| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library |
| Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances (Hapax - words occurring once) |
Chapter,Paragraph,Number
1 Conclu, 0,103 | 103. Filozofia, în plus, este 2 Conclu, 0,104 | 104. Gândirea filozofică este 3 Conclu, 0,105 | 105. Doresc să închei această 4 Conclu, 0,107 | 107. Tuturor le cer să privească 5 III, 2,34(29) | Insegnamenti, II,2 (1979), 1111-1112.~ 6 III, 2,34(29) | Insegnamenti, II,2 (1979), 1111-1112.~ 7 Intro, 0,6(4) | Nr. 4: AAS 85 (1993), 1136.~ 8 VII, 2,98(116) | Nr. 32: AAS 85 (1993), 1159-1160.~ 9 VII, 2,98(116) | 32: AAS 85 (1993), 1159-1160.~ 10 III, 1,25(25) | Nr. 34: AAS 85 (1993), 1161.~ 11 V, 2,60(84) | Insegnamenti II, 2 (1979), 1177-1189; "Discorso ai partecipanti 12 VII, 1,82(101) | 1993), 57-61: AAS (1993), 1179-1182.~ 13 VII, 1,82(101) | 57-61: AAS (1993), 1179-1182.~ 14 VII, 2,97(115) | Insegnamenti, II, 2 (1979), 1183-1185.~ 15 VII, 2,97(115) | Insegnamenti, II, 2 (1979), 1183-1185.~ 16 V, 2,60(84) | Insegnamenti II, 2 (1979), 1177-1189; "Discorso ai partecipanti 17 IV, 1,38(37) | Ibidem, I,20,100,1: SC 30,124.~ 18 VI, 1,67(90) | Teologie Fundamentală la 125 de ani de la "Dei Filius" ( 19 VII, 2,99(120) | Cf. Ibidem, 7, l.c., 1282.~ 20 VII, 2,99(119) | Cf. Ibidem, 22, l.c., 1295-1296.~ 21 VII, 2,99(119) | Ibidem, 22, l.c., 1295-1296.~ 22 IV, 1,38(31) | lui Celsus, 3,55; SC 136,130.~ 23 VII, 2,99(121) | Cf. Ibidem, 59, l.c., 1325.~ 24 IV, 1,38(31) | Contra lui Celsus, 3,55; SC 136,130.~ 25 II, 1,17 | tine mai sunt încă" (139 [138], 17-18). Dorinţa de a cunoaşte 26 II, 1,17 | cu tine mai sunt încă" (139 [138], 17-18). Dorinţa de 27 V, 1,52(58) | Apostolici regiminis, DS 1440.~ 28 V, 1,54(70) | 1990), 18: AAS 82 (1990), 1558.~ 29 V, 1,52(57) | terrae Creator (5 ianuarie 1586): Bullarium Romanum 44, 30 III, 2,34(29) | Castelli din 21 decembrie 1613. Nu diferit, dimpotrivă 31 V, 1,52(57) | Inscrutabilis iudiciorum (10 aprilie 1631): Bullarium Romanum 61, 32 III, 1,25(24) | Confessiones, X,23,33: CCL 27,173.~ 33 V, 1,52(57) | Bullarium Romanum 44, Romae 1747, 176-179; URBAN AL VIII-LEA, 34 V, 1,52(57) | Bullarium Romanum 61, Romae 1758, 268-270.~ 35 V, 1,52(57) | Romanum 44, Romae 1747, 176-179; URBAN AL VIII-LEA, 36 V, 1,52(57) | Romanum 44, Romae 1747, 176-179; URBAN AL VIII-LEA, Inscrutabilis 37 V, 1,52(59) | subscriptae (8 septembrie 1840), DS 2751-2756; Theses a 38 V, 1,52(59) | subscriptae (26 aprilie 1844), DS 2765-2769.~ 39 V, 1,52(60) | Augustini Bonnetty (11 iunie 1855), DS 2850-2861.~ 40 V, 1,52(61) | Breve Eximiam tuam (15 iunie 1857), DS 2828-2831; Breve Gravissimas 41 V, 1,52(62) | ontologistarum (18 septembrie 1861), DS 2841-2847.~ 42 V, 1,52(61) | Gravissimas inter (11 decembrie 1862), DS 2850-2861.~ 43 Conclu, 0,105(128)| 4: Opera omnia, Florenţa 1891, t. V,296.~ 44 IV, 1,41(41) | noiembrie 1989), 25: AAS 82 (190), 617-618.~ 45 I, 1,11(9) | adveniente (10 noiembrie 194), 10: AAS 87 (1995), 11.~ 46 Conclu, 0,103(125)| Evangelii nuntiandi (8 decembrie 1975), 20; AAS 68 (1976), 18- 47 Conclu, 0,103(125)| decembrie 1975), 20; AAS 68 (1976), 18-19.~ 48 V, 2,62(87) | Conciliorum Oecumenicorum Decreta, 1991, 605-606.~ 49 Conclu, 0,108 | Sfintei Cruci, a anului 1998, al douăzecelea al pontificatului 50 VI, 1,67 | motivaţie credinţei (cf. 1Pt 3,15), va trebui să aibă 51 I, 1,7 | cuvântului lui Dumnezeu (cf. 1Tes 2,13). La originea fiinţei 52 V, 1,52(57) | CONCILIUL DE LA TOLEDO I, DS 205; CONCILIUL DE LA BRAGA I, 53 III, 1,26(26) | 1984), 9: AAS 76 (1984), 209-210.~ 54 I, 2,14(20) | Proemio şi nr. 1.15: PL 158,223-224.226; 235.~ 55 I, 2,14(20) | şi nr. 1.15: PL 158,223-224.226; 235.~ 56 I, 2,15(21) | religione, XXXIX,72; CCL 32,234.~ 57 I, 2,14(20) | 15: PL 158,223-224.226; 235.~ 58 IV, 2,44(50) | In prima Cor 12,3: PL 17,258.~ 59 V, 1,52(57) | Romanum 61, Romae 1758, 268-270.~ 60 V, 1,52(57) | Romanum 61, Romae 1758, 268-270.~ 61 V, 2,60(82) | 1979), 8: AAS 71 (1979), 271-272.~ 62 VII, 2,96(112) | Enchiridion Vaticanum 11, nr. 2717-2811.~ 63 V, 2,60(82) | 8: AAS 71 (1979), 271-272.~ 64 V, 1,52(59) | 8 septembrie 1840), DS 2751-2756; Theses a Ludovico 65 V, 1,52(59) | septembrie 1840), DS 2751-2756; Theses a Ludovico Eugenio 66 V, 1,52(59) | subscriptae (26 aprilie 1844), DS 2765-2769.~ 67 V, 1,52(59) | 26 aprilie 1844), DS 2765-2769.~ 68 IV, 1,38(36) | Ibidem, VI,7,55,1-2: PG 9,277.~ 69 VII, 1,90(106) | 1979), 12: AAS 71 (1979), 280-281.~ 70 VII, 1,90(106) | 12: AAS 71 (1979), 280-281.~ 71 VII, 2,96(112) | Enchiridion Vaticanum 11, nr. 2717-2811.~ 72 V, 1,52(61) | tuam (15 iunie 1857), DS 2828-2831; Breve Gravissimas 73 V, 1,52(61) | 15 iunie 1857), DS 2828-2831; Breve Gravissimas inter ( 74 V, 1,52(62) | 18 septembrie 1861), DS 2841-2847.~ 75 V, 1,52(62) | septembrie 1861), DS 2841-2847.~ 76 VII, 1,81(98) | 15: AAS 71 (1979), 286-289.~ 77 Conclu, 0,105(128)| omnia, Florenţa 1891, t. V,296.~ 78 V, 1,53(63) | catolică Dei Filius, II: DS 3004; şi can. 2,1: DS 3026.~ 79 V, 1,53(65) | catolică Dei Filius, IV: DS 3017.~ 80 V, 1,55(72) | adevăr": Ibidem, IV: DS 3018.~ 81 Conclu, 0,100(122)| catolică Dei Filius, IV: DS 3019.~ 82 VII, 1,80(97) | Symbolum, Definitio: DS 302.~ 83 V, 1,53(63) | DS 3004; şi can. 2,1: DS 3026.~ 84 V, 1,55(72) | DS 3008, şi can. 3.2: DS 3032. Pe de altă parte, Conciliul 85 Intro, 0,2(1) | Nr. 19: AAS 71 (1979), 306.~ 86 V, 1,50(55) | Cristos Pastor Aeternus: DS 3070; CONCILIUL ECUMENIC VATICAN 87 Conclu, 0,101(123)| 1979), 19: AAS 71 (1979), 308.~ 88 III, 2,35 | 35. Pe fundalul acestor consideraţii 89 V, 2,60(84) | 70-75: AAS 62 (1970), 366-368; Decretul Sacra Theologia ( 90 V, 2,60(84) | 70-75: AAS 62 (1970), 366-368; Decretul Sacra Theologia ( 91 IV, 1,37 | 37. În referinţa la această 92 IV, 1,39 | 39. În istoria acestei dezvoltări 93 IV, 1,41 | 41. Aşadar au fost diferite 94 V, 1,52(57) | CONCILIUL DE LA BRAGA I, DS 459-460; SIXT V, Bula Coeli 95 V, 1,52(57) | CONCILIUL DE LA BRAGA I, DS 459-460; SIXT V, Bula Coeli et terrae 96 IV, 3,47 | 47. Pe de altă parte, nu trebuie 97 VII, 2,97(114) | 1907), 26: AAS 40 (1907), 473.~ 98 VII, 1,89(105) | 1995), 69: AAS 87 (1995), 481.~ 99 Conclu, 0,105(130)| art. 67-68: AAS 71 (1979), 491-492.~ 100 Conclu, 0,108(132)| Pseudo-Epifaniu: PG 43,493. 101 V, 2,60(84) | art. 79-80: AAS 71 (1979), 495-496; Exortaţia apostolică 102 V, 2,60(84) | 79-80: AAS 71 (1979), 495-496; Exortaţia apostolică postsinodală 103 V, 1,50 | 50. Aşadar, Magisteriul ecleziastic 104 V, 1,51 | 51. Oricum, acest discernământ 105 V, 1,54(68) | august 1950): AAS 42 (1950), 562-563.~ 106 V, 1,54(69) | Ibidem, l.c., 563-564.~ 107 V, 1,55(77) | august 1950): AAS 42 (1950), 565-567; 571-573.~ 108 V, 1,55(77) | AAS 42 (1950), 565-567; 571-573.~ 109 V, 1,55(77) | 42 (1950), 565-567; 571-573.~ 110 V, 2,58 | 58. Se ştie câte consecinţe 111 V, 2,60(84) | ianuarie 1972): AAS 64 (1972), 583-586.~ 112 V, 2,60(84) | 1972): AAS 64 (1972), 583-586.~ 113 V, 1,54(66) | septembrie 1907): AAS 40 (1907), 596-597.~ 114 V, 1,54(66) | 1907): AAS 40 (1907), 596-597.~ 115 V, 2,60 | 60. Conciliul Ecumenic Vatican 116 Conclu, 0,106(131)| cu ocazia aniversării a 600 de ani de la înfiinţare 117 V, 2,62(87) | Oecumenicorum Decreta, 1991, 605-606.~ 118 V, 2,62(87) | Oecumenicorum Decreta, 1991, 605-606.~ 119 IV, 1,41(41) | 1989), 25: AAS 82 (190), 617-618.~ 120 IV, 1,41(41) | 25: AAS 82 (190), 617-618.~ 121 IV, 2,43(47) | 1974), 8: AAS 66 (1974), 680.~ 122 IV, 2,44(52) | 1974), 8: AAS 66 (1974), 683.~ 123 VII, 2,94(111) | aprilie 1964): AAS 56 (1964), 713.~ 124 VI, 1,73 | 73. În lumina acestor consideraţii, 125 VI, 1,74 | 74. Confirmarea fecundităţii 126 V, 2,60(84) | 1992), 52: AAS 84 (1992), 750-751. Cf. şi unele comentarii 127 V, 2,60(84) | 52: AAS 84 (1992), 750-751. Cf. şi unele comentarii 128 IV, 2,43(46) | Insegnamenti, XIII,2 (1990), 770-771.~ 129 IV, 2,43(46) | Insegnamenti, XIII,2 (1990), 770-771.~ 130 I, 2,13(17) | Pensées, 789 (ed. L. Brunscvicg).~ 131 VII, 2,92(107) | octombrie 1962): AAS 54 (1962), 792.~ 132 VII, 1,84(103) | abbatis Ioachim, II: DS 806.~ 133 VII, 1,81 | 81. Să menţionăm că una dintre 134 III, 2,33(28) | Insegnamenti VI,2 (1983), 814-815.~ 135 VII, 2,92(109) | nr. 6: AAS 78 (1986), 815-816.~ 136 VII, 1,83 | 83. Cele două exigenţe de mai 137 VII, 1,86 | 86. Insistenţa asupra necesităţii 138 V, 1,54(70) | artt. 48-49: AAS 80 (1988), 873; CONGREGAŢIA PENTRU DOCTRINA 139 VII, 1,88 | 88. Un alt pericol de luat 140 VII, 1,89 | 89. Purtător de nu mai puţine 141 V, 1,54(71) | VII-X: AAS 76 (1984), 890-903.~ 142 V, 1,52(58) | Decretul Fidei catholicae, DS 902; CONCILIUL ECUMENIC DIN 143 V, 1,54(71) | VII-X: AAS 76 (1984), 890-903.~ 144 VII, 1,91 | 91. În comentariul liniilor 145 VII, 2,93 | 93. Scopul fundamental către 146 VII, 2,94 | 94. Un prim aspect problematic 147 VII, 2,95 | 95. Cuvântul lui Dumnezeu nu 148 VII, 2,96 | 96. Consideraţia aceasta permite 149 VI, 2,79(95) | praedestinatione sanctorum, 2,5; PL 44,963.~ 150 VII, 2,99 | 99. Lucrarea teologică în Biserică 151 V, 1,55 | filozofice şi împotriva abandonării terminologiei tradiţionale.(77)~ 152 VII, 1,86 | în faţa căruia uneori se abandonează câte un teolog. O asemenea 153 VII, 1,84(103) | DIN LATERAN IV, De errore abbatis Ioachim, II: DS 806.~ 154 VII, 1,80 | tragică formă de rău - este abordată în Biblie, care ne spune 155 VII, 1,88 | când nu sunt ignorate, sunt abordate cu analize care se bazează 156 IV, 1,41 | creştini, încă de la început, abordau problema raportului dintre 157 IV, 3,47 | este de periculos să se absolutizeze drumul acesta am spus-o 158 III, 2,32 | în dobândirea cunoaşterii abstracte a adevărului, dar constă 159 II, 1,16 | fenomenelor sale nu urmează calea abstracţiei, ca pentru filozoful ionic 160 IV, 1,40 | totalmente fabuloase şi extrem de absurde, tocmai pentru că ele nu 161 III, 1,26 | să recurgem la filozofii absurdului, nici la întrebările provocatoare 162 VII, 1,86 | uşor de recunoscut şi în abuzul retoric de termeni filozofici 163 IV, 1,41(40) | Athenis et Hierosolymis? Quid academiae et ecclesiae?".~ 164 Conclu, 0,105 | formarea la preoţie, fie academică fie pastorală, pentru ca 165 V, 2,62 | forme de dialog sau la o acceptare fără distincţie a oricărei 166 III, 2,35 | numai în această dublă accepţiune se poate preciza relaţia 167 VI, 2,75 | înseamnă de fapt închiderea accesului la o cunoaştere mai profundă 168 VII, 2,96(112) | trecător; dar acele noţiuni şi acei termeni, care printr-un 169 V, 2,59 | valoare durabilă. Au fost din aceia care au organizat sinteze 170 Conclu, 0,108 | obstacol prin mijlocirea Aceleia care, născând adevărul şi 171 IV, 1,40 | să fie demonstrate".(38) Aceloraşi platonici, la care se făcea 172 VII, 2,96(113) | deformări şi alterări ale aceluiaşi (adevăr)": CONGREGAŢIA PENTRU 173 VII, 1,85 | ajunge până la înţelegerea achiziţiilor fundamentale ale gândirii 174 II, 1,16 | Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei şi sub ramurile ei va 175 V, 1,55 | puţina consideraţie care se acordă teologiei speculative, ca 176 VII, 2,98 | acum; suntem orientaţi să acordăm conştiinţei individului 177 Intro, 0,6 | marile resurse care i-au fost acordate şi să se angajeze cu un 178 Conclu, 0,105 | teologilor, pentru ca să acorde o atenţie deosebită implicaţiilor 179 IV, 2,44(48) | haec doctrina per studium acquiritur. Sapientia autem per infusionem 180 VII, 1,91 | pozitivistă continuă să acrediteze iluzia că, datorită cuceririlor 181 V, 1,55 | lasă condiţionat în mod acritic de afirmaţii intrate de 182 V, 1,54 | care îl comportă asumarea acritică, din partea unor teologi 183 III, 2,33 | semnificative şi expresive acte antropologice.~Să nu se 184 Conclu, 0,105 | Este necesar ca această activitate profesorală să comporte 185 Conclu, 0,107 | cunoaşterea lui Dumnezeu ca actualizare supremă de sine.~ 186 Intro, 0,6 | cu un curaj reînnoit în actualizarea planului de mântuire în 187 IV, 3,45 | şi medievală concepuse şi actualizase ca o unitate profundă, generatoare 188 I, 1,12 | Dumnezeu îngăduie să vedem actualizată sinteza definitivă pe care 189 VII, 1,80 | împlinirea lor, care se actualizează în Isus Cristos. Taina Întrupării 190 IV, 3,48 | lucru nu anulează faptul că actualul raport dintre credinţă şi 191 VII, 2,92(109) | va da mărturie despre el; acuma spune: El vă va conduce 192 III, 2,31 | recuperate" în baza experienţei acumulate sau în virtutea unui raţionament 193 VII, 1,81 | omenirii cere o reînnoită şi acută conştiinţă a valorilor ultime. 194 IV, 1,38 | critica lui Celsus, care îi acuza pe creştini că sunt o lume " 195 VII, 1,82 | adevărul obiectiv, prin acea adaequatio rei et intellectus la care 196 II, 1,16 | bogate în intuiţii de o adâncime aparte.~Nu este o întâmplare 197 VII, 1,85 | cum voim. Tocmai această adâncire a rădăcinilor în tradiţie 198 VI, 2,77 | structuri de gândire puţin adaptate înţelegerii credinţei. Filozoful, 199 V, 2,61 | formale. În plus, trebuie să adăugăm neînţelegerea care s-a creat 200 II, 1,17 | ulterioară la acest mozaic este adăugată de psalmistul când se roagă 201 VII, 1,81 | foarte util pentru a se adecva la natura ei însăşi. Făcând 202 V, 1,56 | consimţământ şi nu al unei adecvări a intelectului la realitatea 203 VII, 1,87 | adevărului unei filozofii pe baza adecvării sale la o anumită perioadă 204 III, 1,25 | de a căuta adevărul şi a adera la adevăr după ce a fost 205 I, 2,14 | spre acesta cu râvnă şi adesea, şi uneori mi se părea că 206 IV, 3,47 | lucruri a fost întunecarea adevăratei demnităţi a raţiunii, care 207 VII, 1,91 | liniilor de gândire amintite adineaori nu am avut intenţia să prezint 208 VII, 2,94 | comunică adevărul propriu prin admirabila "condescendenţă" ce oglindeşte 209 VI, 1,69 | extraordinare dezvoltări sunt admirate de toţi. Alţii apoi, ca 210 Conclu, 0,106 | uimească. În exprimarea admiraţiei mele şi a încurajării mele 211 VII, 1,89 | imutabile: posibilitatea de a fi admis sau nu a unui comportament 212 VII, 1,88 | devine prin faptul însuşi şi admisibil din punct de vedere moral.~ 213 VI, 1,70 | Dumnezeu" (Ef 2,19).~Într-o adnotare atât de simplă se descrie 214 Conclu, 0,105 | această scrisoare enciclică adresând un ultim gând înainte de 215 III, 2,33 | recunoaşte ultimul apel care este adresat omenirii, pentru ca să poată 216 V, 2,61 | tainei omului.(85) Invitaţia adresată teologilor pentru ca să 217 VII, 1,80 | acest mister provocările adresate filozofiei devin extreme, 218 VI, 1,69 | teologia ar trebui să se adreseze, de preferinţă, unor înţelepciuni 219 I, 1,8 | care în timpul acela se aducea împotriva credinţei pe baza 220 III, 1,25 | se dezvolte ca persoană adultă şi matură.~ 221 III, 1,24 | Filozofia în mod special a adunat în sine mişcarea aceasta 222 VI, 2,78 | apere noutatea radicală adusă de Revelaţie fără să umilească 223 I, 1,11(9) | apostolică Tertio millennio adveniente (10 noiembrie 194), 10: 224 V, 1,50(55) | Biserica lui Cristos Pastor Aeternus: DS 3070; CONCILIUL ECUMENIC 225 VII, 1,91 | analiza aprofundată a căilor afective ale cunoaşterii, contactul 226 VII, 1,82 | Testament, se găsesc texte şi afirmări cu un caracter precis ontologic. 227 V, 1,55 | Conciliul Ecumenic Vatican II a afirmat-o cu tărie şi în mod clar. 228 VII, 1,82 | proprie credinţei, a fost afirmată din nou în mod explicit 229 V, 2,60 | Directivele acestea au fost afirmate cu tărie de mai multe ori 230 V, 1,53 | lucru,(63) şi încheia prin afirmaţia solemnă deja citată: "există 231 VI, 1,72 | culturilor tradiţionale din Africa, transmise mai ales pe cale 232 Intro, 0,5 | derivat diferite forme de agnosticism şi de relativism, care au 233 VII, 1,84 | limbajului. Rezultatele la care ajung aceste studii pot fi foarte 234 VII, 1,84 | să ne conducă vreodată să ajungem la o afirmaţie pur şi simplu 235 IV, 3,47 | asumat ca unic scop al lor ajungerea la certitudinea subiectivă 236 VI, 2,75 | raţionale, este garanţia ajungerii la rezultate în mod universal 237 Intro, 0,5 | la care omul era sigur că ajunsese. Pluralitatea legitimă a 238 IV, 1,40 | istoria sa personală şi ajutat de o minunată sfinţenie 239 II, 2,23 | neîntreruptă a omului spre adevăr, ajutată de credinţă se poate deschide 240 Conclu, 0,106 | ştiinţifice şi tehnologice se alătură valorilor filozofice şi 241 VI, 1,74 | speculativă, încât justifică alăturarea lor la maeştrii filozofiei 242 IV, 3,45 | cunoaştere ştiinţifică. Sfântul Albert cel Mare şi sfântul Toma, 243 II, 1,16 | ei le gândeşte; Cel care aleargă după ea ca un iscoditor 244 III, 1,25 | este necesar ca valorile alese şi urmate cu viaţa proprie 245 IV, 3,46 | credinţa ca periculoasă şi alienantă pentru dezvoltarea raţionalităţii 246 IV, 3,47 | numai şi nu atât obiectul ?alienării', în sensul că sunt luate 247 Conclu, 0,106(131)| ani de la înfiinţare în Alma Mater Jagellonica (8 iunie 248 IV, 3,48 | devenit slabe una în faţa alteia. Raţiunea, lipsită de aportul 249 VII, 2,96(113) | anumit fel, deformări şi alterări ale aceluiaşi (adevăr)": 250 IV, 1,41 | către absolut şi în ea au altoit bogăţia care provenea din 251 VI, 2,76 | ea nu se vrea să se facă aluzie la o filozofie oficială 252 IV, 1,36 | Areopag a pus în evidenţă aluziile repetate la convingerile 253 II, 2,23 | a tuturor celor care se amăgesc că posedă adevărul, încurcându-l 254 V, 2,57 | de raţiune, le uneşte pe amândouă prin legături de prietenie 255 VI, 1,70 | pacea noastră, unificatorul amândurora, care prin corpul său a 256 VII, 1,81 | ocupat de o formă de gândire ambiguă, care îl duce la o închidere 257 VII, 1,91 | însă marcat de o anumită ambiguitate, atât pentru că judecata 258 IV, 2,44(50) | preia cunoscuta frază din Ambrosiaster, In prima Cor 12,3: PL 17, 259 V, 1,49 | teze filozofice discutabile ameninţă înţelegerea justă a datului 260 II, 1,18 | nebunia aceasta se află o ameninţare pentru viaţă. De fapt nebunul 261 VII, 1,91 | rezistat, până acolo că una din ameninţările majore, la acest sfârşit 262 IV, 3,47 | astăzi pare să fie tot mai ameninţat de ceea ce produce, adică 263 III, 2,28 | astfel de existenţă ar fi ameninţată în mod constant de frică 264 VII, 2,92(109) | cel care va învăţa şi va aminti, ca cel care va da mărturie 265 VII, 1,91 | comentariul liniilor de gândire amintite adineaori nu am avut intenţia 266 V, 1,55 | necesitatea unei exegeze mai ample care să consimtă accesul, 267 II, 1,20 | pus într-un orizont mai amplu, acela al credinţei: "De 268 V, 1,51 | deşi expresiile sale poartă amprenta istoriei şi, în plus, sunt 269 IV, 1,38 | creştini că sunt o lume "analfabetă şi necioplită", rezultă 270 VII, 1,83 | cât şi în cea cu caracter analitic; în mod deosebit, este o 271 III, 2,30 | această întrebare trebuie analizat un dat ulterior al filozofiei.~ 272 II, 1,16 | realităţi care sunt privite, analizate şi judecate prin mijloacele 273 VI, 1,72 | prezintă inculturării. Probleme analoge celor cu care Biserica s-a 274 VII, 1,84 | universal - deşi în termeni analogi, dar din acest motiv mai 275 VII, 1,83 | sigur, deşi imperfectă şi analogică. În sensul acesta, metafizica 276 VII, 1,88 | analize care se bazează pe analogii superficiale, lipsite de 277 VI, 2,77 | chiar din epoca patristică ancilla theologiae. Titlul nu a 278 III, 1,27 | nu, se simte nevoia de a ancora existenţa proprie într-un 279 III, 2,33(28) | ele măsoară profunzimea angajamentului său faţă de propria existenţă. 280 VII, 2,96 | Este de dorit, aşadar, o angajare a sa deosebită în aprofundarea 281 V, 2,61 | multe şcoli catolice, în anii care au urmat Conciliului 282 II, 1,19 | elementelor (...), ciclul anilor şi poziţia aştrilor, natura 283 V, 2,60(84) | Tommaso' sulla dottrina dell'anima in S. Tommaso (4 ianuarie 284 VII, 1,88 | probleme de fond pe care omul (animal rationale), încă de la începuturile 285 Conclu, 0,106(131)| Universitatea din Cracovia cu ocazia aniversării a 600 de ani de la înfiinţare 286 Conclu, 0,108 | înţeles bine monahii din antichitatea creştină, când o numeau 287 I, 1,11 | lui Dumnezeu noi trăim şi anticipăm încă de pe acum ceea ce 288 I, 2,15 | Adevărul acesta revelat este anticipare, pusă în istoria noastră, 289 VI, 1,74 | personalităţi ca John Henry Newman, Antonio Rosmini, Jacques Maritain, 290 III, 2,33 | semnificative şi expresive acte antropologice.~Să nu se uite că şi raţiunea 291 Conclu, 0,108 | Înălţării Sfintei Cruci, a anului 1998, al douăzecelea al 292 VII, 1,80 | respectiva autonomie, sunt apărate şi, în acelaşi timp, se 293 Conclu, 0,102 | promovează în acelaşi timp atât apărea demnităţii omului cât şi 294 IV, 2,44 | fiinţei şi nu a simplei apariţii.~ 295 VII, 1,85 | spune că noi suntem cei care aparţinem tradiţiei şi nu putem dispune 296 VI, 2,76 | atare o filozofie. Prin apelativul acesta se vrea mai degrabă 297 II, 1,16 | posibilitatea de "a scoate din apele adânci" ale cunoaşterii ( 298 VI, 2,78 | gândirea, deoarece a ştiut să apere noutatea radicală adusă 299 VI, 2,77 | theologiae. Titlul nu a fost aplicat pentru a indica o supunere 300 VII, 2,95 | istoricismului nu se pot apăra. Aplicaţia unei hermeneutici deschise 301 V, 2,61 | dacă este cazul, să le aplice corect în cercetarea lor 302 VI, 1,71 | Rusalii. Ascultându-i pe apostoli, se întrebau: "Iată, toţi 303 VI, 1,68 | Evanghelia şi scrierile apostolice, în orice caz, propun fie 304 VII, 2,92(109) | cu referinţă la ceea ce apostolii pentru moment nu sunt în 305 IV, 2,44 | Magisteriul Bisericii a văzut şi apreciat pasiunea pentru adevăr; 306 Intro, 0,5 | persoană sfârşeşte prin a fi apreciată cu criterii pragmatice bazate 307 VII, 1,87 | spaţii-temporale, recunoscute şi apreciate ca atare.~În reflecţia teologică, 308 II, 2,22 | către romani, ne ajută să apreciem mai bine cât de pătrunzătoare 309 VII, 1,88 | critica care provine din aprecierea etică, mentalitatea ştiinţistă 310 V, 2,61 | decădere datorată unei minore aprecieri, nu numai a filozofiei scolastice, 311 VII, 1,89 | reflecţiile teoretice sau la aprecierile întemeiate pe principii 312 IV, 2,43 | profană, dar nici refuzul aprioric al acesteia. De aceea, el 313 VII, 1,84 | virtutea unor argumente aprioriste, aceste teze tind să întunece 314 IV, 1,38 | fi ignorat datoria de a aprofunda înţelegerea credinţei şi 315 Conclu, 0,100 | înainta în căutare şi în aprofundare.~ 316 VII, 1,86 | ştiinţifică. Studiul riguros şi aprofundat al doctrinelor filozofice, 317 IV, 3,48 | de exemplu, în analizele aprofundate despre percepţie şi experienţă, 318 IV, 3,48 | gândire, care, dacă sunt aprofundaţi şi dezvoltaţi în integritatea 319 VII, 2,99 | implicaţii filozofice care se aprofundează în lumina credinţei. Învăţătura 320 Intro, 0,5 | se pună pe drumul care o apropie tot mai mult de existenţa 321 VII, 2,96(113) | mod determinat, dar numai aproximările sale schimbătoare care sunt, 322 IV, 2,43 | să-l instaureze cu gândirea arabă şi ebraică din timpul lui. 323 VI, 1,71 | şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile 324 Intro, 0,5 | fiecare rămâne în voia arbitrarului şi condiţia sa de persoană 325 VI, 2,75 | dar perfecţionează liberul arbitru al oricărui credincios care 326 IV, 1,36 | exegetică a acelui discurs din Areopag a pus în evidenţă aluziile 327 IV, 1,40 | capadocieni, Dionisie, zis Areopagitul, şi mai ales sfântul Augustin. 328 VI, 2,77 | de vedere conceptual şi argumentativ educată şi formată. Teologia, 329 V, 1,51 | metodelor, a conceptelor şi argumentelor filozofice, deseori extrem 330 V, 1,54 | de mai multe ori asupra argumentului punând în gardă împotriva 331 VII, 1,87 | mai mult decât un obiect arheologic la care se ajunge pentru 332 IV, 1,42 | intellectus fidei. Pentru sfântul arhiepiscop de Canterbury prioritatea 333 I, 2,14 | sfântul Anselm. În Proslogion, arhiepiscopul de Canterbury se exprimă 334 III, 1,24 | muzica, pictura, sculptura, arhitectura şi oricare alt produs al 335 Intro, 0,1 | tine însuţi era sculptat pe arhitrava templului din Delfi, spre 336 VI, 1,72 | Evanghelia intră în contact cu arii culturale rămase până acum 337 binec | şi raţiunea sunt ca două aripi cu care spiritul uman se 338 IV, 1,39 | De exemplu, în filozofia aristotelică, numele desemna partea cea 339 IV, 2,43 | filozofiei antice, şi mai precis aristotelice, el a avut marele merit 340 V, 2,58 | secolului al XX-lea, de o armată puternică de gânditori formaţi 341 VII, 1,80 | distrug căutarea raţională a armoniei şi a sensului existenţei 342 V, 2,62 | evidenţă importanţa unei armonii constructive între ştiinţa 343 V, 2,63 | putea instaura o relaţie armonioasă şi eficientă între teologie 344 V, 1,54(70) | Pastor bonus (28 iunie 1988), artt. 48-49: AAS 80 (1988), 873; 345 Intro, 0,5 | predecesorilor mei, doresc şi eu să arunc o privire asupra acestei 346 II, 1,19 | Unele texte importante, care aruncă o lumină ulterioară asupra 347 II, 1,16 | ferestrele ei şi la uşile ei ascultă. Cel care sălăşluieşte aproape 348 VI, 1,71 | Ierusalim în ziua de Rusalii. Ascultându-i pe apostoli, se întrebau: " 349 Intro, 0,4 | spatele unui singur termen se ascund semnificaţii diferite. De 350 I, 2,14 | ceea ce căutam, alteori ascuţimea minţii îmi fugea în toate 351 VII, 1,90 | trăsăturile care revelează asemănarea sa cu Dumnezeu, pentru a-l 352 III, 1,27 | şi să exprime un adevăr asemănător, dând viaţă unui sistem 353 VI, 1,67 | stare să-şi dea propriul asentiment în deplină libertate. Astfel 354 V, 1,54 | modernismului s-ar afla aserţiuni filozofice de orientare 355 V, 1,54 | scenariul acesta trebuie aşezate intervenţiile sfântului 356 VI, 1,66 | trebuie să fie în stare să aşeze în ordine logică sensul 357 VII, 1,87 | discursul teologic actual şi asimilabil pentru omul contemporan, 358 VII, 1,81 | de numeroase că, de fapt, asistăm la afirmarea fenomenului 359 IV, 1,41 | filozofie, văzându-l global sub aspectele sale pozitive şi în limitele 360 VI, 2,76 | există ceva?".~Există apoi aspectul obiectiv, referitor la conţinuturi: 361 VI, 2,75 | aceasta, filozofia manifestă o aspiraţie legitimă de a fi o acţiune 362 Conclu, 0,102 | cunoaşte adevărul (124) şi a aspiraţiei lor spre un sens ultim şi 363 VI, 1,70 | implicită, dar nu pentru asta mai puţin reală - referinţa 364 VII, 2,92 | Este necesar ca, aderând la aşteptarea vie a celor care iubesc 365 Conclu, 0,104 | credincioşi în stare să recepteze aşteptările, deschiderile şi problematicile 366 II, 1,19 | ciclul anilor şi poziţia aştrilor, natura animalelor şi instinctul 367 V, 1,52 | superstiţios, conţinute în tezele astrologice;(57) ca să nu uităm de textele 368 IV, 1,39 | arată cum gândirea platonică asumată în teologie a suferit transformări 369 IV, 3,46 | căreia nu trebuie să-ţi asumi nici un angajament definitiv, 370 IV, 1,38 | dar din moment ce slăbeşte atacul sofisticii şi dezarmează 371 IV, 1,38 | sofisticii şi dezarmează atacurile trădătoare împotriva adevărului, 372 IV, 1,39 | semnificativ. Împotriva atacurilor care veneau din partea filozofului 373 V, 2,60 | De asemenea, problema ateismului este analizată în Gaudium 374 V, 2,60(84) | Discorso al Pontificio Ateneo Internazionale Angelicum" ( 375 VII, 2,97(115) | AL II-LEA, Discursul la Ateneul Pontifical "Angelicum" ( 376 III, 1,24 | vestirea kerigmei: "Cetăţeni atenieni - spuse - văd că voi sunteţi 377 IV, 3,48 | că, în urma unei analize atente, şi în reflecţia filozofică 378 Conclu, 0,106 | îndreptaţi spre adevăr şi atenţi la binele pe care adevărul 379 IV, 1,41(40) | 9: SC 46,98. "Quid ergo Athenis et Hierosolymis? Quid academiae 380 VI, 1,70 | voi, cei departe odinioară aţi devenit apropiaţi prin sângele 381 II, 1,18 | ceea ce raţiunea căuta să atingă dar fără să reuşească. Pornind 382 Intro, 0,5 | numai la unii filozofi, atitudini de neîncredere largă în 383 Conclu, 0,106 | complexele lor structuri atomice şi moleculare. Drumul străbătut 384 III, 1,24 | face să spunem: "Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu i-ai creat 385 IV, 3,46 | reuşeşte să-şi exercite atracţia asupra contemporanilor noştri. 386 III, 1,27 | ulterioare. Ipotezele pot fi atrăgătoare, dar nu satisfac. Pentru 387 IV, 1,37 | referă sfântul Paul, când le atrage atenţia Colosenilor: "Vedeţi 388 Intro, 0,6 | enciclică Veritatis splendor, am atras atenţia asupra "unor adevăruri 389 III, 1,24 | diferiţi idoli. Un altar îi atrase atenţia în mod deosebit 390 VI, 1,67 | paulină (cf. Rom 1,19-20), atrăsese atenţia asupra faptului 391 V, 1,52 | ontologism-ul,(62) deoarece atribuiau raţiunii naturale ceea ce 392 III, 2,33(28) | face liber şi personal": Audienţa generală din 19 octombrie 393 V, 1,52(60) | contra traditionalismum Augustini Bonnetty (11 iunie 1855), 394 IV, 2,44(48) | studium acquiritur. Sapientia autem per infusionem habetur, 395 Intro, 0,1 | fie altfel - în orizontul autoconştiinţei personale: cu cât omul cunoaşte 396 V, 1,51 | primii care înţeleg exigenţa autocriticii, a corectării unor eventuale 397 VII, 1,91 | deşertăciunea exigenţei de autofundamentare absolută a raţiunii.~Epoca 398 Intro, 0,3 | popor are înţelepciunea sa autohtonă şi originară, care, ca bogăţie 399 II, 2,22 | că ar deveni suverani şi autonomi, şi că ar putea să lase 400 VII, 1,82 | caracter precis ontologic. Autorii inspiraţi, de fapt, au înţeles 401 V, 1,55(72) | cât de clare pe atât de autoritare, a condamnat deja eroarea 402 V, 1,55(72) | a raţiunii, ci din cauza autorităţii lui Dumnezeu, care le revelează, 403 V, 2,61 | să fie interpretată ca o autorizare implicită de lăsa la o parte 404 II, 2,23 | este în stare să recunoască autotranscendenţa neîntreruptă a omului spre 405 V, 1,54 | Pius al XII-lea şi-a făcut auzită vocea când, în scrisoarea 406 III, 1,25 | dincolo de cele doar din auzite, cum stau într-adevăr lucrurile. 407 V, 1,54 | propuneau nu de către teologi, avându-şi originea "în afara turmei 408 V, 1,50 | aprecieze, deoarece este avantajată recta ratio, sau raţiunea 409 VI, 1,74 | căutare filozofică care a tras avantaje considerabile din confruntarea 410 V, 1,52 | împotriva unor teze ale averoismului latin, incompatibile cu 411 VI, 1,73 | raţiunea este într-un fel avertizată, într-un fel călăuzită, 412 Intro, 0,1 | Vede şi nu mai puţin în Avesta; le găsim în scrierile lui 413 V, 1,56 | Credinţa devine astfel avocatul convins şi convingător al 414 IV, 1,40 | credinţei creştine, atunci avu puterea de face acea convertire 415 VII, 1,89 | la fundamentele ordinii axiologice şi de aceea imutabile: posibilitatea 416 IV, 3,46 | credinţa şi conţinuturile sale, ba chiar misterul morţii şi 417 VI, 1,73 | singură nici măcar nu ar fi bănuit că ar putea să le parcurgă. 418 I, 1,10 | sta de vorbă cu ei (cf. Bar 3,38), pentru a-i chema 419 II, 1,16 | caută adevărul: "Fericit bărbatul care întru înţelepciune 420 VII, 1,90(106) | aduce omului libertatea bazată pe adevăr, ca Cel care eliberează 421 Intro, 0,5 | apreciată cu criterii pragmatice bazate în mod esenţial pe datul 422 VII, 1,88 | abordate cu analize care se bazează pe analogii superficiale, 423 V, 2,59 | alţii care, în plus, au pus bazele epistemologice pentru o 424 VI, 2,79 | regulile proprii şi să se bazeze pe principiile proprii; 425 I, 1,10 | Col 1,15; 1Tim 1,17), în belşugul iubirii sale, se adresează 426 III, 2,34(29) | scrisoarea către părintele Benedetto Castelli din 21 decembrie 427 V, 1,55 | tendinţe fideiste este "biblicismul", care tinde să facă din 428 VII, 1,80 | Absolutul. În plus, din paginile Bibliei iese la suprafaţă o idee 429 V, 2,61 | credinţei. În special viaţa Bisericilor tinere a îngăduit să se 430 V, 2,62 | cultura modernă, care a dus la blocarea oricărei forme de dialog 431 VI, 1,72 | extrage din acest patrimoniu bogat elementele compatibile cu 432 Intro, 0,3 | autohtonă şi originară, care, ca bogăţie autentică a culturilor, 433 V, 2,58 | consecinţă descoperirea bogăţiilor gândirii medievale, până 434 V, 1,54 | aceste opinii, fie pentru că bolile nu se pot vindeca dacă mai 435 V, 1,52(60) | traditionalismum Augustini Bonnetty (11 iunie 1855), DS 2850- 436 V, 1,54(70) | Constituţia apostolică Pastor bonus (28 iunie 1988), artt. 48- 437 VI, 1,71 | pentru că poporul celor botezaţi se distinge printr-o universalitate 438 IV, 1,38 | convertirea inimii şi cererea Botezului. Dar lucrul acesta nu înseamnă 439 V, 1,52(57) | DS 205; CONCILIUL DE LA BRAGA I, DS 459-460; SIXT V, Bula 440 I, 2,13(17) | Pensées, 789 (ed. L. Brunscvicg).~ 441 I, 2,15 | credinţa, se termină în bucuria deplină şi durabilă a contemplării 442 Intro, 0,6 | odihnă după oboseala sa şi bucurie spirituală.~Înainte de toate, 443 Conclu, 0,105 | capacitatea de a se dărui bucuriei, activitatea desfăcută de 444 Intro, 0,1 | predica lui Tirthankara şi Buddha; tot ele sunt cele care 445 I, 1,7 | plăcut lui Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea sa, să 446 II, 1,16 | va sălăşlui întru odihna bunătăţilor. Va pune pe fiii săi sub 447 II, 1,18 | exprima în condiţiile cele mai bune propria natură. O primă 448 II, 1,16 | egiptean. Cu atât mai puţin bunul israelit nu concepea cunoaşterea 449 V, 1,50(55) | Biserică Lumen gentium, 25 c.~ 450 VI, 1,74 | Pavel A. Florenski, Peter J. Caadaev, Vladimir N. Losski. Evident, 451 VI, 1,70 | mântuirii înfăptuită de Cristos, cad barierele ce separă diferite 452 VII, 2,97 | mai recente, evitând să cadă în repetiţii sterile de 453 IV, 3,48 | mai incisivă; dimpotrivă, cade în pericolul grav de a fi 454 VII, 1,91 | avut intenţia să prezint un cadru complet al situaţiei actuale 455 VII, 2,97 | învechite. Filozofia fiinţei, în cadrul tradiţiei metafizice creştine, 456 VII, 2,96(112) | sprijină pe un temei aşa de caduc. Se sprijină în schimb pe 457 VI, 1,69(93) | SF. TOMA DE AQUINO, De Caelo, 1,22.~ 458 VII, 1,91 | antropologia, analiza aprofundată a căilor afective ale cunoaşterii, 459 III, 1,24 | apostolilor că, în timpul călătoriilor sale misionare, Paul a ajuns 460 VII, 2,92(109) | trebuie să fie în aceasta călăuza supremă a omului, lumina 461 VI, 2,79 | dată, lecţia părinţilor ne călăuzeşte în această convingere: " 462 VII, 2,92(109) | realitatea tainei revelate. Călăuzirea spre adevărul întreg se 463 VII, 1,80(97) | CONCILIUL ECUMENIC DIN CALCEDON, Symbolum, Definitio: DS 464 VII, 1,91 | judecata despre ceea ce este calificat ca "post-modern" este uneori 465 VII, 1,91 | raţiunii.~Epoca noastră a fost calificată de anumiţi gânditori drept 466 VII, 1,91 | ştiinţifice şi tehnice, omul, în calitate de demiurg, poate să ajungă 467 III, 1,24 | inteligenţei creatoare au devenit canale prin care se exprimă neliniştea 468 V, 2,60 | căruia trebuie să i se dedice candidaţii la preoţie; sunt recomandări 469 V, 2,62 | teologice şi din formarea candidaţilor la preoţie. Nu este o întâmplare 470 V, 1,49 | filozofie proprie nici nu canonizează o oarecare filozofie specială 471 IV, 3,48 | unitatea profundă care le face capabile de a fi coerente cu natura 472 VII, 1,91 | eficacitatea s-au revelat capabili să determine schimbări semnificative 473 II, 2,22 | omului i se recunoaşte o capacitate care pare să depăşească 474 III, 2,30 | omul ajunge cu ajutorul capacităţii speculative a intelectului 475 VI, 1,71 | Mesopotamia, din Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, din Frigia 476 IV, 1,40 | menţionare aparte părinţii capadocieni, Dionisie, zis Areopagitul, 477 II, 1,16 | fără obstacole şi până la capăt, dacă inserează cu un cuget 478 VI, 1,71 | la modelarea progresivă a caracteristicilor acestuia. Oricărei culturi 479 V, 1,52 | conţinută în acel text a caracterizat puternic şi într-un mod 480 VII, 2,92 | întregime tot, urmând acele cărări pe care numai Spiritul Domnului 481 II, 2,23 | Unde-i înţeleptul? Unde-i cărturarul? Unde-i cugetătorul acestei 482 II, 1,16 | sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în 483 VI, 1,70 | concetăţeni ai sfinţilor şi casnicii lui Dumnezeu" (Ef 2,19).~ 484 III, 2,34(29) | către părintele Benedetto Castelli din 21 decembrie 1613. Nu 485 VII, 2,96(113) | formulele dogmatice (sau vreo categorie a lor) nu pot arăta adevărul 486 IV, 1,41 | adevărurilor credinţei în categorii filozofice. Au făcut mult 487 VII, 2,99 | vestirii credinţei şi a catehezei.(117) Vestirea şi kerigma 488 V, 1,52(58) | LA VIENNE, Decretul Fidei catholicae, DS 902; CONCILIUL ECUMENIC 489 IV, 1,37 | ezoteric, rezervată pentru câţiva desăvârşiţi. Fără îndoială 490 I, 2,14 | am putut cuprinde ceea ce căutam, alteori ascuţimea minţii 491 IV, 1,38 | dezinteresului lor iniţial trebuie căutată în altă parte. În realitate, 492 III, 2,32 | subliniem că adevărurile căutate în această relaţie interpersonală 493 Intro, 0,2(1) | înseamnă să-l iubeşti şi să cauţi o cât mai exactă înţelegere, 494 VII, 2,97 | structurile sale ontologice, cauzale şi comunicative. Ea găseşte 495 Intro, 0,4 | contradicţiei, finalităţii, cauzalităţii, ca şi la concepţia despre 496 V, 2,60 | contemporane şi să perceapă cauzele unor comportamente pentru 497 VI, 1,69 | ştiinţe, utilă în multe cazuri pentru că îngăduie o cunoaştere 498 Intro, 0,4 | Însă este evident că, în cazurile acestea, intră în joc o 499 II, 1,16 | îndreptată în majoritatea cazurilor către separarea ştiinţei. 500 V, 1,49 | care nu de puţine ori a căzut gândirea filozofică, mai