Chapter,Paragraph,Number

  1 Intro,  0,1    |           el tot mai urgentă.~Ceea ce se pune ca obiect al cunoaşterii
  2 Intro,  0,1    |           timp întrebările de fond ce caracterizează drumul existenţei
  3 Intro,  0,1    |            vin şi încotro merg? de ce prezenţa răului? ce va fi
  4 Intro,  0,1    |             de ce prezenţa răului? ce va fi după viaţa aceasta?
  5 Intro,  0,1    |         comun în căutarea sensului ce din totdeauna face presiuni
  6 Intro,  0,2    |        etapă către adevărul întreg ce se va manifesta în revelaţia
  7 Intro,  0,3    |           început să se întrebe de ce (există) lucrurile şi care
  8 Intro,  0,3    |      naturii omului. Întrebarea de ce (există) lucrurile este
  9 Intro,  0,3    |            răspunsurile, pe măsură ce au fost date, se integrează
 10 Intro,  0,3    |         integrează într-un orizont ce evidenţiază complementaritatea
 11 Intro,  0,5    |               5. Biserica, în ceea ce o priveşte, nu poate decât
 12 Intro,  0,5    |            printre valuri: în timp ce reflecţia filozofică, pe
 13 Intro,  0,6    |      prăpastiei, fără să ştie spre ce se îndreaptă. Lucrul acesta
 14 Intro,  0,6    |           răbdătoare asupra a ceea ce merită să fie trăit. Filozofia,
 15  I,  1,9       |         raţiunii naturale, în timp ce credinţa, luminată şi călăuzită
 16  I,  1,11      |     anticipăm încă de pe acum ceea ce va fi împlinirea timpului (
 17  I,  1,11      |            Verbum: "Dumnezeu, după ce în mai multe rânduri şi
 18  I,  1,11      |  plinătatea adevărului divin, până ce se vor împlini în ea cuvintele
 19  I,  1,12      |            ajunge la noi prin ceea ce nouă ne este mai familiar
 20  I,  2,13      |           integral adevărul a ceea ce este revelat, pentru că
 21  I,  2,13      |            a se deschide spre ceea ce permite realizarea de sine?
 22  I,  2,13      |            dincolo de natură. Ceea ce apare este un semn: ascunde
 23  I,  2,14      |            vede că a împlinit ceea ce era în puterea sa, fără
 24  I,  2,14      |      tocmai am putut cuprinde ceea ce căutam, alteori ascuţimea
 25  I,  2,14      |        îndepărtaţi de la Dumnezeu. Ce am început? Ce am săvârşit?
 26  I,  2,14      |           Dumnezeu. Ce am început? Ce am săvârşit? Încotro ţinteam?
 27  I,  2,14      |      săvârşit? Încotro ţinteam? La ce am ajuns? Ce am sperat,
 28  I,  2,14      |           ţinteam? La ce am ajuns? Ce am sperat, şi unde-mi stă
 29  I,  2,14      |          mai mare decât tine: ceea ce e cu neputinţă".(20)~
 30  I,  2,15      |        adevăr suprem, el, în vreme ce respectă autonomia creaturii
 31 II,  1,16      |          cărţile sapienţiale. Ceea ce ne impresionează în lectura,
 32 II,  1,16      |    originală.~Care? Specificitatea ce caracterizează textul biblic
 33 II,  1,16      |           credinţei. Lumea şi ceea ce se întâmplă în ea, ca şi
 34 II,  1,17      |         află în experienţa limitei ce nu poate fi depăşită, suspină
 35 II,  1,18      |     cerceta în profunzime tot ceea ce raţiunea căuta să atingă
 36 II,  1,19      |           ştiinţa filozofică. După ce a afirmat că prin inteligenţa
 37 II,  1,20      |      supraapreciată. De fapt, ceea ce ea atinge poate fi adevărat,
 38 II,  2,21      |  întotdeauna şi oriunde, spre ceea ce este frumos, bun şi adevărat.~
 39 II,  2,22      | cunoaşterii senzoriale, din moment ce poate să reflecteze asupra
 40 II,  2,22      |      hotărască de unul singur ceea ce era bine şi ceea ce era
 41 II,  2,22      |           ceea ce era bine şi ceea ce era rău, dar trebuia să
 42 II,  2,23      |      emfază apostolul. Pentru ceea ce vrea să facă Dumnezeu nu
 43 II,  2,23      |    radicale: "Dumnezeu a ales ceea ce era fără minte pe lume,
 44 II,  2,23      |          cei înţelepţi (...); ceea ce era de jos pe lume, şi dispreţuit,
 45 II,  2,23      |  dispreţuit, a ales Dumnezeu; cele ce nu sunt, ca să le nimicească
 46 II,  2,23      |           să le nimicească pe cele ce sunt" (1Cor 1,27-28). Înţelepciunea
 47 II,  2,23      |            de mântuire tocmai ceea ce raţiunea consideră "nebunie"
 48 II,  2,23      |     exprime: "Dumnezeu a ales ceea ce în lume (...) nu sunt, ca
 49 II,  2,23      |           să le nimicească pe cele ce sunt" (1Cor 1,28). Pentru
 50 II,  2,23      |            Înţelepciunii este ceea ce sfântul Paul pune drept
 51 II,  2,23      |       căreia i se face purtătoare. Ce provocare pentru raţiunea
 52 II,  2,23      |         pentru raţiunea noastră şi ce avantaj poate trage din
 53 III,  1,25     |           viaţa cotidiană arată în ce măsură fiecare este interesat
 54 III,  1,25     |           adevărul real a tot ceea ce îi iese în cale. Nimeni
 55 III,  1,25     |     propriile mijloace, între ceea ce este adevărat şi ceea ce
 56 III,  1,25     |           ce este adevărat şi ceea ce este fals, formându-şi o
 57 III,  1,25     |     adevărului în raport cu binele ce trebuie făcut. De fapt,
 58 III,  1,25     |          şi a adera la adevăr după ce a fost cunoscut".(25)~Aşadar,
 59 III,  1,27     |        prezintă ca universal. Ceea ce este adevărat, trebuie să
 60 III,  2,29     |            ar începe să caute ceea ce ar ignora în mod total sau
 61 III,  2,32     |          însuşi al persoanei: ceea ce este ea şi ceea ce arată
 62 III,  2,32     |            ceea ce este ea şi ceea ce arată din intimitatea ei.
 63 III,  2,32     |     întâlnirea cu Cristos. Iată de ce până astăzi mărturia martirilor
 64 III,  2,32     |          convingătoare, din moment ce vorbeşte fiecăruia despre
 65 III,  2,32     |     vorbeşte fiecăruia despre ceea ce el în adânc percepe deja
 66 III,  2,32     |      profundă, deoarece spune ceea ce noi deja simţim şi face
 67 III,  2,32     |        simţim şi face evident ceea ce noi am vrea să găsim puterea
 68 III,  2,33     |       filozofare dreaptă.~Din ceea ce am spus până aici, rezultă
 69 III,  2,33     |           ca să poată împlini ceea ce experimentează ca dorinţă
 70 III,  2,33(28) |    exprimat-o în diferite ocazii. "Ce este omul şi la ce poate
 71 III,  2,33(28) |        ocazii. "Ce este omul şi la ce poate să fie folositor?
 72 III,  2,33(28) |            urgenţa de a găsi un de ce al existenţei, la fiecare
 73 III,  2,33(28) |       pentru a căuta liber soluţia ce poate oferi un sens întreg
 74 III,  2,34     |       Tatăl (cf. In 1,14.18). Ceea ce raţiunea umană caută "fără
 75 III,  2,34     |         lui Cristos: de fapt, ceea ce se revelează în el este "
 76 IV,  1,36      |        critică în legătură cu ceea ce era crezut. Prima care a
 77 IV,  1,38      |         avea acces la adevăr. După ce a dat jos barierele rasiale,
 78 IV,  1,38      |           puternic, dar din moment ce slăbeşte atacul sofisticii
 79 IV,  1,39      |          creştine, în schimb, ceea ce mai înainte indica o doctrină
 80 IV,  1,39      |        profunde, îndeosebi în ceea ce priveşte concepte ca nemurire,
 81 IV,  1,40      |          înşelăciune, să cred ceea ce nu se demonstra, ori că
 82 IV,  1,41      |         Întrebarea lui Tertulian: "Ce au în comun Atena şi Ierusalimul?
 83 IV,  1,41      |        comun Atena şi Ierusalimul? Ce au în comun Academia şi
 84 IV,  1,41      |           lumină în întregime ceea ce încă mai părea implicit
 85 IV,  1,41      |        aveau datoria de a arăta în ce fel raţiunea, eliberată
 86 IV,  1,42      |     exprime o judecată asupra ceea ce ne spune credinţa; nu ar
 87 IV,  1,42      |          anumită înţelegere a ceea ce conţine credinţa. Sfântul
 88 IV,  1,42      |            pună în căutarea a ceea ce iubeşte: cu cât iubeşte
 89 IV,  1,42      |         mult de iubire pentru ceea ce cunoaşte, trebuind totuşi
 90 IV,  1,42      |           nu a făcut încă tot ceea ce ar fi în dorinţa sa: "Ad
 91 IV,  1,42      |          mereu mai mare decât ceea ce cuprinde. Însă în punctul
 92 IV,  1,42      |           modul lui de a fi [...]. Ce este într-atât de mult de
 93 IV,  1,42      |    neînţeles, inefabil, decât ceea ce se află deasupra tuturora?
 94 IV,  1,42      |     înţelepciune supremă ştie ceea ce face [...], cine să explice
 95 IV,  1,42      |             admite ca necesar ceea ce prezintă credinţa.~
 96 IV,  2,43      |     amintesc, în contextul acesta, ce a scris predecesorul meu,
 97 IV,  3,45      |             În cele din urmă, ceea ce gândirea patristică şi medievală
 98 IV,  3,47      |          tot mai ameninţat de ceea ce produce, adică de rezultatul
 99 IV,  3,48      |                           48. Ceea ce iese la suprafaţă din această
100  V,  1,50      |           datoria de a indica ceea ce într-un sistem filozofic
101  V,  1,51      |       propunere filozofică, a ceea ce, din punctul de vedere al
102  V,  1,51      |       valid şi rodnic faţă de ceea ce, în schimb, prezintă ca
103  V,  1,52      |   atribuiau raţiunii naturale ceea ce este cognoscibil numai prin
104  V,  1,54      |          tezelor şi metodologiilor ce derivă din marxism.(71)~
105  V,  1,54      |           materie filozofică. Ceea ce au adus veneraţii mei predecesori
106  V,  1,55      |       Constituţia Dei Verbum, după ce a amintit că cuvântul lui
107  V,  1,56      |            plăcere pentru tot ceea ce este frumos, bun şi adevărat.
108  V,  2,60      |        studiile teologice. În ceea ce mă priveşte, de mai multe
109  V,  2,63      |            multă claritate dacă şi ce raport trebuie să întreprindă
110 VI,  1,65      |         intră în stăpânirea a ceea ce conţine Revelaţia aşa cum
111 VI,  1,65      |     reflecţia speculativă.~În ceea ce priveşte pregătirea la o
112 VI,  1,66      |                        66. În ceea ce priveşte intellectus fidei,
113 VI,  1,67      |      adevărat chiar şi despre ceea ce depăşeşte orice experienţă
114 VI,  1,67(90)  |         vrea să i-l dea şi la ceea ce îl aşteaptă după moarte,
115 VI,  1,69      |         rodnic între culturi. Ceea ce vreau să subliniez este
116 VI,  1,69      |           fie în culturi, "nu ceea ce gândesc oamenii, dar care
117 VI,  1,70      |         valid pentru a înţelege în ce fel comunitatea primară
118 VI,  1,70      |      printre Popoarele păgâne după ce au ajuns la credinţă. În
119 VI,  1,70      |          de Cristos, cad barierele ce separă diferite culturi.
120 VI,  1,71      |           Iată, toţi aceşti oameni ce vorbesc, nu sunt oare galileeni?
121 VI,  1,71      |          diferite culturi, în timp ce aşteaptă de la fiecare destinatar
122 VI,  1,71      |        favorizând progresul a ceea ce în ea este implicit spre
123 VI,  1,71      |           voi să o priveze de ceea ce îi aparţine şi ar obliga-o
124 VI,  1,72      |       apropieri. Astăzi, pe măsură ce Evanghelia intră în contact
125 VI,  1,72      |        poate să lase deoparte ceea ce a acumulat din inculturarea
126 VI,  1,72      |      trebuie să se închidă în ceea ce o diferenţiază şi să se
127 VI,  1,72      |        faţă de alte tradiţii, ceea ce ar fi contrar naturii însăşi
128 VI,  1,72      |            a spiritului uman.~Ceea ce s-a spus aici despre India
129 VI,  1,73      |        revelat în istorie, în timp ce obiectivul final nu va putea
130 VI,  1,73      |      călăuzită, spre a evita căile ce ar putea să o conducă în
131 VI,  2,76      |     oficială a Bisericii, de vreme ce credinţa nu este ca atare
132 VI,  2,76      |           metafizică radicală: "De ce există ceva?".~Există apoi
133 VI,  2,78      |     reflecţii, se înţelege bine de ce Magisteriul a lăudat în
134 VII,  1,80     |          indicaţii precise în ceea ce priveşte fiinţa sa, libertatea
135 VII,  1,80     |           sufletului său. De vreme ce lumea creată nu este suficientă
136 VII,  1,80     |       textului sacru; oricum, ceea ce se evidenţiază este refuzul
137 VII,  1,80     |          să-şi însuşească o logică ce să dărâme barierele în care
138 VII,  1,80     |           manifestă legătura unică ce le pune într-un raport reciproc
139 VII,  1,82     |        perfecţionabilă mereu. Ceea ce s-a spus este valabil şi
140 VII,  1,83     |         Dumnezeu. O mare provocare ce ne aşteaptă la sfârşitul
141 VII,  1,83     |         referinţe continue la ceea ce depăşeşte experienţa şi
142 VII,  1,84     |  traversează timpul nostru în ceea ce priveşte puterea raţiunii?
143 VII,  1,84     |           despre el şi despre ceea ce probabil el gândeşte în
144 VII,  1,85     |           aceea, însuşindu-mi ceea ce suveranii pontifi de câteva
145 VII,  1,85     |        încetează să înveţe şi ceea ce însuşi Conciliul Vatican
146 VII,  1,85     |  rădăcinilor în tradiţie este ceea ce ne permite, astăzi, de a
147 VII,  1,86     |      adevăr a unei gândiri de ceea ce poate fi în ea greşit sau
148 VII,  1,87     |          perenă a adevărului. Ceea ce era adevărat într-o epocă,
149 VII,  1,87     |   modernism, deoarece preferă ceea ce este actual în locul adevărului,
150 VII,  1,88     |     pătruns în diferite culturi şi ce schimbări radicale a adus
151 VII,  1,88     |     constatăm, din păcate, că ceea ce ţine de întrebarea privitoare
152 VII,  1,88     |       accepte ideea după care ceea ce în mod tehnic se poate face
153 VII,  1,90     |          comun al multor filozofii ce şi-au luat rămas bun de
154 VII,  1,90     |      disperarea singurătăţii. După ce i-ai luat omului adevărul,
155 VII,  1,90(106)|            eliberează omul de ceea ce limitează, micşorează şi
156 VII,  1,91     |            iraţionaliste, în vreme ce critica punea în evidenţă
157 VII,  1,91     |          factori noi, care în ceea ce priveşte extensiunea şi
158 VII,  1,91     |            că judecata despre ceea ce este calificat ca "post-modern"
159 VII,  1,91     |        sensului, sub semnul a ceea ce este provizoriu şi trecător.
160 VII,  2,92     |           ale teologiei, este ceea ce doresc să arăt acum.~
161 VII,  2,92(109)|       întreg, cu referinţă la ceea ce apostolii pentru moment
162 VII,  2,92(109)|   scandalum Crucis, şi de tot ceea ce Cristos a făcut şi a învăţat (
163 VII,  2,92(109)|    credinţă şi prin credinţă: ceea ce este lucrarea Spiritului
164 VII,  2,94     |        admirabila "condescendenţă" ce oglindeşte logica Întrupării.(110)
165 VII,  2,94     |       limitele limbajului.~În ceea ce priveşte textele biblice,
166 VII,  2,98     |    analoage se pot face şi în ceea ce priveşte teologia morală.
167 VII,  2,99     |        acesta, se înţelege bine de ce, în afară de teologie, asumă
168 VII,  2,99     |        imposibil de realizat. Ceea ce se comunică în cateheză,
169 Conclu,  0,101 |      deschidere şi o originalitate ce îi permit să existe ca ştiinţă
170 Conclu,  0,103 |       evanghelizării.(125) În timp ce nu obosesc să amintesc urgenţa
171 Conclu,  0,104 |     Conciliul Vatican II: "În ceea ce ne priveşte, dorinţa de