| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] ajutata 1 ajutor 8 ajutorul 9 al 182 alatura 1 alaturarea 1 alaturi 2 | Frequency [« »] 267 mai 242 din 189 lui 182 al 179 dumnezeu 171 ce 154 un | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances al |
Chapter,Paragraph,Number
1 Intro, 0,1 | despre sensul lucrurilor şi al existenţei sale devine pentru 2 Intro, 0,1 | Ceea ce se pune ca obiect al cunoaşterii noastre devine 3 Intro, 0,4 | descoperi adevărul ultim al existenţei, omul caută să 4 Intro, 0,4 | de patrimoniu spiritual al omenirii. Ca şi cum ne-am 5 Intro, 0,5 | anumit fel întregul univers al ştiinţei a fost cuprins. 6 Intro, 0,5 | adevărul vieţii personale, al fiinţei şi al lui Dumnezeu. 7 Intro, 0,5 | personale, al fiinţei şi al lui Dumnezeu. Drept urmare, 8 Intro, 0,5 | sensul şi la ultimul temei al vieţii umane, personale 9 Intro, 0,6 | constata caracterul fragmentar al unor propuneri care ridică 10 Intro, 0,6 | ajunge la adevăratul sens al existenţei. Astfel se întâmplă 11 Intro, 0,6 | în pragul mileniului trei al erei creştine, să aibă o 12 I, 1,7 | mântui. Dumnezeu, ca izvor al iubirii, doreşte să se facă 13 I, 1,8 | continuat drumul secular al înţelegerii credinţei, reflectând 14 I, 1,8 | caracterul supranatural al revelaţiei lui Dumnezeu. 15 I, 1,8 | întemeiază pe faptul însuşi al lui Dumnezeu care se revelează 16 I, 1,9 | de ajutorul supranatural al harului, este în mod efectiv 17 I, 1,10 | ilustrat caracterul mântuitor al revelaţiei lui Dumnezeu 18 I, 2,13 | indicat un adevăr fundamental al creştinismului. Se spune, 19 I, 2,13 | actul cel mai semnificativ al existenţei proprii; aici, 20 I, 2,13 | la orizontul sacramental al Revelaţiei şi, în special, 21 I, 2,13(15) | angajamentul intelectului şi al voinţei: "Deoarece omul 22 I, 2,13(16) | Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos.~ 23 I, 2,14 | faţa misterului infinit al lui Dumnezeu.~Aşadar, revelaţia 24 I, 2,15 | face un ecou renumitul gând al sfântului filozof şi teolog 25 I, 2,15 | matur sau punctul culminant al unei gândiri elaborate de 26 I, 2,15 | inimă sinceră. Scopul ultim al existenţei personale, deci, 27 II, 1,19 | recunoaşte un prim stadiu al Revelaţiei divine, constituit 28 II, 1,20 | orizont mai amplu, acela al credinţei: "De Domnul sunt 29 II, 1,20 | descoperă sensul profund al oricărui lucru şi, în mod 30 II, 1,20 | lucru şi, în mod special, al propriei existenţe. Deci, 31 II, 2,22 | Paul, în primul capitol al Scrisorii sale către romani, 32 II, 2,22 | apostolului, în proiectul originar al creaţiei era prevăzută capacitatea 33 II, 2,22 | pomul cunoaşterii binelui şi al răului" (2,17). Simbolul 34 II, 2,23 | reduce planul mântuitor al Tatălui la pura logică umană 35 II, 2,23 | Paul pune drept criteriu al adevărului şi, totodată, 36 II, 2,23 | adevărului şi, totodată, al mântuirii.~Aşadar, înţelepciunea 37 II, 2,23 | da în oceanul nemărginit al adevărului. Aici se vede 38 III, 1,24 | arhitectura şi oricare alt produs al inteligenţei creatoare au 39 III, 1,25 | şi obiectul propriu al acestei dorinţe este adevărul. 40 III, 1,25 | favorizând un progres autentic al omenirii întregi.~Nu mai 41 III, 1,25 | natura acesteia. Acest adevăr al valorilor, omul îl găseşte 42 III, 1,26 | va fi termenul definitiv al existenţei sale sau există 43 III, 1,26 | despre sensul vieţii şi al nemuririi.~ 44 III, 1,26(26) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea apostolică 45 III, 2,30 | analizat un dat ulterior al filozofiei.~ 46 III, 2,32 | curând este adevărul însuşi al persoanei: ceea ce este 47 III, 2,32 | cel mai autentic martor al adevărului despre existenţă. 48 III, 2,33(28) | urgenţa de a găsi un de ce al existenţei, la fiecare din 49 III, 2,34 | un postulat fundamental al raţiunii umane, exprimat 50 III, 2,34(29) | spiritului său". IOAN PAUL AL II-LEA, Discurs la Academia 51 III, 2,34 | întreg" (cf. In 1,14-16) al oricărei fiinţe care în 52 IV, 1,38 | Isus Cristos.~Ca pionier al întâlnirii pozitive cu gândirea 53 IV, 1,38 | gard şi zid împrejmuitor al viei".(37)~ 54 IV, 1,39 | care pot fi întâlnite, cel al lui Origene este cu siguranţă 55 IV, 1,39 | nobilă şi adevăratul apogeu al discursului filozofic. În 56 IV, 1,41 | este un simptom clar al conştiinţei critice prin 57 IV, 1,41 | să iasă din impasul orb al miturilor, pentru a se deschide 58 IV, 2,43 | că natura, obiect propriu al filozofiei, poate contribui 59 IV, 2,43 | caracterul supranatural al credinţei, doctorul angelic 60 IV, 2,43 | întotdeauna de Biserică ca maestru al gândirii şi model al metodei 61 IV, 2,43 | maestru al gândirii şi model al metodei juste de a face 62 IV, 2,43 | Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea, cu ocazia celui 63 IV, 2,43 | dar nici refuzul aprioric al acesteia. De aceea, el a 64 IV, 2,43 | un pionier pe noul drum al filozofiei şi al culturii 65 IV, 2,43 | noul drum al filozofiei şi al culturii universale. Punctul 66 IV, 2,43 | profetice, a fost acela al concilierii dintre caracterul 67 IV, 2,43 | dintre caracterul secular al lumii şi cel radical al 68 IV, 2,43 | al lumii şi cel radical al Evangheliei, ocolind în 69 IV, 2,43(46) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Discursul către 70 IV, 2,43(46) | Discursul către participanţii la al IX - lea Congres Tomistic 71 IV, 2,44 | ajungând la misterul însuşi al lui Dumnezeu.~Convins înăuntrul 72 IV, 2,44(51) | LEON AL XIII-LEA, Scrisoarea enciclică 73 IV, 2,44(52) | PAUL AL VI-LEA, Scrisoarea apostolică 74 IV, 3,47 | cerc consecvent şi indirect al efectelor sale, aceste roade 75 IV, 3,47 | constea actul principal al dramei existenţei umane 76 IV, 3,47 | au asumat ca unic scop al lor ajungerea la certitudinea 77 IV, 3,48 | înăuntrul său sensul autentic al propriei existenţe. Totuşi 78 V, 1,49 | altora.(54) Motivul profund al acestei prudenţe stă în 79 V, 1,49(54) | Cf. PIUS AL XII-LEA, Scrisoarea enciclică 80 V, 1,50 | filozofiei din punctul de vedere al credinţei. În dezvoltarea 81 V, 1,51 | ce, din punctul de vedere al credinţei, oferă ca valid 82 V, 1,52(57) | Romae 1747, 176-179; URBAN AL VIII-LEA, Inscrutabilis 83 V, 1,54 | intervenţiile sfântului papă Pius al X-lea, care arăta că la 84 V, 1,54 | a avut-o refuzul catolic al filozofiei marxiste şi al 85 V, 1,54 | al filozofiei marxiste şi al comunismului ateu.(67)~Ulterior, 86 V, 1,54 | Ulterior, papa Pius al XII-lea şi-a făcut auzită 87 V, 1,54 | sluji magisteriul universal al pontifului roman,(70) a 88 V, 1,54(70) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Constituţia apostolică 89 V, 1,55(72) | datorită adevărului intrinsec al lucrurilor percepute prin 90 V, 1,55 | constituie tezaurul unic al cuvântului lui Dumnezeu 91 V, 1,55 | Biserică, la sensul deplin al textelor. Cei care se dedică 92 V, 1,55 | luat termenii. Papa Pius al XII-lea, de venerată amintire, 93 V, 1,56 | unui consimţământ şi nu al unei adecvări a intelectului 94 V, 1,56 | acel sens întreg şi ultim al vieţii pe care în mod tradiţional 95 V, 1,56 | avocatul convins şi convingător al raţiunii.~ 96 V, 2,57 | sensul acesta, papa Leon al XIII-lea cu scrisoarea sa 97 V, 2,57 | angelic îi părea papei Leon al XIII-lea drept calea cea 98 V, 2,58 | dispună, în cursul secolului al XX-lea, de o armată puternică 99 V, 2,59 | cu invitaţia papei Leon al XIII-lea, au apărut nu puţini 100 V, 2,60(82) | Ibidem, 22; cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea enciclică 101 V, 2,60(84) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Constituţia apostolică 102 V, 2,60(84) | sfântului Toma: "Discorso al Pontificio Ateneo Internazionale 103 V, 2,62 | confirmată de Conciliul Lateran al V-lea,(87) îşi are rădăcinile 104 VI, 1,65 | Scriptură şi în Magisteriul viu al Bisericii.(88) Cu al doilea, 105 VI, 1,65 | viu al Bisericii.(88) Cu al doilea, teologia vrea să 106 VI, 1,66 | logică sensul universal al misterului lui Dumnezeu 107 VI, 1,66 | Dumnezeu Unul şi Întreit şi al economiei mântuirii atât 108 VI, 1,66 | omului, care sunt şi obiect al revelaţiei divine; încă 109 VI, 1,67 | felul acesta credinţa, dar al lui Dumnezeu, deşi nu se 110 VI, 1,67(90) | sinceritate adevărul". IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoare către 111 VI, 1,69 | arăta caracterul universal al conţinutului credinţei. 112 VI, 1,69 | uite că aportul special al gândirii filozofice permite 113 VI, 1,70 | la specificul unui popor, al limbii şi obiceiurilor sale, 114 VI, 1,71 | acelaşi timp fiu şi tată al culturii în care este cufundat. 115 VI, 1,71 | oferă adevărul neschimbător al lui Dumnezeu, revelat de 116 VI, 1,72 | criterii. Primul este cel al universalităţii spiritului 117 VI, 1,72 | culturile cele mai diferite. Al doilea, derivând din primul, 118 VI, 1,72 | împotriva planului providenţial al lui Dumnezeu, care conduce 119 VI, 1,72 | întâlnire cu viitorul. În al treilea rând, se va avea 120 VI, 1,74 | să confirm orice aspect al gândirii lor, dar numai 121 VI, 1,74 | de itinerarul spiritual al acestor maeştri este de 122 VI, 1,74 | spre binele Bisericii şi al omenirii.~ 123 VI, 2,75 | perfecţionează liberul arbitru al oricărui credincios care 124 VI, 2,76 | evenimentul istoric, centru al Revelaţiei creştine. Nu 125 VI, 2,76 | prezintă ca un capitol nou al căutării umane a adevărului.~ 126 VI, 2,77 | inteligibilitatea şi adevărul universal al afirmaţiilor sale. Faptul 127 VI, 2,77 | sau un rol pur funcţional al filozofiei în raport cu 128 VI, 2,78 | umilească cumva drumul propriu al raţiunii.~ 129 VII, 1,81 | sensului ultim şi global al vieţii. Această primă exigenţă, 130 VII, 1,81 | Dumnezeu revelează scopul ultim al omului şi dă un sens global 131 VII, 1,81 | căutarea fundamentului natural al acestui sens, care este 132 VII, 1,81(98) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea enciclică 133 VII, 1,82(101) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea enciclică 134 VII, 1,83 | cunoaşterii binelui moral, al cărui ultim temei este Binele 135 VII, 1,83 | constituie un domeniu privilegiat al întâlnirii cu fiinţa şi, 136 VII, 1,83 | descoperă prezenţa unui apel al absolutului şi al transcendentului, 137 VII, 1,83 | unui apel al absolutului şi al transcendentului, acolo 138 VII, 1,85 | cursul viitorului mileniu al erei creştine. Caracterul 139 VII, 1,85 | creştine. Caracterul fragmentar al cunoaşterii, întrucât comportă 140 VII, 1,85 | redescoperirii rolului determinant al tradiţiei pentru o formă 141 VII, 1,86 | Studiul riguros şi aprofundat al doctrinelor filozofice, 142 VII, 1,86 | doctrinelor filozofice, al limbajului lor specific 143 VII, 1,86 | limbajului lor specific şi al contextului în care au apărut 144 VII, 1,88 | domeniul iraţionalului sau al imaginarului. Nu mai puţin 145 VII, 1,89 | despre sensul suferinţei şi al sacrificiului, al vieţii 146 VII, 1,89 | suferinţei şi al sacrificiului, al vieţii şi al morţii.~ 147 VII, 1,89 | sacrificiului, al vieţii şi al morţii.~ 148 VII, 1,89(105) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea enciclică 149 VII, 1,90 | constituie orizontul comun al multor filozofii ce şi-au 150 VII, 1,91 | prezint un cadru complet al situaţiei actuale a filozofiei: 151 VII, 1,91 | faţa caracterului dramatic al acestei experienţe, optimismul 152 VII, 1,91 | asigure controlul deplin al destinului său.~ 153 VII, 2,92 | de suveranul pontif Ioan al XXIII-lea la deschiderea 154 VII, 2,92 | şi că obiectul propriu al cercetării sale este "adevărul, 155 VII, 2,93 | credinţei. Centrul adevărat al reflecţiei sale va fi, aşadar, 156 VII, 2,93 | sa. Angajament primordial al teologiei, în orizontul 157 VII, 2,94 | dimpotrivă, expun evenimente al căror adevăr se află dincolo 158 VII, 2,94 | constituie sensul specific al istoriei.~ 159 VII, 2,94(111) | despre adevărul istoric al Evangheliilor (21 aprilie 160 VII, 2,95 | caracterul absolut şi universal al adevărului cu inevitabila 161 VII, 2,96 | veneratul meu predecesor Pius al XII-lea în scrisoarea sa 162 VII, 2,97 | întemeiază pe actul însuşi al fiinţei, care permite deschiderea 163 VII, 2,97(115) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Discursul la Ateneul 164 VII, 2,98 | sa originară, sau un act al inteligenţei persoanei, 165 VII, 2,99(117) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Exortaţia apostolică 166 VII, 2,99(118) | Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Exortaţia apostolică 167 Conclu, 0,100 | Aeterni Patris a lui Leon al XIII-lea, la care am făcut 168 Conclu, 0,101(123)| responsabilă Biserica": IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea enciclică 169 Conclu, 0,102 | sens ultim şi definitiv al existenţei. În perspectiva 170 Conclu, 0,103 | a culturii" pe care Paul al VI-lea a propus-o ca unul 171 Conclu, 0,104 | angajamentul atent şi competent al filozofilor credincioşi 172 Conclu, 0,105 | caracterul speculativ şi practic al ştiinţei teologice. Doresc 173 Conclu, 0,105 | indicaţie a unui mare maestru al gândirii şi al spiritualităţii, 174 Conclu, 0,105 | mare maestru al gândirii şi al spiritualităţii, sfântul 175 Conclu, 0,105 | propunând marele patrimoniu al tradiţiei creştine şi să 176 Conclu, 0,105(130)| Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Constituţia apostolică 177 Conclu, 0,106 | dincolo de obiectul imediat al studiilor, spre întrebări 178 Conclu, 0,106(131)| IOAN PAUL AL II-LEA, Discurs la Universitatea 179 Conclu, 0,108 | scopul ultim şi autentic al oricărei cunoaşteri adevărate, 180 Conclu, 0,108 | Sfintei Cruci, a anului 1998, al douăzecelea al pontificatului 181 Conclu, 0,108 | anului 1998, al douăzecelea al pontificatului meu.~Ioan 182 Conclu, 0,108 | pontificatului meu.~Ioan Paul al II-lea~