Chapter,Paragraph,Number

  1 Intro,  0,1    |     personale: cu cât omul cunoaşte mai mult realitatea şi lumea,
  2 Intro,  0,1    |        realitatea şi lumea, cu atât mai mult se cunoaşte pe sine
  3 Intro,  0,1    |           sale devine pentru el tot mai urgentă.~Ceea ce se pune
  4 Intro,  0,1    |           dar apar şi în Vede şi nu mai puţin în Avesta; le găsim
  5 Intro,  0,2(1) |           iubeşti şi să cauţi o cât mai exactă înţelegere, în aşa
  6 Intro,  0,2(1) |            aşa fel încât să fie cât mai aproape de noi înşine şi
  7 Intro,  0,3    |             propria existenţă mereu mai umană. Între acestea se
  8 Intro,  0,3    |  configurează drept una dintre cele mai nobile misiuni ale omenirii.
  9 Intro,  0,4    |           îi permit să se înţeleagă mai bine şi să înainteze în
 10 Intro,  0,4    |             puţin câte puţin, nu ar mai fi în stare să ducă o existenţă
 11 Intro,  0,5    |             existenţa personală cât mai demnă. De fapt, ea vede
 12 Intro,  0,5    |             Mă determină faptul că, mai ales în zilele noastre,
 13 Intro,  0,5    |        dorinţa sa de a cunoaşte tot mai mult şi tot mai profund.
 14 Intro,  0,5    |        cunoaşte tot mai mult şi tot mai profund. În felul acesta
 15 Intro,  0,5    |             că, în loc de a exprima mai bine tensiunea spre adevăr,
 16 Intro,  0,5    |        acesta este unul dintre cele mai răspândite simptome ale
 17 Intro,  0,5    |           drumul care o apropie tot mai mult de existenţa umană
 18 Intro,  0,5    |      parţiale şi provizorii, fără a mai încerca să pună întrebări
 19 Intro,  0,6    |        rapide şi complexe nu expune mai ales tinerele generaţii,
 20 Intro,  0,6    |             într-o manieră presantă mai ales când se verifică constrângerea
 21 Intro,  0,6    |      creştine, să aibă o conştiinţă mai clară în legătură cu marile
 22  I,  1,7       |           sa proprie, fie ea şi cea mai elevată, dar din acceptarea
 23  I,  1,11      |         creaţiei şi a mântuirii şi, mai ales, iese la iveală faptul
 24  I,  1,11      |       Verbum: "Dumnezeu, după ce în mai multe rânduri şi în mai
 25  I,  1,11      |             mai multe rânduri şi în mai multe feluri a vorbit prin
 26  I,  1,11      |           prin semne şi minuni, dar mai ales prin moartea sa şi
 27  I,  1,12      |           prin ceea ce nouă ne este mai familiar şi uşor de verificat,
 28  I,  1,12      |     Revelaţia lui Cristos, deci, nu mai este restrâns la un domeniu
 29  I,  2,13      |         dăruit omului şi care nu se mai cere înapoi de la el, se
 30  I,  2,13      |       voinţa exercită în gradul cel mai înalt natura lor spirituală
 31  I,  2,13      |            fiecăruia să exprime cel mai bine libertatea proprie.
 32  I,  2,13      |     persoana înfăptuieşte actul cel mai semnificativ al existenţei
 33  I,  2,13      |           Ele servesc la conducerea mai în profunzime a căutării
 34  I,  2,13      |            dacă pe de o parte dau o mai mare forţă raţiunii, deoarece
 35  I,  2,13(15)  |       referinţă propoziţia pomenită mai sus, învaţă că ascultarea
 36  I,  2,13      |     anulează misterul; îl face doar mai evident şi îl manifestă
 37  I,  2,14      |           dintre inteligenţele cele mai rodnice şi semnificative
 38  I,  2,14      |             nu poate fi gândit ceva mai mare (non solum es quo maius
 39  I,  2,14      |            nequit); ci tu eşti ceva mai mare decât poate fi gândit (
 40  I,  2,14      |       însuşi, s-ar putea gândi ceva mai mare decât tine: ceea ce
 41  I,  2,15      |             cunoască adevărul, dacă mai este încă în stare să se
 42  I,  2,15      |            încă în stare să se uite mai sus de sine însuşi şi să-şi
 43 II,  1,16      |       Lucrul acesta îl demonstrează mai ales cărţile sapienţiale.
 44 II,  1,16      |        înţeleptul egiptean. Cu atât mai puţin bunul israelit nu
 45 II,  1,16      |       drumul, dar îl poate străbate mai iute, fără obstacole şi
 46 II,  1,17      |      Dumnezeule; dacă le număr sunt mai multe decât nisipul, dacă
 47 II,  1,17      |           le cred sfârşite, cu tine mai sunt încă" (139 [138], 17-
 48 II,  1,18      |         Pornind de la această formă mai adâncă de cunoaştere, poporul
 49 II,  1,18      |          exprima în condiţiile cele mai bune propria natură. O primă
 50 II,  1,19      |            unui mijloc adecvat, cât mai ales impedimentului interpus
 51 II,  1,20      |            este pus într-un orizont mai amplu, acela al credinţei: "
 52 II,  2,22      |        romani, ne ajută să apreciem mai bine cât de pătrunzătoare
 53 II,  2,22      |             21-22). Ochii minţii nu mai erau în stare să vadă cu
 54 II,  2,23      |         radical. În Noul Testament, mai ales în scrisorile sfântului
 55 II,  2,23      |             folosească limbajul cel mai radical pe care filozofii
 56 III,  1,24     |   întotdeauna: în profunzimile cele mai adânci ale inimii omului
 57 III,  1,25     |             al omenirii întregi.~Nu mai puţin importantă decât cercetarea
 58 III,  1,25     |           adevărului, atunci există mai înainte de aceasta obligaţia
 59 III,  1,26     |            şi a rămas marcată de ea mai mult de două milenii. Aşadar,
 60 III,  2,29     |           pe bună dreptate va spune mai degrabă că nu a găsit încă
 61 III,  2,30     |      diferite forme de adevăr. Cele mai numeroase sunt cele care
 62 III,  2,31     |         familie, pentru a se insera mai târziu prin munca sa în
 63 III,  2,31     |            pur şi simplu rămân mult mai numeroase decât cele pe
 64 III,  2,32     |            rezultă deseori omeneşte mai bogată decât simpla evidenţă,
 65 III,  2,32     |       cunoaştere, ci şi capacitatea mai radicală de a se încredinţa
 66 III,  2,32     |              intrând într-un raport mai stabil şi intim cu ele.~
 67 III,  2,32     |     filozofică. Lucrul care se cere mai curând este adevărul însuşi
 68 III,  2,32     |             urmă, martirul este cel mai autentic martor al adevărului
 69 III,  2,33     |             siguranţă unul din cele mai semnificative şi expresive
 70 III,  2,33     |       prietenia drept unul din cele mai adecvate contexte pentru
 71 III,  2,33(28) |             ca şi la momentele sale mai obişnuite. În astfel de
 72 III,  2,33(28) |             constituie expresia cea mai înaltă a naturii omului:
 73 III,  2,33(28) |       căutării răspunsului ultim şi mai satisfăcător, atunci raţiunea
 74 III,  2,33(28) |         umană atinge punctul ei cel mai înalt şi se deschide către
 75 III,  2,33(28) |             reprezintă expresia cea mai elevată a persoanei umane,
 76 III,  2,35     |           examinăm acum într-un fel mai direct raportul dintre adevărul
 77 IV,  1,36      |            32), apostolul consideră mai înţelept să lege discursul
 78 IV,  1,36      |         cultelor misterice concepte mai respectuoase ale transcendenţei
 79 IV,  1,36      |  principiile universale, ei nu s-au mai mulţumit cu miturile antice,
 80 IV,  1,38      |            păruse primilor creştini mai degrabă o tulburare decât
 81 IV,  1,38      |       Lucrul acesta apare astăzi cu mai multă claritate, dacă ne
 82 IV,  1,38      |           creştin; datoria ei este, mai ales, apărarea credinţei: "
 83 IV,  1,38      |        aportul ei, nu face adevărul mai puternic, dar din moment
 84 IV,  1,39      |           numele desemna partea cea mai nobilă şi adevăratul apogeu
 85 IV,  1,39      |        creştine, în schimb, ceea ce mai înainte indica o doctrină
 86 IV,  1,40      |       Dionisie, zis Areopagitul, şi mai ales sfântul Augustin. Marele
 87 IV,  1,40      |          care filozofii frecventaţi mai înainte nu reuşiseră să-l
 88 IV,  1,40      |         impunea să cred într-un mod mai cuviincios şi aproape fără
 89 IV,  1,40      |        promitere a ştiinţei, să fie mai întâi luată în râs credinţa,
 90 IV,  1,40      |          luată în râs credinţa, iar mai apoi să se ordone necesitatea
 91 IV,  1,40      |           de secole drept forma cea mai înaltă a speculaţiei filozofice
 92 IV,  1,41      |           să ajungă la formele cele mai profunde ale speculaţiei.
 93 IV,  1,41      |           filozofice. Au făcut mult mai mult. De fapt, au reuşit
 94 IV,  1,41      |           în întregime ceea ce încă mai părea implicit şi cu un
 95 IV,  1,41      |             se deschide într-un mod mai adecvat către transcendenţă.
 96 IV,  1,41      |             se înalţe la nivelurile mai înalte de reflecţie, dând
 97 IV,  1,42      |         filozofic educată devine şi mai relevant sub impulsul interpretării
 98 IV,  1,42      |          este capabilă. Datoria ei, mai curând, este aceea de a
 99 IV,  1,42      |             iubeşte: cu cât iubeşte mai mult, cu atât doreşte să
100 IV,  1,42      |            atât doreşte să cunoască mai mult. Cine trăieşte pentru
101 IV,  1,42      |            care se înflăcărează tot mai mult de iubire pentru ceea
102 IV,  1,42      |         raţiunea ca să meargă mereu mai departe; mai mult, ea este
103 IV,  1,42      |           meargă mereu mai departe; mai mult, ea este copleşită
104 IV,  1,42      |            că puterea sa este mereu mai mare decât ceea ce cuprinde.
105 IV,  1,42      |    modificată. Căci, dacă gândul de mai sus înţelege în mod raţional
106 IV,  2,43      |             doctrinei sale, dar cât mai ales pentru raportul de
107 IV,  2,43      |     tezaurele filozofiei antice, şi mai precis aristotelice, el
108 IV,  2,43      |    contrazice între ele.(44)~În mod mai radical, Toma recunoaşte
109 IV,  2,43      |       valoarea raţionalităţii sale; mai mult, a ştiut să coboare
110 IV,  2,43      |      îndoială, Toma stăpânea în cel mai înalt grad curajul adevărului,
111 IV,  3,45      | universităţi, teologia se confrunta mai direct cu alte forme de
112 IV,  3,45      |            a unei neîncrederi mereu mai puternică faţă de raţiunea
113 IV,  3,45      |     agnostică, fie pentru a rezerva mai mult spaţiu credinţei fie
114 IV,  3,45      |           să ajungă la formele cele mai înalte ale speculaţiei,
115 IV,  3,46      |                  46. Radicalizările mai influente sunt cunoscute
116 IV,  3,46      |    cunoscute şi destul de vizibile, mai ales în Occident. Nu este
117 IV,  3,46      |        referinţă etică, riscă să nu mai aibă în centrul interesului
118 IV,  3,46      |    structura globală a vieţii sale. Mai mult: unii dintre ei, conştienţi
119 IV,  3,47      |         umane; sub anumite aspecte, mai mult, a fost limitată la
120 IV,  3,47      |        afirmat cu o relevanţă mereu mai mare alte forme de raţionalitate,
121 IV,  3,47      |           de astăzi pare să fie tot mai ameninţat de ceea ce produce,
122 IV,  3,47      |            muncii mâinilor sale şi, mai mult încă, de munca intelectului
123 IV,  3,47      |           cel care le-a produs; cât mai ales, cel puţin parţial,
124 IV,  3,47      |     contemporane, în dimensiunea ei mai largă şi universală. De
125 IV,  3,47      |          aceea, omul trăieşte mereu mai mult cu frică. Se teme că
126 IV,  3,47      |       natural nu toate şi nu în cea mai mare parte a lor, dar unele
127 IV,  3,47      |     demnităţi a raţiunii, care nu a mai fost pusă în condiţia de
128 IV,  3,48      |           experienţa, riscând să nu mai fie o propunere universală.
129 IV,  3,48      |       raţiuni slabe, credinţa ar fi mai incisivă; dimpotrivă, cade
130  V,  1,49      |          căzut gândirea filozofică, mai ales cea modernă. Nu este
131  V,  1,51      |   constitutive şi istorice, cu atât mai problematic poate rezulta
132  V,  1,52      |           ca să nu uităm de textele mai sistematizate împotriva
133  V,  1,52      |             Magisteriului s-a auzit mai des începând din jumătatea
134  V,  1,53      |                                 53. Mai mult decât de fiecare teză
135  V,  1,54      |            Magisteriul a revenit de mai multe ori asupra argumentului
136  V,  1,54      |          Acum aceste tendinţe, care mai mult sau mai puţin deviază
137  V,  1,54      |         tendinţe, care mai mult sau mai puţin deviază de la drumul
138  V,  1,54      |       bolile nu se pot vindeca dacă mai întâi nu sunt bine cunoscute,
139  V,  1,54      |     investigheze şi să cerceteze cu mai multă grijă unele adevăruri
140  V,  1,54(70)  |      teologului Donum veritatis (24 mai 1990), 18: AAS 82 (1990),
141  V,  1,55      |       multor studii filozofice. Din mai multe părţi s-a auzit vorbindu-se,
142  V,  1,55      |           se mulţumească cu sarcini mai modeste, cum ar fi numai
143  V,  1,55      |          nou un anumit raţionalism, mai ales când afirmaţii considerate
144  V,  1,55      |           Lucrul acesta se întâmplă mai ales atunci când teologul,
145  V,  1,55      |          înţelegerea credinţei, sau mai bine pentru posibilitatea
146  V,  1,55(72)  |       contrare doctrinei credinţei, mai ales dacă sunt condamnate
147  V,  1,55(72)  |          mod strict să le considere mai degrabă ca erori, care au
148  V,  1,55      |            necesitatea unei exegeze mai ample care să consimtă accesul,
149  V,  1,56      |    aserţiunile globale şi absolute, mai ales din partea celui care
150  V,  1,56      |           pe filozofi, creştini sau mai puţin, să aibă încredere
151  V,  2,57      |           ştiinţa teologică.(78) La mai mult de un secol distanţă,
152  V,  2,57      |            XIII-lea drept calea cea mai bună pentru a recupera o
153  V,  2,58      |           moment. Teologii catolici mai influenţi din secolul acesta,
154  V,  2,59      |           inspiraţie creştină. Deja mai înainte şi în paralel cu
155  V,  2,59      |             de curentele de gândire mai recente, conform unei metodologii
156  V,  2,60      |           filozofia. Nu pot să uit, mai ales în contextul acestei
157  V,  2,60      |             acelei idei filozofice, mai ales în raport cu demnitatea
158  V,  2,60      |          cunoscută chemarea lui cea mai înaltă".(82)~Conciliul s-a
159  V,  2,60      |     recomandări care se pot extinde mai în general la învăţătura
160  V,  2,60      |           de cercetările filozofice mai recente".(83)~Directivele
161  V,  2,60      |           fost afirmate cu tărie de mai multe ori şi specificate
162  V,  2,60      |          solidă formare filozofică, mai ales pentru cei care se
163  V,  2,60      |             ceea ce mă priveşte, de mai multe ori am subliniat importanţa
164  V,  2,61      |          filozofiei scolastice, dar mai în general a studiului filozofiei.
165  V,  2,61      |        neînţelegerea care s-a creat mai ales în raport cu "ştiinţele
166  V,  2,61      |            II a afirmat cu tărie de mai multe ori valoarea pozitivă
167  V,  2,61      |             ordinea unei cunoaşteri mai profunde a tainei omului.(85)
168  V,  2,63      |    manifestă faţă de filozofie; sau mai bine, legătura intimă care
169  V,  2,63      |          posibil să se determine cu mai multă claritate dacă şi
170 VI,  1,64      |        revine Magisteriului, doresc mai degrabă să amintesc unele
171 VI,  1,65      |      filozofiei pentru o înţelegere mai coerentă a Tradiţiei ecleziale,
172 VI,  1,66      |            manieră narativă cât şi, mai ales, în formă demonstrativă.
173 VI,  1,66      |             revelaţiei divine; încă mai mult, ea trebuie să fie
174 VI,  1,66      |     filozofie a omului, a lumii şi, mai radical, a fiinţei, întemeiată
175 VI,  1,68      |        morală are poate o nevoie şi mai mare de aportul filozofiei.
176 VI,  1,68      |     Legământ, viaţa umană este mult mai puţin controlată de reguli
177 VI,  1,69      |          situaţia actuală teologul, mai degrabă decât la filozofie,
178 VI,  1,69      |          înţelepciuni tradiţionale, mai curând decât unei filozofii
179 VI,  1,69      |            că îngăduie o cunoaştere mai completă a obiectului de
180 VI,  1,70      |             o ofertă universală: nu mai este limitată la specificul
181 VI,  1,70      |          spună cu sfântul Paul: "nu mai sunteţi străini şi venetici;
182 VI,  1,70      |           să-i facă existenţa mereu mai umană.(94) Apoi în măsura
183 VI,  1,70      |       implicită, dar nu pentru asta mai puţin reală - referinţa
184 VI,  1,70      |          natură, după cum s-a văzut mai înainte vorbind de textele
185 VI,  1,71      |             de judecată şi, cu atât mai puţin, criteriu ultim de
186 VI,  1,72      |             a întâlnit în drumul ei mai întâi filozofia greacă nu
187 VI,  1,72      |          identice în culturile cele mai diferite. Al doilea, derivând
188 VI,  1,72      |          culturi la care nu a ajuns mai înainte, nu poate să lase
189 VI,  1,72      |  tradiţionale din Africa, transmise mai ales pe cale orală.~
190 VI,  1,73      |             cf. In 17,17), pentru o mai bună înţelegere a sa este
191 VI,  1,73      |          străduieşte să ajungă la o mai bună înţelegere a lui. Este
192 VI,  1,73      |          cuvântul lui Dumnezeu şi o mai bună cunoaştere a sa -,
193 VI,  1,73      |           adevărului pur şi simplu; mai bine zis ea este stimulată
194 VI,  1,74      |      curajoasă condusă de gânditori mai recenţi, între care îmi
195 VI,  2,75      |       dintre credinţă şi filozofie, mai sus pe scurt pomenite, se
196 VI,  2,75      |         deschis către supranatural.~Mai mult: când discursul teologic
197 VI,  2,75      |            atâţia filozofi moderni. Mai mult decât afirmarea justei
198 VI,  2,75      |           accesului la o cunoaştere mai profundă a adevărului, în
199 VI,  2,76      |           apelativul acesta se vrea mai degrabă să se indice o filozofare
200 VI,  2,76      |           şi părinţii Bisericii şi, mai aproape de noi, filozofi
201 VI,  2,76      |        legată de sensul vieţii sau, mai direct, la întrebarea metafizică
202 VI,  2,76      |      înfăptuit-o filozofii moderni. Mai aproape de noi, se poate
203 VI,  2,77      |   filozofiei în raport cu teologia. Mai degrabă a fost folosit în
204 VI,  2,77      |       situează împreună cu teologia mai direct sub autoritatea Magisteriului
205 VI,  2,77      |          său, după cum am prezentat mai înainte. De fapt, din adevărurile
206 VI,  2,78      |      credinţei au aflat sinteza cea mai înaltă la care a ajuns vreodată
207 VI,  2,79      |     exigenţe pe care teologia - sau mai bine zis, mai înainte de
208 VI,  2,79      |        teologia - sau mai bine zis, mai înainte de ea cuvântul lui
209 VI,  2,79      |   credincioşii pentru a se convinge mai de aproape că profunzimea
210 VII,  1,80     |         problema răului moral - cea mai tragică formă de rău - este
211 VII,  1,81     |           că una dintre datele cele mai relevante ale condiţiei
212 VII,  1,81     |     zadarnică cercetarea unui sens. Mai bine zis, - lucru şi mai
213 VII,  1,81     |            Mai bine zis, - lucru şi mai dramatic - în această încurcătură
214 VII,  1,81     |           cei care se întreabă dacă mai are vreun sens să-ţi pui
215 VII,  1,81     |           îl duce la o închidere şi mai mare în sine însuşi, în
216 VII,  1,81     |     sapienţială este astăzi cu atât mai indispensabilă întrucât
217 VII,  1,81     |             arate dezumanizante, şi mai mult chiar să se transforme
218 VII,  1,83     |           83. Cele două exigenţe de mai sus comportă o a treia:
219 VII,  1,84     |      instanţei metafizice devine şi mai evidentă dacă se ia în seamă
220 VII,  1,84     |        analogi, dar din acest motiv mai puţin semnificativi - realitatea
221 VII,  1,85     |           trecutului; el constituie mai curând recunoaşterea unui
222 VII,  1,85     |          aparţine omenirii întregi. Mai mult, s-ar putea spune că
223 VII,  1,85     |        Acelaşi apel este valabil şi mai mult pentru teologie. Nu
224 VII,  1,87     |           istoricistul, poate să nu mai fie într-o alta. Istoria
225 VII,  1,87     |    definitiv, devine pentru el ceva mai mult decât un obiect arheologic
226 VII,  1,87     |            şi de jargonul filozofic mai recent, lăsând deoparte
227 VII,  1,88     |         ştiinţiste, care pare să nu mai aibă graniţe, având în vedere
228 VII,  1,88     |             sau al imaginarului. Nu mai puţin decepţionantă este
229 VII,  1,89     |                  89. Purtător de nu mai puţine pericole este pragmatismul,
230 VII,  1,89     |            organele instituţionale. Mai mult: antropologia însăşi
231 VII,  1,90     |          rândul lor, la o concepţie mai generală, care pare că astăzi
232 VII,  1,90     |        adevăr obiectiv. Nihilismul, mai înainte de a fi în contradicţie
233 VII,  1,91     |             termenul a fost folosit mai întâi în legătură cu fenomenele
234 VII,  1,91     |        estetic, social, tehnologic. Mai apoi a fost transferat în
235 VII,  2,92     |             în vederea unei slujiri mai eficiente a evanghelizării.
236 VII,  2,92     |             doctrina aceasta să fie mai mult şi mai profund cunoscută,
237 VII,  2,92     |          aceasta să fie mai mult şi mai profund cunoscută, şi ca
238 VII,  2,92     |           ca sufletele să fie în ea mai deplin instruite şi formate;
239 VII,  2,92(108)|      teologului Donum veritatis (24 mai 1990), 7-8: AAS 82 (1990),
240 VII,  2,95     |            exprimă. Aşa cum am spus mai înainte, tezele istoricismului
241 VII,  2,96(113)|           chiar şi atunci când este mai mult clarificată şi mai
242 VII,  2,96(113)|             mai mult clarificată şi mai bine înţeleasă. Credincioşii
243 VII,  2,97     |            angajamentul ulterior şi mai delicat şi exigent este
244 VII,  2,97     |            filozofice, şi ale celei mai recente, evitând să cadă
245 VII,  2,98     |       despre conştiinţă: aceasta nu mai este considerată în realitatea
246 VII,  2,98     |      majoritară a problemelor etice mai urgente, cere, din partea
247 VII,  2,98     |            natural - într-o manieră mai adecvată şi eficace.~
248 VII,  2,99(117)|      teologului Donum veritatis (24 mai 1990), 7; AAS 82 (1990),
249 VII,  2,99     |           şi adevărul doctrinar şi, mai ales, relaţiei dintre adevărul
250 VII,  2,99     |      credinţei şi a unei înţelegeri mai profunde a acesteia.~
251 Conclu,  0,100 |                             100. La mai mult de o sută de ani de
252 Conclu,  0,100 |          care am făcut referinţă de mai multe ori în aceste pagini,
253 Conclu,  0,100 |        reiau din nou şi într-un mod mai sistematic discursul despre
254 Conclu,  0,100 |              de fapt, rămâne în cea mai profundă convingere că credinţa
255 Conclu,  0,101 |    îndreaptă spre istoria gândirii, mai ales în Occident, este uşor
256 Conclu,  0,102 |        astăzi, de fapt, o pregătire mai urgentă decât aceasta: a
257 Conclu,  0,102 |           în natura umană, apare şi mai clar semnificaţia umană
258 Conclu,  0,102 |      recunoască că el va fi cu atât mai mult om cu cât mai mult,
259 Conclu,  0,102 |             atât mai mult om cu cât mai mult, încredinţându-se Evangheliei,
260 Conclu,  0,103 |        Lucrul acesta devine cu atât mai urgent, dacă se ia în consideraţie
261 Conclu,  0,104 |          dialog este astăzi cu atât mai important cu cât problemele
262 Conclu,  0,104 |           problemele care se pun cu mai multă urgenţă omenirii -
263 Conclu,  0,105 |         este una din bogăţiile cele mai originale ale tradiţiei
264 Conclu,  0,105 |    recupereze şi să evidenţieze cât mai bine posibil dimensiunea
265 Conclu,  0,105 |     Evanghelia omului de astăzi şi, mai mult încă, a acelora care
266 Conclu,  0,106 |           unei raţiuni care se face mai sigură şi înaltă prin sprijinul
267 Conclu,  0,108 |           cercetările sale spre cea mai înaltă realizare. Acest