| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] duhul 3 duhului 2 dumnezeiasca 1 dumnezeu 179 dumnezeul 5 dumnezeule 2 dumnezeului 2 | Frequency [« »] 242 din 189 lui 182 al 179 dumnezeu 171 ce 154 un 135 adevarul | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances dumnezeu |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | contemplarea adevărului. Dumnezeu este Cel care a pus în inima 2 Intro, 0,2 | în revelaţia ultimă a lui Dumnezeu: "Acum vedem într-o oglindă, 3 Intro, 0,4 | capacităţile sale de a cunoaşte pe Dumnezeu, adevărul, binele; în plus, 4 Intro, 0,5 | personale, al fiinţei şi al lui Dumnezeu. Drept urmare, au apărut 5 I | REVELAŢIA~ÎNŢELEPCIUNII LUI DUMNEZEU~ 6 I, 1,7 | care îşi are originea în Dumnezeu însuşi (cf. 2Cor 4,1-2). 7 I, 1,7 | credinţă a cuvântului lui Dumnezeu (cf. 1Tes 2,13). La originea 8 I, 1,7 | revelat: "I-a plăcut lui Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea 9 I, 1,7 | gratuită care porneşte de la Dumnezeu pentru a ajunge la omenire 10 I, 1,7 | la omenire şi a o mântui. Dumnezeu, ca izvor al iubirii, doreşte 11 I, 1,8 | supranatural al revelaţiei lui Dumnezeu. Critica raţionalistă, care 12 I, 1,8 | pe faptul însuşi al lui Dumnezeu care se revelează şi este 13 I, 1,8 | adevăr foarte sigur pentru că Dumnezeu nu înşală nici nu vrea să 14 I, 1,9 | vedem misterele ascunse în Dumnezeu, care nu pot fi cunoscute 15 I, 1,9 | întemeiază pe mărturia lui Dumnezeu şi se foloseşte de ajutorul 16 I, 1,9 | adevăr" (cf. In 1,14) pe care Dumnezeu a voit să o reveleze în 17 I, 1,10 | mântuitor al revelaţiei lui Dumnezeu în istorie şi au exprimat 18 I, 1,10 | Prin această Revelaţie, Dumnezeu cel nevăzut (cf. Col 1,15; 19 I, 1,10 | încât lucrările săvârşite de Dumnezeu în istoria mântuirii scot 20 I, 1,10 | prin Revelaţie, atât despre Dumnezeu, cât şi despre mântuirea 21 I, 1,11 | 11. Aşadar revelaţia lui Dumnezeu se inserează în timp şi 22 I, 1,11 | prin întruparea Fiului lui Dumnezeu noi trăim şi anticipăm încă 23 I, 1,11 | Evr 1,2).~Adevărul pe care Dumnezeu l-a încredinţat omului despre 24 I, 1,11 | constituţia Dei Verbum: "Dumnezeu, după ce în mai multe rânduri 25 I, 1,11 | descopere cele ascunse ale lui Dumnezeu (cf. In 1,1-18). Isus Cristos, 26 I, 1,11 | vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu (cf. In 3,34) şi duce la 27 I, 1,11 | constituie pentru Poporul lui Dumnezeu un drum de parcurs în întregime, 28 I, 1,11 | împlini în ea cuvintele lui Dumnezeu".(11)~ 29 I, 1,12 | putem constata acţiunea lui Dumnezeu în favoarea omenirii. El 30 I, 1,12 | înţelegem.~Întruparea Fiului lui Dumnezeu îngăduie să vedem actualizată 31 I, 1,12 | se ascunde în fragment, Dumnezeu ia chipul omului. Adevărul 32 I, 2,13 | ne explica secretele lui Dumnezeu;(13) şi totuşi, cunoaşterea 33 I, 2,13 | Conciliul învaţă că "lui Dumnezeu care se revelează i se datorează 34 I, 2,13 | răspuns de ascultare faţă de Dumnezeu. Aceasta înseamnă că el 35 I, 2,13 | este revelat, pentru că Dumnezeu însuşi se face garantul 36 I, 2,13 | care ne încredinţăm lui Dumnezeu a fost considerat întotdeauna 37 I, 2,13 | alegerile împotriva lui Dumnezeu. De fapt cum ar putea fi 38 I, 2,13(15) | depinde în mod total de Dumnezeu ca de creatorul şi stăpânul 39 I, 2,13(15) | noi suntem ţinuţi, când Dumnezeu se revelează, să-i prestăm, 40 I, 2,13 | misterul vieţii trinitare a lui Dumnezeu.(19)~ 41 I, 2,14 | constant la misterul lui Dumnezeu pe care mintea nu-l poate 42 I, 2,14 | misterului infinit al lui Dumnezeu.~Aşadar, revelaţia introduce 43 I, 2,14 | Evei, îndepărtaţi de la Dumnezeu. Ce am început? Ce am săvârşit? 44 I, 2,15 | posibilitate care este oferită de Dumnezeu pentru a găsi din nou în 45 I, 2,15 | ultime şi definitive a lui Dumnezeu care este rezervată tuturor 46 I, 2,15 | durabilă a contemplării lui Dumnezeu Unul şi Întreit.~ 47 II, 1,16 | acelaşi timp credinţa în Dumnezeu care lucrează în ele. Credinţa 48 II, 1,16 | propriul eu, lumea şi pe Dumnezeu.~ 49 II, 1,17 | când exclamă: "Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, 50 II, 1,17 | de-amănuntul" (Prov 25,2). Dumnezeu şi omul, în lumea lor fiecare, 51 II, 1,17 | într-un raport unic. În Dumnezeu se află originea fiecărui 52 II, 1,18 | mister. În revelaţia lui Dumnezeu a putut cerceta în profunzime 53 II, 1,18 | întemeiază pe "frica de Dumnezeu", căreia raţiunea trebuie 54 II, 1,18 | când ajunge să afirme că "Dumnezeu nu există" (cf. Ps 14[13], 55 II, 1,19 | Autorul sacru vorbeşte de Dumnezeu care se lasă cunoscut şi 56 II, 1,19 | ajunge să-l recunoască pe Dumnezeu creatorul a toate, lucrul 57 II, 1,20 | adevărate tocmai în frica de Dumnezeu: "Frica de Domnul este începutul 58 II, 2,21 | poporul, cu lumea şi cu Dumnezeu. Deschiderea aceasta spre 59 II, 2,21 | planurile misterioase ale lui Dumnezeu (cf. 30,1-6). Totuşi, cu 60 II, 2,21 | vine din certitudinea că Dumnezeu l-a creat ca "cercetător" ( 61 II, 2,21 | Punându-şi încrederea în Dumnezeu, el rămâne îndreptat, întotdeauna 62 II, 2,22 | pot ajunge să cunoască pe Dumnezeu. De fapt, el, prin intermediul 63 II, 2,22 | uşurinţa aceasta de a urca la Dumnezeu Creator s-a diminuat.~Cartea 64 II, 2,22 | atunci când descrie cum Dumnezeu l-a pus în grădina Edenului, 65 II, 2,22 | cunoaşterea care provine de la Dumnezeu. În neascultarea lor originară 66 II, 2,23 | acesteia" şi aceea a lui Dumnezeu revelată în Isus Cristos. 67 II, 2,23 | dilema aceasta. Fiul lui Dumnezeu răstignit este evenimentul 68 II, 2,23 | acestei lumi? N-a dovedit oare Dumnezeu de nebunie înţelepciunea 69 II, 2,23 | Pentru ceea ce vrea să facă Dumnezeu nu este suficientă doar 70 II, 2,23 | unei noutăţi radicale: "Dumnezeu a ales ceea ce era fără 71 II, 2,23 | lume, şi dispreţuit, a ales Dumnezeu; cele ce nu sunt, ca să 72 II, 2,23 | viaţă şi de iubire, dar Dumnezeu a ales pentru a revela taina 73 II, 2,23 | care vrea să-l exprime: "Dumnezeu a ales ceea ce în lume (...) 74 II, 2,23 | în reflecţiile lor despre Dumnezeu. Raţiunea nu poate goli 75 III, 1,24 | sfântul Paul vorbeşte de Dumnezeu drept Creator, drept Acela 76 III, 1,24 | locuire, ca să-l caute pe Dumnezeu, fie şi numai pe dibuite, 77 III, 1,24 | dorinţa şi nostalgia după Dumnezeu. Aminteşte cu putere lucrul 78 III, 2,33 | adevărată şi coerentă despre Dumnezeu Unul şi Întreit. Astfel, 79 III, 2,34 | Adevărul acesta, pe care Dumnezeu ni-l revelează în Isus Cristos, 80 III, 2,34 | mântuirii. Acelaşi şi identic Dumnezeu, care fundamentează şi garantează 81 III, 2,34(29) | foarte atentă a ordinelor lui Dumnezeu" după cum scrie în scrisoarea 82 III, 2,34(29) | credinţă provin de la acelaşi Dumnezeu" (Gaudium et spes, 36). 83 IV, 1,36 | cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu şi la glasul conştiinţei 84 IV, 1,36 | care o aveau oamenii despre Dumnezeu de formele mitologice. După 85 IV, 1,38 | tuturor oamenilor în faţa lui Dumnezeu. Prima consecinţă a acestei 86 IV, 1,38 | îngăduie să se ajungă la Dumnezeu, toţi trebuie să fie în 87 IV, 1,38 | adică cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu".(36) Pentru Clement din 88 IV, 1,38 | puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Filozofia greacă, prin 89 IV, 1,39 | discurs raţional despre Dumnezeu, până în momentul acela 90 IV, 1,39 | doctrina adevărată despre Dumnezeu. Această nouă gândire creştină 91 IV, 2,43 | credinţei, ambele provin de la Dumnezeu, spunea el; de aceea nu 92 IV, 2,43 | cunoaşterea misterului lui Dumnezeu Unul şi Întreit. Subliniind 93 IV, 2,43 | predecesorul meu, Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea, cu ocazia 94 IV, 2,44 | la misterul însuşi al lui Dumnezeu.~Convins înăuntrul său că 95 V, 1,49 | credinţei poporului lui Dumnezeu.~ 96 V, 1,50 | specifice ale Cuvântului lui Dumnezeu şi ale reflecţiei teologice.~ 97 V, 1,50 | filozofice, cum ar fi tema despre Dumnezeu, om, libertatea şi acţiunea 98 V, 1,51 | şi a raportului omului cu Dumnezeu.~Apoi astăzi, prin multiplicarea 99 V, 1,53 | cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu şi Revelaţia, raţiunea şi 100 V, 1,53 | naturale a existenţei lui Dumnezeu, principiul şi scopul oricărui 101 V, 1,53 | raţiune: deoarece acelaşi Dumnezeu, care revelează tainele 102 V, 1,53 | uman lumina raţiunii, acest Dumnezeu nu ar putea să se nege pe 103 V, 1,55 | posibilitatea de a crede în Dumnezeu. O expresie astăzi răspândită 104 V, 1,55 | identifică cuvântul lui Dumnezeu numai cu Sacra Scriptură, 105 V, 1,55 | amintit că cuvântul lui Dumnezeu este prezent atât în textele 106 V, 1,55(72) | din cauza autorităţii lui Dumnezeu, care le revelează, care 107 V, 1,55 | tezaurul unic al cuvântului lui Dumnezeu încredinţat Bisericii; aderând 108 V, 2,60 | umane creată după chipul lui Dumnezeu, se motivează demnitatea 109 V, 2,60 | omului, a lumii şi a lui Dumnezeu, întemeiaţi pe patrimoniul 110 VI, 1,64 | 64. Cuvântul lui Dumnezeu se adresează oricărui om, 111 VI, 1,66 | universal al misterului lui Dumnezeu Unul şi Întreit şi al economiei 112 VI, 1,66 | exemplu, limbajul despre Dumnezeu, relaţiile personale în 113 VI, 1,66 | acţiunea creatoare a lui Dumnezeu în lume, raportul dintre 114 VI, 1,66 | în lume, raportul dintre Dumnezeu şi om, identitatea lui Cristos 115 VI, 1,66 | identitatea lui Cristos care este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. 116 VI, 1,67 | a accepta revelaţia lui Dumnezeu. În studierea Revelaţiei 117 VI, 1,67 | cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu, la posibilitatea de a deosebi 118 VI, 1,67 | a deosebi revelaţia lui Dumnezeu de alte fenomene sau la 119 VI, 1,67 | acesta credinţa, dar al lui Dumnezeu, deşi nu se întemeiază pe 120 VI, 1,70 | culturi. Făgăduinţa lui Dumnezeu în Cristos devine, acum, 121 VI, 1,70 | unitatea familiei fiilor lui Dumnezeu. Cristos este acela care 122 VI, 1,70 | sfinţilor şi casnicii lui Dumnezeu" (Ef 2,19).~Într-o adnotare 123 VI, 1,70 | referinţa la manifestarea lui Dumnezeu în natură, după cum s-a 124 VI, 1,71 | adevărul neschimbător al lui Dumnezeu, revelat de el în istoria 125 VI, 1,71 | înfăptuirile mare ale lui Dumnezeu" (Fap 2,7-11). Vestirea 126 VI, 1,71 | raport cu revelaţia lui Dumnezeu. Evanghelia nu este contrară 127 VI, 1,72 | planului providenţial al lui Dumnezeu, care conduce Biserica sa 128 VI, 1,73 | să fie mereu cuvântul lui Dumnezeu revelat în istorie, în timp 129 VI, 1,73 | altă parte, cuvântul lui Dumnezeu este adevăr (cf. In 17,17), 130 VI, 1,73 | pornind de la cuvântul lui Dumnezeu, se străduieşte să ajungă 131 VI, 1,73 | doi poli - cuvântul lui Dumnezeu şi o mai bună cunoaştere 132 VI, 1,73 | circularitate cu cuvântul lui Dumnezeu filozofia iese îmbogăţită, 133 VI, 1,74 | filozofie şi cuvântul lui Dumnezeu se manifestă şi în cercetarea 134 VI, 2,76 | identitatea personală a lui Dumnezeu şi la întrebarea legată 135 VI, 2,76 | cum ar fi conceptul unui Dumnezeu personal, liber şi creator, 136 VI, 2,76 | stimulatoare a cuvântului lui Dumnezeu, o bună parte din filozofia 137 VI, 2,79 | înainte de ea cuvântul lui Dumnezeu - le pune astăzi gândirii 138 VI, 2,79 | consonanţă cu cuvântul lui Dumnezeu. Această filozofie va fi 139 VII, 1 | Exigenţe ale cuvântului lui Dumnezeu care nu pot fi lăsate deoparte~ 140 VII, 1,80 | născut de la sine. Numai Dumnezeu este Absolutul. În plus, 141 VII, 1,80 | dependenţa esenţială de Dumnezeu a oricărei creaturi - inclusiv 142 VII, 1,80 | umane. În fine, Cuvântul lui Dumnezeu prezintă problema sensului 143 VII, 1,80 | Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care realizează 144 VII, 1,80 | a lumii create şi a lui Dumnezeu însuşi. În acest mister 145 VII, 1,80 | inteligibilă esenţa intimă a lui Dumnezeu şi a omului: în taina Cuvântului 146 VII, 1,81 | consonanţă cu cuvântul lui Dumnezeu este necesar, înainte de 147 VII, 1,81 | omenesc.~(98) ~Cuvântul lui Dumnezeu revelează scopul ultim al 148 VII, 1,82 | conţinute în cuvântul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură, de fapt, 149 VII, 1,83 | temei este Binele suprem, Dumnezeu însuşi. Nu înţeleg să vorbesc 150 VII, 1,83 | altuia, în fiinţa însăşi, în Dumnezeu. O mare provocare ce ne 151 VII, 1,83 | Revelaţiei.~Cuvântul lui Dumnezeu face referinţe continue 152 VII, 1,84 | ar fi aşa, cuvântul lui Dumnezeu, care este mereu cuvânt 153 VII, 1,84 | să exprime nimic despre Dumnezeu. Interpretarea acestui Cuvânt 154 VII, 1,84 | ar fi o revelaţie a lui Dumnezeu, dar numai expresia unor 155 VII, 1,85 | filozofiei de cuvântul lui Dumnezeu, pot părea dificile pentru 156 VII, 1,85 | exigenţele pe care cuvântul lui Dumnezeu le pune gândirii umane ar 157 VII, 1,90 | proprii ale cuvântului lui Dumnezeu, este negarea umanităţii 158 VII, 1,90 | revelează asemănarea sa cu Dumnezeu, pentru a-l conduce progresiv 159 VII, 2,93 | tainei întrupării Fiului lui Dumnezeu: asupra întrupării sale 160 VII, 2,93 | înţelegerea umilirii (kenozei) lui Dumnezeu, un adevărat mare mister 161 VII, 2,94 | prezintă ca adevărul despre Dumnezeu, care este comunicată de 162 VII, 2,94 | care este comunicată de Dumnezeu însuşi prin textul sacru. 163 VII, 2,94 | deci, ia trup limbajul lui Dumnezeu, care comunică adevărul 164 VII, 2,95 | 95. Cuvântul lui Dumnezeu nu se adresează unui singur 165 VII, 2,98 | rădăcinile sale în cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a putea îndeplini 166 VII, 2,99 | conceptuale, ci taina lui Dumnezeu cel viu.(120)~Reflecţia 167 Conclu, 0,101 | radicale pe care revelaţia lui Dumnezeu o aduce cu sine. Şi acesta 168 Conclu, 0,101 | de tradiţia Poporului lui Dumnezeu prin multiplicitatea sa 169 Conclu, 0,102 | exigenţe profunde, înscrise de Dumnezeu în natura umană, apare şi 170 Conclu, 0,102 | umanizantă a cuvântului lui Dumnezeu. Datorită medierii unei 171 Conclu, 0,103 | spre care cuvântul lui Dumnezeu deschide calea. Lucrul acesta 172 Conclu, 0,104 | care i-o dă cuvântul lui Dumnezeu, poate dezvolta o reflecţie 173 Conclu, 0,105 | filozofice ale cuvântului lui Dumnezeu şi să înfăptuiască o reflecţie 174 Conclu, 0,105 | opoziţie cu cuvântul lui Dumnezeu. Să ţină mereu prezentă 175 Conclu, 0,105 | înţelepciunea inspirată de Dumnezeu".(128)~Gândul meu se îndreaptă 176 Conclu, 0,106 | izvorăsc din cuvântul lui Dumnezeu şi să aibă puterea de a 177 Conclu, 0,107 | iubirea şi cunoaşterea lui Dumnezeu ca actualizare supremă de 178 Conclu, 0,108 | feminitate pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să poată lua trup şi să 179 Conclu, 0,108(132)| sfintei Maria Maica lui Dumnezeu, Pseudo-Epifaniu: PG 43,