Chapter,Paragraph,Number

1002  V,  2,57          |               fost, până astăzi, unicul document pontifical de nivelul acela
1003  V,  2,60          |              ori şi specificate în alte documente magisteriale cu scopul de
1004 VII,  2,96(112)    |               TEOLOGICĂ INTERNAŢIONALĂ, Documentul Interpretationis problema (
1005 VII,  2,97         |          funcţiunile sale. Pragmatismul dogmatic de la începuturile acestui
1006 VII,  2,96(112)    |              cunoaştere şi înţelegere a dogmei fără îndoială nu se sprijină
1007 VI,  1,73          |                mişcându-se între aceşti doi poli - cuvântul lui Dumnezeu
1008 III,  1,26(26)     |         Scrisoarea apostolică Salvifici doloris (11 februarie 1984), 9:
1009 VII,  2,98         |           familia, apărarea vieţii şi a domeniului natural - într-o manieră
1010 III,  2,28         |               unor domenii diferite pot domina adevărul. De asemenea, se
1011 Intro,  0,5        |                 că totul trebuie să fie dominat de tehnică. Astfel s-a întâmplat
1012  V,  1,54(66)      |           Scrisoarea enciclică Pascendi dominici gregis (8 septembrie 1907):
1013 VII,  2,92(109)    |                   Am scris în enciclica Dominum et vivificantem, comentând
1014 IV,  2,44(48)      |              habetur, unde inter septem dona Spiritus Sancti connumeratur".~
1015  I,  2,14          |                 treptat celui care nu o dorea şi se apăra de dânsa (...).
1016 III,  1,24         |               oamenii pentru ca, pururi dorindu-te, să te caute şi, găsindu-te,
1017  V,  2,60(84)      |             Societŕ ?San Tommaso' sulla dottrina dell'anima in S. Tommaso (
1018 Conclu,  0,108     |                Cruci, a anului 1998, al douăzecelea al pontificatului meu.~Ioan
1019 Intro,  0,4        |             morale fundamentale care se dovedesc a fi împărtăşite în mod
1020 II,  2,23          |           cugetătorul acestei lumi? N-a dovedit oare Dumnezeu de nebunie
1021 Intro,  0,6        |               oricine care are în inimă dragostea faţă de el să poată să parcurgă
1022 IV,  3             |                                         Drama separării dintre credinţă
1023 III,  1,26         |         înţelegem că o chestiune aşa de dramatică cum este aceea a sensului
1024  I,  1,12          |              caute răspuns la întrebări dramatice cum ar fi cele ale durerii,
1025 VII,  1,80         |                 inclusiv omul - duce la drame care distrug căutarea raţională
1026 IV,  3,47          |              constea actul principal al dramei existenţei umane contemporane,
1027 VII,  2,98         |        competenţa sa - cum ar fi pacea, dreptatea socială, familia, apărarea
1028 III,  1,25         |          conform voinţei sale libere şi drepte, se introduce pe drumul
1029 IV,  1,38          |                care constă în afirmarea dreptului universal de a avea acces
1030  V,  2,57          |                păstrează pentru fiecare drepturile proprii şi salvgardează
1031 III,  2,31         |                 cine ar putea să refacă drumurile experienţei şi ale gândirii
1032 VI,  1,72          |                 Biserica sa de-a lungul drumurilor timpului şi ale istoriei.
1033 VII,  1,81         |              altceva decât să sporească dubiul radical, care sfârşeşte
1034 VI,  1,65          |                credinţei în lumina unui dublu principiu metodologic: auditus
1035  I,  1,7           |                 se fac părtaşi la firea dumnezeiască".(5) Aceasta este o iniţiativă
1036 VII,  1,82         |                că omul, deşi vinovat de duplicitate şi de minciună, este capabil
1037 VII,  1,91         |              schimbări semnificative şi durabile. Astfel termenul a fost
1038  I,  1,12          |            dramatice cum ar fi cele ale durerii, ale suferinţei, ale nevinovăţiei
1039 II,  2,22          |            adevărul a fost tulburată de duşmănia faţă de Acela care este
1040 IV,  2,43          |         instaureze cu gândirea arabă şi ebraică din timpul lui. Într-o epocă
1041 Intro,  0,5        |                 că toate poziţiile sunt echivalente: acesta este unul dintre
1042 VII,  1,87         |                                     87. Eclectismul este o eroare de metodă,
1043 VII,  1,86         |                 la depăşirea riscurilor eclectismului şi permite o adecvată integrare
1044 VI,  1,65          |                mai coerentă a Tradiţiei ecleziale, a afirmaţiilor Magisteriului
1045 Conclu,  0,101     |                natura sa, de caracterul eclezialităţii (123) şi de tradiţia Poporului
1046  V,  1,50          |                 50. Aşadar, Magisteriul ecleziastic poate şi trebuie să exercite
1047 Conclu,  0,105     |          Seminarii ca şi în Facultăţile ecleziastice.(130) Este necesar ca această
1048 VII,  2,97         |       obişnuieşte a se spune azi, sau o ecleziologie, elaborată doar după modelul
1049 Conclu,  0,104     |                să ne gândim la problema ecologică, la problema păcii sau la
1050 VII,  2,98         |            contemporane în câmp social, economic, politic şi ştiinţific conştiinţa
1051  I,  1,10          |              împărtăşire cu el. Această economie a Revelaţiei se împlineşte
1052 VI,  1,66          |          Dumnezeu Unul şi Întreit şi al economiei mântuirii atât în manieră
1053 VII,  2,96(112)    |             fost folosită în Conciliile Ecumenice, dar a primit acolo o asemenea
1054  I,  2,13(17)      |                           Pensées, 789 (ed. L. Brunscvicg).~
1055 II,  2,22          |             Dumnezeu l-a pus în grădina Edenului, în centrul căreia se afla "
1056 VI,  1,74          |               Maritain, Etienne Gilson, Edith Stein şi, în cel oriental,
1057 VII,  1,86         |               căutării adevărului şi nu educă raţiunea - atât teologică
1058 IV,  3,47          |               consecvent şi indirect al efectelor sale, aceste roade se îndreaptă
1059  I,  1,9           |                 al harului, este în mod efectiv de o ordine diferită de
1060 III,  2,34(29)     |            toate disciplinele dacă este efectuată conform normelor morale,
1061 VI,  1,70          |                Paul către creştinii din Efes oferă un ajutor valid pentru
1062 VII,  1,91         |                 priveşte extensiunea şi eficacitatea s-au revelat capabili să
1063 VII,  2,92         |                vederea unei slujiri mai eficiente a evanghelizării. Cum să
1064 IV,  3,48          |             credinţă şi raţiune cere un efort atent de discernământ, pentru
1065 Intro,  0,5        |               că el se manifestă în mod egal în doctrine diferite, chiar
1066 IV,  1,38          |                 de la începuturile sale egalitatea tuturor oamenilor în faţa
1067 VI,  2,76          |           vestea creştină a demnităţii, egalităţii şi libertăţii oamenilor
1068 VI,  1,71          |                 Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi ţinuturile Libiei, din
1069 II,  1,16          |          filozoful ionic sau înţeleptul egiptean. Cu atât mai puţin bunul
1070 II,  1,16          |               vorba de un plan special, Egiptul şi Mesopotamia îşi fac auzit
1071 VI,  1,64          |              rândul ei, întrucât este o elaborare reflexivă şi ştiinţifică
1072 VI,  1,65          |                 Biserica reflectează şi elaborează învăţătura sa, ci şi să
1073 VI,  1,71          |              ne-am născut? Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia,
1074 Conclu,  0,105     |                devoţiune, căutarea fără elanul uimirii, prudenţa fără capacitatea
1075 II,  1,19          |              structura lumii şi puterea elementelor (...), ciclul anilor şi
1076 VI,  1,72          |          căutarea unei experienţe care, eliberând spiritul de condiţionările
1077 II,  2,22          |             raţiunea de slăbiciunea ei, eliberând-o de sclavia în care ea însăşi
1078 Conclu,  0,108     |       cunoaşteri adevărate, să poată fi eliberat de orice obstacol prin mijlocirea
1079  V,  2,62          |         fundamental şi care nu poate fi eliminat din structura studiilor
1080 IV,  1,38          |          decisiv era depăşit caracterul elitist pe care cercetarea lui o
1081  I,  1,11          |           Nazaret. Aşa spune în cuvinte elocvente constituţia Dei Verbum: "
1082 II,  2,23          |              1Cor 1,20), se întreabă cu emfază apostolul. Pentru ceea ce
1083 VII,  1,88         |            văzute ca simple produse ale emotivităţii şi noţiunea de fiinţă este
1084 VII,  1,83         |              stare să transceadă datele empirice pentru a ajunge, în căutarea
1085 VII,  1,83         |         transcend realitatea de fapt şi empiricul, şi vreau să revendic puterea
1086 VII,  2,96(112)    |              problema (octombrie 1989); Enchiridion Vaticanum 11, nr. 2717-2811.~
1087  V,  2,60          |              contextul acestei scrisori enciclice, că un capitol întreg din
1088 Conclu,  0,100     |                 de ani de la publicarea enciclicei Aeterni Patris a lui Leon
1089 IV,  2,43(45)      |            Theologiae, I,1,8 ad 2: "Cum enim gratia non tollat naturam
1090 IV,  2,44          |        credinţei însăşi. "Înţelepciunea enumerată printre darurile Duhului
1091 VII,  2,95         |             unei singure epoci. La fel, enunţurile dogmatice, deşi arătând
1092 IV,  1,36          |              Atena cu "anumiţi filozofi epicuriani şi stoici" (17,18). Analiza
1093  V,  1,52(59)      |               Eugenio Bautain iussu sui Episcopi subscriptae (8 septembrie
1094 Intro,  0,6        |                a fost încredinţată nouă episcopilor; nu putem renunţa la el
1095  V,  1,52(59)      |           mandato Sacrae Congregationis Episcoporum et Religiosorum subscriptae (
1096 IV,  1,40          |                  Cuvântul întrupat.(39) Episcopul din Hippona reuşi să producă
1097 VII,  1,91         |           logica, filozofia limbajului, epistemologia, filozofia naturii, antropologia,
1098 VII,  1,88         |             caracter metafizic. Critica epistemologică a discreditat această poziţie
1099  V,  2,59          |                  în plus, au pus bazele epistemologice pentru o tratare nouă a
1100 II,  1,16          |               prin parametrii specifici epocii moderne, îndreptată în majoritatea
1101  I,  2,14          |               pe care mintea nu-l poate epuiza, ci numai accepta şi primi
1102 IV,  1,41(40)      |                  VII,9: SC 46,98. "Quid ergo Athenis et Hierosolymis?
1103 VI,  2,79          |               conştiinţa că nu se poate erija în valoare absolută sau
1104  V,  1,51          |                  în schimb, prezintă ca eronat şi periculos. Oricum, Biserica
1105 Intro,  0,5        |            experimental, în convingerea eronată că totul trebuie să fie
1106 VII,  1,84(103)    |             ECUMENIC DIN LATERAN IV, De errore abbatis Ioachim, II: DS
1107  V,  1,52(62)      |                SANCTI OFFICII, Decretul Errores ontologistarum (18 septembrie
1108  I,  2,14          |                ceva mai mare (non solum es quo maius cogitari nequit);
1109 IV,  1,37          |                 acest gen de speculaţii esoterice se referă sfântul Paul,
1110 IV,  1,42          |          comprehendit incomprehensibile esse) cum anume aceeaşi înţelepciune
1111 IV,  2,44          |                dicatur a Spiritu Sancto est,(50) sfântul Toma a iubit
1112 VII,  1,91         |         legătură cu fenomenele de ordin estetic, social, tehnologic. Mai
1113 VII,  1,88         |                 şi cunoaşterea etică şi estetică. În trecut, aceeaşi idee
1114 IV,  1             |                                         Etape semnificative ale întâlnirii
1115 III,  2,33(28)     |            fiecare din clipele sale, la etapele sale de creştere şi decisive
1116 VI,  1,66          |        responsabilitate personală, vină etc., care primesc o definiţie
1117 VI,  1,66          |              definiţie a lor la nivelul eticii filozofice.~Aşadar, este
1118 VI,  1,74          |              Rosmini, Jacques Maritain, Etienne Gilson, Edith Stein şi,
1119 Intro,  0,3        |             Termenul filozofia, conform etimologiei greceşti, înseamnă "iubirea
1120  I,  2,13          |           exterioară. Tot la fel rămâne Euharistia printre pâinile obişnuite".(17)~
1121  I,  2,13          |               şi, în special, la semnul euharistic unde unitatea inseparabilă
1122  I,  2,13          |      profunzimii misterului. Cristos în Euharistie este într-adevăr prezent
1123 Intro,  0,1        |              Homer şi în tragediile lui Euripide şi Sofocle ca şi în tratatele
1124 VI,  1,69          |          filozofii de origine greacă şi eurocentrică. Alţii în continuare, pornind
1125 Conclu,  0,103(125)|                Cf. Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi (8 decembrie 1975),
1126 VII,  1,89(105)    |            II-LEA, Scrisoarea enciclică Evangelium vitae (25 martie 1995),
1127 VI,  2,75          |               independentă de Revelaţia evanghelică: este starea filozofiei
1128 VII,  2,94         |             biblice, şi în mod deosebit Evangheliile, adevărul lor nu se reduce
1129 VII,  2,94(111)    |              despre adevărul istoric al Evangheliilor (21 aprilie 1964): AAS 56 (
1130 III,  1,24         |                                     24. Evanghelistul Luca relatează în Faptele
1131 Conclu,  0,103     |          credinţa, face parte din acea "evanghelizare a culturii" pe care Paul
1132 VI,  1,72          |                  72. Faptul că misiunea evanghelizatoare a întâlnit în drumul ei
1133  I,  2,14          |                 ceilalţi fii sărmani ai Evei, îndepărtaţi de la Dumnezeu.
1134  V,  1,51          |         autocriticii, a corectării unor eventuale erori şi necesitatea de
1135 III,  2,30         |                cele care se sprijină pe evidenţe imediate sau sunt confirmate
1136  V,  1,49          |               respecte şi exigenţele şi evidenţele proprii adevărului revelat.~
1137 VI,  1,74          |              teologi creştini care s-au evidenţiat şi ca mari filozofi, lăsând
1138 Conclu,  0,105     |              îndemn să recupereze şi să evidenţieze cât mai bine posibil dimensiunea
1139 IV,  2,44          |              oriunde putea să se arate, evidenţiind la maximum universalitatea
1140 VII,  2,97         |               şi ale celei mai recente, evitând să cadă în repetiţii sterile
1141 III,  1,24         |                 voi sunteţi deosebit de evlavioşi în toate privinţele. De
1142 VII,  2,96         |         gândirii, oricum, arată că prin evoluţia şi varietatea culturilor
1143  V,  1,54          |               eronate, legate de tezele evoluţionismului, existenţialismului şi istoricismului.
1144 IV,  3,45          |                 cercetare. Începând din Evul Mediu târziu, totuşi, distincţia
1145  V,  2,62          |         experienţa maturizată în timpul Evului Mediu, când s-a pus în evidenţă
1146 Intro,  0,2(1)     |           iubeşti şi să cauţi o cât mai exactă înţelegere, în aşa fel încât
1147 IV,  3,46          |               ales în Occident. Nu este exagerat dacă se afirmă că o bună
1148 III,  2,35         |       consideraţii generale, trebuie să examinăm acum într-un fel mai direct
1149 Conclu,  0,100     |               cealaltă o funcţie fie de examinare critică şi purificatoare,
1150  V,  1,54          |              pur şi simplu respinse, ci examinate critic: "Acum aceste tendinţe,
1151 IV,  3,45          |          nefastă separare. În urma unui excesiv spirit raţionalist, prezent
1152 II,  1,17          |            direcţia aceasta atunci când exclamă: "Slava lui Dumnezeu este
1153 Intro,  0,5        |               adevărului caracterul său exclusiv, pornind de la presupoziţia
1154 VI,  2,79          |                 în valoare absolută sau exclusivă. Adevărul revelat, oferind
1155 III,  2,34(29)     |         Sfântului Spirit, şi aceasta ca executoare foarte atentă a ordinelor
1156 IV,  1,36          |                stoici" (17,18). Analiza exegetică a acelui discurs din Areopag
1157  V,  1,55          |                 uitând necesitatea unei exegeze mai ample care să consimtă
1158  V,  1,55          |                 Scripturilor Sacre şi a exegezei sale unicul punct de referinţă
1159  V,  1,52          |                filozofice. Cu titlul de exemplificare este suficient să amintim,
1160  V,  1,50          |                care ea îl păzeşte. Când exercităm acest discernământ, noi
1161 Conclu,  0,100     |               un ajutor reciproc",(122) exercitând una pentru cealaltă o funcţie
1162  V,  1,54          |                în trecut, Magisteriul a exercitat în mod repetat şi sub diverse
1163 Intro,  0,3        |            uităm influenţa pe care ea a exercitat-o şi în felurile de a concepe
1164  V,  2,62          |       semnificativ îl avem în influenţa exercitată de Disputationes metaphysicae
1165 VII,  1,88         |            proprii ştiinţelor pozitive, exilând în marginile simplei imaginaţii
1166 VII,  1,89         |             fiinţa umană, din care sunt exilate marile dileme etice, analizele
1167  V,  1,52(61)      |                      Cf. PIUS IX, Breve Eximiam tuam (15 iunie 1857), DS
1168 III,  1,26         |           noastră, dincolo de faptul că existăm, este imposibila ocolire
1169 VII,  1,91         |              ale cunoaşterii, contactul existenţial cu analiza libertăţii. Pe
1170  V,  1,54          |                tezele evoluţionismului, existenţialismului şi istoricismului. El preciza
1171 Intro,  0,5        |                în mod esenţial pe datul experimental, în convingerea eronată
1172 III,  2,30         |                 sunt confirmate pe cale experimentală. Aceasta este ordinea de
1173 VI,  2,77          |                 vorbea despre ştiinţele experimentale ca "slujitoare" ale "filozofiei
1174 VII,  1,80         |                 că realitatea pe care o experimentăm nu este absolutul: nu este
1175 VI,  2,79          |                                     79. Explicând ulterior conţinuturile Magisteriului
1176 VII,  2,94         |               Adevărul acesta găseşte o explicare deplină în lectura perenă
1177 VI,  1,65          |                Revelaţia aşa cum a fost explicată progresiv în sfânta Tradiţie,
1178 IV,  1,42          |        intelectul aşa încât să poată fi explicate cu cuvinte, totuşi siguranţa
1179 III,  2,29         |              personale, începe căutarea explicaţiei logice şi verificabile a
1180 VI,  2,77          |            medievali cu această funcţie explicativă. Acest fapt istoric arată
1181 VII,  1,80         |            conţine, într-o manieră atât explicită cât şi implicită, o serie
1182 VI,  2,76          |               intră şi necesitatea de a explora raţionalitatea unor adevăruri
1183 VI,  1,73          |                zis ea este stimulată să exploreze căile care de una singură
1184  V,  1,51          |         adevărul este unul singur, deşi expresiile sale poartă amprenta istoriei
1185 VII,  1,85         |              afirmat cu tărie, vreau să exprim cu putere convingerea că
1186 III,  2,33(28)     |                 mult timp şi pe care am exprimat-o în diferite ocazii. "Ce
1187 Intro,  0,6        |         iniţiativă conştiinţa care este exprimată prin cuvintele Conciliului
1188 VII,  2,94         |            Textele acestea, dimpotrivă, expun evenimente al căror adevăr
1189 VI,  1,65          |             cere teologului nu numai să expună conceptele şi termenii prin
1190 VII,  1,90         |                              90. Tezele expuse până aici conduc, la rândul
1191 VII,  1,91         |                care în ceea ce priveşte extensiunea şi eficacitatea s-au revelat
1192  I,  2,13          |               obişnuite, fără diferenţă exterioară. Tot la fel rămâne Euharistia
1193 IV,  1,41          |                  eliberată de lanţurile exterioare, putea să iasă din impasul
1194 IV,  1,37          |              forme de esoterism care se extind astăzi şi la unii credincioşi,
1195  V,  2,60          |                 recomandări care se pot extinde mai în general la învăţătura
1196 VI,  1,70          |               şi obiceiurilor sale, dar extinsă la toţi ca patrimoniu din
1197 VI,  1,72          |                din India, misiunea de a extrage din acest patrimoniu bogat
1198 VI,  1,69          |                umană, ale cărei recente extraordinare dezvoltări sunt admirate
1199 VII,  1,86         |           greşit sau inadecvat. O formă extremă de eclectism este uşor de
1200 VII,  1,80         |               adresate filozofiei devin extreme, deoarece raţiunea este
1201 VI,  1,71          |              obliga-o să-şi asume forme extrinseci care nu-i sunt conforme.
1202 II,  2,23          |               sale; dar sfântul Paul nu ezită să afirme: "Când sunt slab,
1203 IV,  1,37          |             cunoaştere de tip superior, ezoteric, rezervată pentru câţiva
1204 IV,  1,40          |             felul de lucruri totalmente fabuloase şi extrem de absurde, tocmai
1205 IV,  1,40          |         Aceloraşi platonici, la care se făcea referinţă în mod privilegiat,
1206 IV,  1,41          |                lor cu sistemele la care făceau referinţă. Întrebarea lui
1207  I,  2,15          |                 şi în inima ta, ca să-l faci" (30,11-14). Acestui text
1208 VII,  1,91         |               apariţia unui ansamblu de factori noi, care în ceea ce priveşte
1209 Conclu,  0,105     |         filozofia în Seminarii ca şi în Facultăţile ecleziastice.(130) Este
1210 Conclu,  0,108     |            asupra reflecţiei pe care am făcut-o. Se poate întrevedea, de
1211 III,  2,34         |               veşnic, prin care au fost făcute toate, şi este totodată
1212 VI,  1,70          |                separă diferite culturi. Făgăduinţa lui Dumnezeu în Cristos
1213 Intro,  0,5        |              ale fiinţei umane. Având o falsă modestie, acesta se mulţumeşte
1214 II,  2,22          |             strâmbe şi îndreptate către falsitate (cf. Rom 1,21-22). Ochii
1215 VII,  2,98         |               pacea, dreptatea socială, familia, apărarea vieţii şi a domeniului
1216  I,  1,12          |                ceea ce nouă ne este mai familiar şi uşor de verificat, deoarece
1217 III,  1,27         |       experienţe personale, de tradiţii familiare şi culturale sau de itinerarii
1218 III,  2,31         |               Se naşte şi creşte într-o familie, pentru a se insera mai
1219 VI,  1,70          |                să participe la unitatea familiei fiilor lui Dumnezeu. Cristos
1220 III,  1,24         |         Evanghelistul Luca relatează în Faptele apostolilor că, în timpul
1221 IV,  1,36          |                   36. Conform mărturiei Faptelor apostolilor, vestea creştină
1222 III,  2,32         |             înainte de toate în ordinea faptică sau în cea filozofică. Lucrul
1223 III,  2,33         |         dobândească adevăruri parţiale, faptice sau ştiinţifice; el nu caută
1224 VII,  1,81         |                la afirmarea fenomenului fărâmiţării cunoaşterii. Tocmai aceasta
1225 IV,  1,41          |               probabil a fost supusă de fascinaţia celeilalte; ea a avut loc
1226 III,  2,32         |              astăzi mărturia martirilor fascinează, generează consens, găseşte
1227  I,  1,12          |                acţiunea lui Dumnezeu în favoarea omenirii. El ajunge la noi
1228 VI,  2,79          |           autenticitatea credinţei este favorizată când este unită cu gândirea
1229 III,  2,31         |                 faptul că, după această fază, acele adevăruri să fie "
1230 III,  1,26(26)     |        apostolică Salvifici doloris (11 februarie 1984), 9: AAS 76 (1984),
1231 IV,  1,42          |          videndum factus sum; et nondum feci propter quod factus sum".(42)
1232 Conclu,  0,108     |          filozofiei autentice. După cum Fecioara a fost chemată să ofere
1233 Conclu,  0,108     |                 între vocaţia Fericitei Fecioare şi aceea a filozofiei autentice.
1234 VI,  1,74          |                Toma de Aquino. Raportul fecund dintre filozofie şi cuvântul
1235 VII,  2,99         |               poate să exprime, deci, o fecunditate reală~în vederea comunicării
1236 VI,  1,74          |                         74. Confirmarea fecundităţii unui asemenea raport este
1237 Intro,  0,3        |             care ea a exercitat-o şi în felurile de a concepe existenţa din
1238 Conclu,  0,108     |                întreaga sa umanitate şi feminitate pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu
1239 VII,  1,91         |                mai întâi în legătură cu fenomenele de ordin estetic, social,
1240  V,  2,59          |               în orizontul metodologiei fenomenologice. Din diverse perspective,
1241 VII,  1,81         |              fapt, asistăm la afirmarea fenomenului fărâmiţării cunoaşterii.
1242 II,  1,16          |        priveghează; Cel care se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă.
1243 VII,  1,91         |        victorioasă a raţiunii, izvor de fericire şi de libertate, nu a rezistat,
1244 III,  1,25         |                  se introduce pe drumul fericirii şi tinde spre desăvârşire.
1245 II,  1,16          |             iubeşte şi caută adevărul: "Fericit bărbatul care întru înţelepciune
1246  V,  2,58          |                 Se ştie câte consecinţe fericite a avut acea invitaţie pontificală.
1247 Conclu,  0,108     |                consonanţă între vocaţia Fericitei Fecioare şi aceea a filozofiei
1248  V,  1,50          |               unei diaconii smerite dar ferme, pe care orice filozof ar
1249 VI,  2,79(96)      |                                Idem, De fide, spe et caritate, 7; CCL,
1250  V,  1,52          |                simetric: pe de o parte, fideism-ul(59) şi tradiţionalism-ul
1251 VII,  1,85         |               nu va neglija să se arate fidel exigenţei de autonomie a
1252 III,  2,32         |         fidelitate faţă de celălalt. În fidelitatea aceasta care ştie să se
1253 II,  1,16          |             petrece. Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va
1254  V,  2,60          |              fapt, Adam, primul om, era figura celui viitor, adică a lui
1255  I,  2,14          |                 mine, unul din ceilalţi fii sărmani ai Evei, îndepărtaţi
1256 VI,  1,70          |          participe la unitatea familiei fiilor lui Dumnezeu. Cristos este
1257  I,  2,13          |               revelează chipul Tatălui, fiindcă el a venit pentru a ne explica
1258 III,  2,34         |                 In 1,14-16) al oricărei fiinţe care în el şi prin el a
1259 III,  2,34         |           adevărurile la care se ajunge filozofând. Cele două domenii de cunoaştere
1260 VI,  2,75          |            afirmarea justei autonomii a filozofării, ea constituie revendicarea
1261 II,  1,19          |             cuvânt, că este în stare să filozofeze, textul sacrul face un pas
1262 III,  2,30         |           raportului dintre adevărurile filozofico-religioase şi adevărul revelat în Isus
1263 VI,  1,74          |                ca această mare tradiţie filozofico-teologică să găsească astăzi şi în
1264 IV,  1,39          |       atacurilor care veneau din partea filozofului Celsus, Origene asumă filozofia
1265 IV,  3,48          |              piardă din vedere ţinta ei finală. Credinţa, lipsită de raţiune,
1266 Intro,  0,4        |          principiile non contradicţiei, finalităţii, cauzalităţii, ca şi la
1267  I,  2,14          |                 decât de caracterul său finit în faţa misterului infinit
1268  I,  1,7           |              Sfânt şi se fac părtaşi la firea dumnezeiască".(5) Aceasta
1269 VI,  1,71          |                 El este în acelaşi timp fiu şi tată al culturii în care
1270 VII,  2,98         |            individului privilegiul de a fixa, într-un mod autonom, criteriile
1271  I,  1,10          |          Conciliul Vatican II părinţii, fixând-şi privirea asupra lui Isus
1272 VI,  1,74          |          Vladimir S. Soloviev, Pavel A. Florenski, Peter J. Caadaev, Vladimir
1273 Conclu,  0,105(128)|               Prologus, 4: Opera omnia, Florenţa 1891, t. V,296.~
1274 III,  2,31         |               controleze de unul singur fluxul informaţiilor, care zi de
1275 VI,  1,74          |                 acestor maeştri este de folos progresului în căutarea
1276 IV,  1,39          |            creştină care se dezvolta se folosea de filozofie, dar în acelaşi
1277 III,  1,24         |                în mod deosebit şi el se folosi îndată de lucrul acesta
1278 VII,  2,98         |                 o metafizică a binelui. Folosindu-se de această viziune unitară,
1279 VI,  1,74          |               căutarea adevărului şi în folosirea în slujba omului a rezultatelor
1280 VII,  2,96(112)    |              noţiuni nu numai că a fost folosită în Conciliile Ecumenice,
1281 III,  2,33(28)     |              omul şi la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună
1282  I,  2,15          |               şi teolog Augustin: "Noli foras ire, in te ipsum redi. In
1283  V,  1,52          |               acestei dezbateri au fost formalizate în constituţia dogmatică
1284 IV,  3,46          |                 prezinte ca noi religii formând baza unor proiecte care,
1285 III,  1,25         |          adevărat şi ceea ce este fals, formându-şi o judecată a sa asupra realităţii
1286  V,  2,60          |            subliniat importanţa acestei formări filozofice pentru cei care
1287 VI,  2,77          |                 argumentativ educată şi formată. Teologia, în plus, are
1288 VII,  2,92         |                 mai deplin instruite şi formate; este necesar ca această
1289  V,  2,58          |           armată puternică de gânditori formaţi la şcoala doctorului angelic.~
1290 VII,  2,99         |                în cateheză are un efect formativ pentru persoană. Cateheza,
1291  V,  1,50          |      incompatibile cu adevărul revelat, formulând prin lucrul acesta exigenţele
1292 IV,  1,36          |          universului au aflat prima lor formulare în poezie. Teogoniile rămân,
1293 VII,  1,87         |                  dimpotrivă, chiar dacă formularea este într-un anumit fel
1294  V,  1,55          |            înţelegerea credinţei cât şi formulările dogmatice şi-au luat termenii.
1295 VI,  1,66          |              unor expresii conceptuale, formulate în mod critic şi universal
1296 VII,  2,95         |        perioadei în care sunt definite, formulează un adevăr stabil şi definitiv.
1297 VII,  2,96(113)    |                opinia care consideră că formulele dogmatice (sau vreo categorie
1298  I,  2,13          |               de o parte dau o mai mare forţă raţiunii, deoarece îi îngăduie
1299 Conclu,  0,107     |             însuşi şi în propriile sale forţe. Această măreţie a omului
1300 IV,  2,43          |             credinţă, este eliberată de fragilităţile şi de limitele care derivă
1301 VII,  1,85         |                 consecinţa sa logică în fragmentarea sensului, împiedică unitatea
1302  V,  2,62          |      Disputationes metaphysicae ale lui Francisc Suarez, care aveau loc până
1303 binec              |                  Binecuvântare~Veneraţi fraţi întru episcopat, ~sănătate
1304 IV,  2,44(50)      |               ad 1 care preia cunoscuta frază din Ambrosiaster, In prima
1305 IV,  1,40          |              radicală la care filozofii frecventaţi mai înainte nu reuşiseră
1306 VI,  1,71          |        Capadocia, din Pont şi Asia, din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi
1307 VI,  1,72          |               noi pentru a intra în mod fructuos în dialog cu acele culturi
1308 Conclu,  0,103     |       dimensiunile adevărului, binelui, frumosului, spre care cuvântul lui
1309 VII,  1,83         |                 realului: în adevăr, în frumuseţe, în valorile morale, în
1310 II,  1,19          |                Creator: "Din mărirea şi frumuseţea creaturilor, prin analogie
1311 VII,  2,96(113)    |          Credincioşii trebuie, deci, să fugă de opinia care consideră
1312  I,  2,14          |            alteori ascuţimea minţii îmi fugea în toate părţile, deznădăjduind,
1313 VI,  2,77          |         supunere servilă sau un rol pur funcţional al filozofiei în raport
1314 VII,  2,97         |            adevăruri într-o manieră pur funcţională. În cazul acesta, s-ar cădea
1315 VII,  1,82         |               şi relative - fie că sunt funcţionale, formale sau utile - ale
1316 VII,  2,97         |               desfăşoare în mod adecvat funcţiunile sale. Pragmatismul dogmatic
1317 III,  2,35         |                                  35. Pe fundalul acestor consideraţii generale,
1318  V,  2,60(84)      |                EDUCAŢIA CATOLICĂ, Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis (
1319 VII,  1,83         |               tocmai metafizica permite fundamentarea conceptului de demnitate
1320 Intro,  0,5        |                pluralism nediferenţiat, fundamentat pe teza că toate poziţiile
1321 III,  2,34         |               şi identic Dumnezeu, care fundamentează şi garantează inteligibilitatea
1322 VII,  1,89         |               nu contemplă referinţa la fundamentele ordinii axiologice şi de
1323 VII,  1,81         |                 se angajeze în căutarea fundamentului natural al acestui sens,
1324 Conclu,  0,106     |                 prin cercetările lor ne furnizează o cunoaştere crescândă a
1325 Conclu,  0,108     |                 dat la vestea îngerului Gabriel, nu a pierdut nimic din
1326  I,  1,11          |               la "împlinirea timpului" (Gal 4,4). La două mii de ani
1327 VI,  1,71          |                ce vorbesc, nu sunt oare galileeni? Cum dar de-i auzim fiecare
1328 VI,  1,69          |                 în culturi, "nu ceea ce gândesc oamenii, dar care este adevărul
1329 VI,  2,79          |                   Credinţa dacă nu este gândită este nulă".(95) Şi în continuare: "
1330 VII,  2,96         |                 de cele în care au fost gândite şi elaborate. Problema hermeneutică,
1331 IV,  3,48          |                apel sever, pentru orice gânditor, pentru a căuta înăuntrul
1332 IV,  1,39          |          gândirii filozofice din partea gânditorilor creştini. Între primele
1333 VI,  2,77          |                în mod just le vrea a fi garantate.~Starea filozofiei analizată
1334 III,  2,34         |         Dumnezeu, care fundamentează şi garantează inteligibilitatea şi raţionalitatea
1335  I,  2,13          |                 Dumnezeu însuşi se face garantul acestuia. Adevărul acesta,
1336 IV,  1,38          |                 numită pe bună dreptate gard şi zid împrejmuitor al viei".(37)~
1337 III,  1,24         |             dorindu-te, să te caute şi, găsindu-te, să-şi afle pacea inimii".(22)
1338 VII,  2,93         |                 coerentă nu va putea fi găsită dacă se lasă deoparte aportul
1339  I,  2,13          |              care pe bună dreptate este geloasă, pe de alta o determină
1340 IV,  1,37          |               Fără îndoială că la acest gen de speculaţii esoterice
1341 VI,  1,72          |                în primele secole se pun generaţiei noastre.~Gândul meu se îndreaptă
1342 VI,  1,73          |      aprofundată treptat în succesiunea generaţiilor. Deoarece, pe de altă parte,
1343 IV,  3,45          |      actualizase ca o unitate profundă, generatoare de o cunoaştere capabilă
1344 III,  2,32         |         mărturia martirilor fascinează, generează consens, găseşte ascultare
1345 II,  2,22          |            Creator s-a diminuat.~Cartea Genezei descrie într-o manieră plastică
1346 IV,  2,43          |                raţiune şi credinţă prin genialitatea intuiţiei sale profetice,
1347 IV,  3,47          |            conţin o porţiune specială a genialităţii şi iniţiativei sale, pot
1348 III,  2,33(28)     |               aşa după cum o arată bine geniul poetic din orice timp şi
1349 VI,  1,69(92)      |                misionară a Bisericii Ad gentes, 22.~
1350 IV,  2,43(44)      |                        Cf. Summa contra Gentiles, I, VII.~
1351  V,  2,62          |                 universităţile luterane germane. În schimb, dispariţia treptată
1352 VI,  2,78          |            sfântului Toma şi l-a pus ca ghid şi model pentru studiile
1353 VI,  1,74          |               Jacques Maritain, Etienne Gilson, Edith Stein şi, în cel
1354 III,  1,24         |                ins, el a întocmit toate ginţile omeneşti, ca să locuiască
1355 III,  1,24         |               demonstrat că ştie să dea glas acestei dorinţe intime din
1356  V,  1,56          |          răspândită faţă de aserţiunile globale şi absolute, mai ales din
1357 VII,  2,92(109)    |              fapt, mysterium Christi în globalitatea sa cere credinţă, pentru
1358 IV,  1,37          |         culturale păgâne, ca de exemplu gnoza. Filozofia, ca înţelepciune
1359 II,  2,23          |             Dumnezeu. Raţiunea nu poate goli taina iubirii pe care o
1360 IV,  2,43          |               stăpânea în cel mai înalt grad curajul adevărului, libertatea
1361 II,  2,22          |                 cum Dumnezeu l-a pus în grădina Edenului, în centrul căreia
1362  I,  2,13          |        Intelectul şi voinţa exercită în gradul cel mai înalt natura lor
1363 II,  1,16          |              făcut să se verse în marea grandioasă a teoriei cunoaşterii contribuţia
1364 II,  2,23          |           adevărului. Aici se vede clar graniţa dintre raţiune şi credinţă,
1365 VII,  1,88         |                care pare să nu mai aibă graniţe, având în vedere cum a pătruns
1366 IV,  2,43(45)      |       Theologiae, I,1,8 ad 2: "Cum enim gratia non tollat naturam sed perficiat".~
1367 Intro,  0,4        |               unei ştiinţe sistematice. Graţie acestui proces, în diferite
1368  I,  1,7           |                 iniţiativă în întregime gratuită care porneşte de la Dumnezeu
1369  V,  1,52(61)      |              1857), DS 2828-2831; Breve Gravissimas inter (11 decembrie 1862),
1370  I,  1,9           |                  Filozofia şi ştiinţele gravitează în ordinea raţiunii naturale,
1371 VI,  1,72          |                inculturarea în gândirea greco-latină. A refuza o asemenea moştenire
1372  V,  1,54(66)      |             enciclică Pascendi dominici gregis (8 septembrie 1907): AAS
1373 VII,  1,86         |               de ceea ce poate fi în ea greşit sau inadecvat. O formă extremă
1374 VI,  1,74          |              cel puţin numele sfântului Grigore din Nazianz şi sfântului
1375  V,  1,55          |           pentru persoane singulare sau grupuri, ci de convingeri răspândite
1376  I,  2,15          |             aproape de tine; el este în gura ta şi în inima ta, ca să-l
1377 VII,  2,92         |              autoritate universală care guvernează, stimulează şi face să crească (
1378 IV,  2,44(48)      |          Sapientia autem per infusionem habetur, unde inter septem dona
1379  I,  2,15          |               redi. In interiore homine habitabit veritas".(21)~În lumina
1380 IV,  2,44(48)      |                  Cf. I,1,6: "Praeterea, haec doctrina per studium acquiritur.
1381 IV,  1,41(40)      |                       De praescriptorum haereticorum, VII,9: SC 46,98. "Quid
1382 VII,  1,88         |             iată că aceasta renaşte sub hainele noi ale ştiinţismului. În
1383  I,  1,9           |                mântuirii "plinătatea de har şi de adevăr" (cf. In 1,
1384 Conclu,  0,108(132)|                                         He noera tes pisteos trapeza":
1385 VI,  1,74          |       occidental, personalităţi ca John Henry Newman, Antonio Rosmini,
1386 VII,  2,96         |          gândite şi elaborate. Problema hermeneutică, aşadar, există, dar este
1387 VII,  2,95         |               pot apăra. Aplicaţia unei hermeneutici deschise instanţei metafizice,
1388 VII,  1,82(99)     |               SF. BONAVENTURA, Coll. in Hex., 3,8,1.~
1389 IV,  1,41(40)      |               98. "Quid ergo Athenis et Hierosolymis? Quid academiae et ecclesiae?".~
1390 IV,  1,40          |             întrupat.(39) Episcopul din Hippona reuşi să producă prima mare
1391 Intro,  0,1        |                la iveală în poemele lui Homer şi în tragediile lui Euripide
1392  I,  2,15          |                ipsum redi. In interiore homine habitabit veritas".(21)~
1393 Intro,  0,6        |             este motivul pentru care am hotărât să mă adresez vouă, veneraţi
1394 III,  1,24         |              statornicindu-le timpurile hotărâte şi graniţele lor de locuire,
1395 II,  1,20          |              credinţei: "De Domnul sunt hotărâţi paşii omului şi cum ar putea
1396 VII,  1,81         |                fi doar instanţa critică hotărâtoare, care indică variatelor
1397 VI,  1,73          |              dintr-un sistem filozofic; hotărâtor este ca raţiunea celui credincios
1398 VI,  1,71          |        modelelor de viaţă. Culturile se hrănesc din comunicarea valorilor,
1399 Conclu,  0,102(124)|        libertatea religioasă Dignitatis humanae, 1-3.~
1400 Intro,  0,6        |         legătură cu marile resurse care i-au fost acordate şi să se angajeze
1401 Conclu,  0,104     |          inteligenţa ulterioară pe care i-o dă cuvântul lui Dumnezeu,
1402 IV,  2,44          |             după cum se exprimă sfântul Iacob. Tot la fel este deosebită
1403 Intro,  0,6        |                 credinţei, putem să dăm iarăşi omului din timpul nostru
1404 VI,  2,76          |                 fi rezolvate dacă nu se iau în consideraţie datele primite
1405 III,  2,34         |          istoriei mântuirii. Acelaşi şi identic Dumnezeu, care fundamentează
1406 VI,  1,72          |                fundamentale se regăsesc identice în culturile cele mai diferite.
1407 III,  2,34         |            natural şi revelat, îşi află identificarea sa vie şi personală în Cristos,
1408 IV,  1,41          |                acesta nu înseamnă că au identificat conţinutul mesajului lor
1409 VI,  1,71          |          aceştia să-şi păstreze propria identitate culturală. Lucrul acesta
1410 VII,  1,90         |          negarea umanităţii omului şi a identităţii sale însăşi. Nu se poate
1411 III,  1,24         |            statui reprezentând diferiţi idoli. Un altar îi atrase atenţia
1412 VI,  1,71          |           martori pelerinii prezenţi la Ierusalim în ziua de Rusalii. Ascultându-i
1413 IV,  1,41          |                 Ce au în comun Atena şi Ierusalimul? Ce au în comun Academia
1414 IV,  1,36          |                 s-a făcut un drum care, ieşind din tradiţiile antice locale,
1415 VII,  1,91         |                 a oricărei certitudini, ignorând distincţiile necesare, contestă
1416 VI,  1,66(89)      |               AQUINO, Summa Theologiae, II-II,5,3 ad 2.~
1417 VI,  2,75          |               care se arată în mod clar ilegitimă: a refuza contribuţiile
1418  I,  1,10          |                lui Isus revelatorul, au ilustrat caracterul mântuitor al
1419 VI,  2,76          |               căutat să înţeleagă şi să ilustreze adevărurile credinţei pornind
1420 VII,  1,91         |      pozitivistă continuă să acrediteze iluzia că, datorită cuceririlor
1421 IV,  3,48          |              propunere universală. Este iluzoriu a se gândi că, în faţa unei
1422 IV,  3,48          |         percepţie şi experienţă, despre imaginar şi inconştient, despre personalitate
1423 VII,  1,88         |           domeniul iraţionalului sau al imaginarului. Nu mai puţin decepţionantă
1424 VII,  1,88         |            exilând în marginile simplei imaginaţii atât cunoaşterea religioasă
1425 Conclu,  0,108     |           credinţei".(132) În ea vedeau imaginea coerentă a filozofiei adevărate
1426  I,  1,12          |        niciodată nu ar fi putut să şi-o imagineze: Cel Veşnic intră în timp,
1427 VII,  1,80         |           suprafaţă o idee despre om ca imago Dei, care conţine indicaţii
1428  I,  2,15          |                mentalităţii cu caracter imanentist şi strâmtorile unei logici
1429  V,  1,54          |               fenomenistă, agnostică şi imanentistă.(66) De asemenea, nu se
1430 VI,  1,72          |               încât să derive din ele o îmbogăţire a gândirii creştine. Pentru
1431 VII,  1,91         |             înţelepciunii, de fapt, s-a îmbogăţit în diferite câmpuri. Ajunge
1432 VI,  1,71          |       evanghelic pentru a scoate din el imboldul spre ulterioare dezvoltări.~
1433  V,  1,51          |            pretindă în mod legitim de a îmbrăţişa totalitatea adevărului,
1434 IV,  3,45          |            distrus de sistemele care au îmbrăţişat cauza unei cunoaşteri raţionale
1435 VI,  2,76          |         creştină se intenţionează să se îmbrăţişeze toate acele importante dezvoltări
1436 II,  1,16          |               lucrează în ele. Credinţa îmbunătăţeşte privirea interioară, deschizând
1437 Conclu,  0,106     |                este dincolo de obiectul imediat al studiilor, spre întrebări
1438 IV,  1,38          |   creştinismului cu filozofia nu a fost imediată şi nici uşoară. Practicarea
1439 III,  2,30         |                 se sprijină pe evidenţe imediate sau sunt confirmate pe cale
1440 VII,  1,81         |     indispensabilă întrucât dezvoltarea imensă a puterii tehnice a omenirii
1441 Intro,  0,6        |                întru episcopat, cu care împart misiunea de a vesti "limpede
1442 Intro,  0,6        |               sunt în căutare, pentru a împărtăşi câteva reflecţii despre
1443  I,  1,10          |               a-i chema şi a-i primi la împărtăşire cu el. Această economie
1444 Conclu,  0,108     |            păstrându-l în inima ei, l-a împărtăşit omenirii întregi pentru
1445  V,  1,56          |                înţelege că, într-o lume împărţită în multe câmpuri de specialitate,
1446 IV,  1,41          |           exterioare, putea să iasă din impasul orb al miturilor, pentru
1447 II,  1,19          |            mijloc adecvat, cât mai ales impedimentului interpus de voinţa lui liberă
1448 II,  2,22          |                care de atunci încoace a împiedicat drumul către adevărul întreg.
1449  I,  2,14          |             această cugetare care să mă împiedice de la altele în care aş
1450 III,  2,29         |                la un răspuns poate să-l împingă să facă primul pas. De fapt,
1451 Intro,  0,4        |                 explicaţie preliminară. Împins de dorinţa de a descoperi
1452 II,  1,16          |      sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va
1453 II,  2,22          |        neascultarea lor originară ei au implicat pe orice bărbat şi orice
1454  I,  2,13          |             care persoana întreagă este implicată. Intelectul şi voinţa exercită
1455 VII,  2,99         |                aceasta posedă, de fapt, implicaţii filozofice care se aprofundează
1456 Intro,  0,4        |             găsi în faţa unei filozofii implicite, datorită căreia fiecare
1457  I,  2,15          |                ne facă s-o auzim şi s-o împlinim? Ci cuvântul acesta este
1458  I,  2,14          |          proprii până când nu vede că a împlinit ceea ce era în puterea sa,
1459 II,  2,22          |        filozofici am putea spune că, în importantul text paulin, se afirmă capacitatea
1460 III,  1,26         |                 faptul că existăm, este imposibila ocolire a morţii noastre.
1461 VI,  2,77          |              între cele două ştiinţe şi imposibilitatea separării lor.~Dacă teologul
1462 IV,  1,38          |               bună dreptate gard şi zid împrejmuitor al viei".(37)~
1463  V,  2,61          |                    61. Dacă în diferite împrejurări a fost necesar să se intervină
1464 VI,  1,68          |          precise. Pentru a le aplica în împrejurările speciale ale vieţii individuale
1465 Intro,  0,5        |             este redus la opinie. Se dă impresia unei mişcări care rătăceşte
1466 II,  1,16          |                 sapienţiale. Ceea ce ne impresionează în lectura, făcută fără
1467 IV,  3,47          |          degrabă şi într-un fel deseori imprevizibil, sunt nu numai şi nu atât
1468 VI,  1,71          |                  oricare cultură poartă imprimată în ea şi lasă să se vadă
1469 VI,  1,65          |            concepte şi forme de gândire împrumutate de la o anumită tradiţie
1470 Conclu,  0,108     |               filozofia este chemată să împrumute lucrarea sa, raţională şi
1471  V,  2,58          |               elan. S-a dat un puternic impuls studiilor istorice, care
1472 IV,  1,42          |               Aşadar, dorinţa de adevăr impulsionează raţiunea ca să meargă mereu
1473 IV,  1,42          |              devine şi mai relevant sub impulsul interpretării sfântului
1474 IV,  3,46          |              cercetării ştiinţifice s-a impus o mentalitate pozitivistă
1475 IV,  1,40          |               nimic altceva decât mi se impusese dincolo, la manihei, ca,
1476 VII,  1,89         |          ordinii axiologice şi de aceea imutabile: posibilitatea de a fi admis
1477 VI,  2,76          |             deşi nu sunt în mod natural inaccesibile raţiunii, probabil nu ar
1478 VII,  1,86         |               poate fi în ea greşit sau inadecvat. O formă extremă de eclectism
1479 Conclu,  0,100     |                  fie de stimul pentru a înainta în căutare şi în aprofundare.~
1480 VII,  1,91         |       raţionalist care vedea în istorie înaintarea victorioasă a raţiunii,
1481  I,  2,15          |              orientare pentru omul care înaintează printre condiţionările mentalităţii
1482 Intro,  0,4        |                înţeleagă mai bine şi să înainteze în realizarea de sine. Cunoştinţele
1483  V,  2,60          |                 în raport cu demnitatea inalienabilă a persoanei şi a libertăţii
1484  V,  1,51          |               capacităţile înnăscute şi inalienabile ale raţiunii, cu limitele
1485 VII,  2,93         |                glorioasa lui înviere şi înălţare la dreapta Tatălui, de unde
1486 Conclu,  0,108     |                 septembrie, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, a anului
1487 Conclu,  0,104     |              nici pe cei care au cultul înaltelor valori umane, deşi nu recunosc
1488 Intro,  0,5        |               de a ridica privirea spre înălţimi pentru a îndrăzni să ajungă
1489  I,  2,13          |           omului şi care nu se mai cere înapoi de la el, se inserează în
1490 Intro,  0,5        |               şi provizorii, fără a mai încerca să pună întrebări radicale
1491 II,  2,21          |               denunţă oboseala datorată încercării de a înţelege planurile
1492 IV,  1,36          |               şi a fenomenelor naturii. Încercările omului de a înţelege originea
1493  V,  2,59          |      transcendent; şi care, în fine, au încercat să conjuge exigenţele credinţei
1494 III,  2,28         |           propria viaţă pe îndoială, pe incertitudine sau pe minciună; o astfel
1495 VII,  1,85         |          pontifi de câteva generaţii nu încetează să înveţe şi ceea ce însuşi
1496  I,  2,14          |               cele din urmă am dorit să încetez cercetarea lucrului care
1497 Conclu,  0,105     |                          105. Doresc să închei această scrisoare enciclică
1498 VII,  1,81         |              ambiguă, care îl duce la o închidere şi mai mare în sine însuşi,
1499 VI,  2,75          |                 divine înseamnă de fapt închiderea accesului la o cunoaştere
1500 VI,  1,72          |                indicaţie în nici un fel închisă pentru alte apropieri. Astăzi,
1501 III,  1,25         |           valorilor, omul îl găseşte nu închizându-se în sine dar dispunându-se