Chapter,Paragraph,Number

1502 Intro,  0,3        |          culturi în care omul trăieşte.~Incidenţa puternică pe care filozofia
1503 IV,  3,48          |              său apelul meu puternic şi incisiv pentru ca filozofia şi credinţa
1504 IV,  3,48          |               slabe, credinţa ar fi mai incisivă; dimpotrivă, cade în pericolul
1505 VII,  2,97         |                reductivă, şi lipsită de incisivitatea speculativă necesară. O
1506 VI,  2,76          |             strâmte între care ea ar fi înclinată să se închidă. Aceste tematici
1507 III,  2,32         |              simpla evidenţă, pentru că include un raport interpersonal
1508 Intro,  0,6        |                de mântuire în care este inclusă istoria sa.~
1509 VII,  1,80         |          Dumnezeu a oricărei creaturi - inclusiv omul - duce la drame care
1510 II,  2,22          |                 raţiunea care de atunci încoace a împiedicat drumul către
1511  V,  2,57          |              care se referă la valoarea incomparabilă a filozofiei sfântului Toma.
1512  V,  1,50          |                 filozofic poate rezulta incompatibil cu credinţa ei. De fapt,
1513 VI,  1,70          |               chiar dacă în mod necesar incompletă, datorită implicaţiilor
1514 IV,  1,42          |             rationabiliter comprehendit incomprehensibile esse) cum anume aceeaşi
1515 III,  2,33         |                neîncredere, care uneori înconjoară cercetarea speculativă,
1516 II,  1,18          |                sine însuşi şi cu natura înconjurătoare. Apoi când ajunge să afirme
1517 VI,  1,71          |             pătruns de cultura mediului înconjurător şi contribuie, la rândul
1518 VII,  1,88         |            realităţi de fapt. Succesele incontestabile ale cercetării ştiinţifice
1519 III,  2,33         |             unei persoane în care să se încreadă. Credinţa creştină îi vine
1520 IV,  2,43          |          raţiune, ci o cercetează şi se încrede în ea. După cum harul presupune
1521 Conclu,  0,106     |           ansamblul său şi a varietăţii incredibil de bogate a componentelor
1522  I,  2,13          |               aceea, actul prin care ne încredinţăm lui Dumnezeu a fost considerat
1523 Conclu,  0,102     |                mult om cu cât mai mult, încredinţându-se Evangheliei, se va deschide
1524  I,  1,11          |             lucrarea mântuirii care i-a încredinţat-o Tatăl (cf. In 5,36; 17,4).
1525 Intro,  0,6        |              este o sarcină care a fost încredinţată nouă episcopilor; nu putem
1526 IV,  1,40          |                  În lucrarea aceasta de încreştinare a gândirii platonice şi
1527 Conclu,  0,107     |             propriu şi viitorul propriu încrezându-se numai în sine însuşi şi
1528 III,  2,33         |           raţională, ci şi prin lăsarea încrezătoare pe mâna altor persoane,
1529 III,  2,33         |                căutarea sa de un dialog încrezător şi de o prietenie sinceră.
1530 VI,  1,72          |               datorii noi i se prezintă inculturării. Probleme analoge celor
1531  V,  1,51          |               provocarea, promovarea şi încurajarea gândirii filozofice. De
1532 Conclu,  0,106     |         exprimarea admiraţiei mele şi a încurajării mele faţă de aceşti pionieri
1533 II,  2,23          |             amăgesc că posedă adevărul, încurcându-l în uscăciunile unuia dintre
1534 VII,  1,81         |               mai dramatic - în această încurcătură de date şi de fapte, în
1535 III,  1,24         |                deosebit şi el se folosi îndată de lucrul acesta pentru
1536  I,  2,14          |                la care se referă în mod îndatorat filozofia şi teologia, sfântul
1537 Conclu,  0,105     |        adevărului revelat. De aceea, îi îndemn să recupereze şi să evidenţieze
1538 Conclu,  0,106     |           prezentă, simt datoria de a-i îndemna să continue în eforturile
1539 VII,  1,81         |       cunoaşterii şi a lucrării omului, îndemnându-le să conveargă spre un scop
1540 Conclu,  0,108     |              din autonomia sa, dar vede îndemnată oricare din cercetările
1541 Intro,  0,1        |                parte din viaţa noastră. Îndemnul Cunoaşte-te pe tine însuţi
1542 VII,  2,96(112)    |                 nu ne este permis să ne îndepărtăm de ea": Scrisoarea enciclică
1543 IV,  3,46          |        filozofică modernă s-a dezvoltat îndepărtându-se progresiv de Revelaţia creştină,
1544 VII,  1,91         |               contexte între ele foarte îndepărtate, desemnează apariţia unui
1545  I,  2,14          |           ceilalţi fii sărmani ai Evei, îndepărtaţi de la Dumnezeu. Ce am început?
1546  I,  2,14          |               să reuşesc, am dorit să o îndepărtez cu totul de la mine: abia
1547  V,  1,55          |                pot subzista într-un mod independent.(76)~În plus, nu trebuie
1548 VI,  2,75          |                aceea a filozofiei total independentă de Revelaţia evanghelică:
1549 VII,  2,98         |                Dumnezeu. Pentru a putea îndeplini misiunea aceasta, teologia
1550  V,  1,54          |              pentru Doctrina Credinţei, îndeplinindu-şi datoria sa specifică de
1551  V,  1,50          |               martori ai adevărului" în îndeplinirea unei diaconii smerite dar
1552 VI,  1,72          |                 spiritual duce gândirea indiană spre căutarea unei experienţe
1553  V,  2,57          |        autentică a gândirii filozofice, indicând şi căi concrete de urmat.
1554  I,  2,13          |               dar densă afirmaţie, este indicat un adevăr fundamental al
1555 VI,  2,76          |               se vrea mai degrabă să se indice o filozofare creştină, o
1556  V,  1,52(60)      |                Cf. SACRA CONGREGATIONIS INDICIS, Decretul Theses contra
1557 VI,  1,72          |                 originalităţii gândirii indiene cu ideea că o tradiţie culturală
1558 III,  1,25         |                 poate fi cu sinceritate indiferent faţă de adevărul ştiinţei
1559 VII,  1,81         |               stare de scepticism şi de indiferenţă sau în diversele expresii
1560 VI,  2,76          |                contribuţia, directă sau indirectă, a credinţei creştine.~Aşadar,
1561 VII,  1,91         |             postulatelor considerate ca indiscutabile. În felul acesta au luat
1562 VII,  1,81         |                 este astăzi cu atât mai indispensabilă întrucât dezvoltarea imensă
1563 VI,  2,77          |              Datorită contribuţiei sale indispensabile şi nobile, filozofia a fost
1564 VI,  1,66          |                 o conţin pentru fiecare individ şi pentru omenire. Din ansamblul
1565 VI,  1,68          |       împrejurările speciale ale vieţii individuale şi sociale, creştinul trebuie
1566 VII,  2,98         |                 este tot una cu o etică individualistă, pentru care fiecare este
1567 III,  1,24         |               de lucrul acesta pentru a individualiza o bază comună de la care
1568  V,  1,49          |             care se bucură filozofia se individualizează în faptul că raţiunea este
1569 IV,  1,40          |                la manihei, ca, printr-o îndrăzneaţă promitere a ştiinţei, să
1570 Intro,  0,5        |         privirea spre înălţimi pentru a îndrăzni să ajungă la adevărul fiinţei.
1571  I,  2,14          |                felul următor: "Deşi îmi îndreptam gândirea spre acesta cu
1572 VII,  1,80         |                 revelează răspunsul său îndreptând omul către Isus Cristos,
1573 Conclu,  0,106     |               interpelare. Să fie mereu îndreptaţi spre adevăr şi atenţi la
1574 VII,  1,87         |               de "modernism". Din grija îndreptăţită de a face discursul teologic
1575 Intro,  0,5        |                 este chemat mereu să se îndrepte spre un adevăr care îl transcende.
1576 VI,  1,70          |                  care se revelează de o indubitabilă utilitate pentru om, în
1577 IV,  1,39          |           concepte ca nemurire, suflet, îndumnezeirea omului şi originea răului.~
1578 IV,  1,42          |         într-atât de mult de neînţeles, inefabil, decât ceea ce se află deasupra
1579 VI,  1,71          |               spre mister şi dorinţa sa inepuizabilă de cunoaştere. În consecinţă,
1580 VII,  2,95         |              universal al adevărului cu inevitabila condiţionare istorică şi
1581 III,  1,26         |             care în lumina raţiunii par inexplicabile, sunt suficiente pentru
1582 VI,  1,71          |               în limbile noastre despre înfăptuirile mare ale lui Dumnezeu" (
1583 VI,  2,76          |                Pascal şi Kierkegaard au înfierat-o. Prin umilinţă, filozoful
1584 Conclu,  0,106(131)|          aniversării a 600 de ani de la înfiinţare în Alma Mater Jagellonica (
1585 II,  1,17          |         depăşită, suspină către bogăţia infinită care se află dincolo, deoarece
1586 II,  2,21          |                 sale să intre în spaţii infinite, primind posibilitatea unei
1587 IV,  1,42          |             formă de cunoaştere care se înflăcărează tot mai mult de iubire pentru
1588 IV,  2,43          |             ceva exigenţelor supreme şi inflexibile ale ordinii supranaturale".(47)~
1589 VI,  1,72          |           omenirea va şti să le facă să înflorească în drumul ei de întâlnire
1590 IV,  3,46          |                  46. Radicalizările mai influente sunt cunoscute şi destul
1591  V,  2,58          |           moment. Teologii catolici mai influenţi din secolul acesta, reflecţiei
1592 III,  2,31         |        controleze de unul singur fluxul informaţiilor, care zi de zi se primesc
1593 VI,  2,76          |              dobândeşte şi curajul de a înfrunta unele chestiuni care cu
1594 IV,  2,44(48)      |         acquiritur. Sapientia autem per infusionem habetur, unde inter septem
1595 Conclu,  0,108     |            consimţământul dat la vestea îngerului Gabriel, nu a pierdut nimic
1596 VII,  1,85         |                 putea Biserica să nu se îngrijoreze de aşa ceva? Această misiune
1597 IV,  1,38          |           Explicaţia dezinteresului lor iniţial trebuie căutată în altă
1598 IV,  3,47          |              specială a genialităţii şi iniţiativei sale, pot fi îndreptate
1599 Intro,  0,5        |                cunosc.~De aceea urmând, iniţiativele analoage ale predecesorilor
1600  V,  2,61          |              parte filozofia sau de a o înlocui în formarea pastorală şi
1601 VI,  1,70          |              Culturile, când sunt adânc înrădăcinate în uman, poartă în ele mărturia
1602 VI,  1,71          |           timpul uman. În consecinţă se înregistrează transformări şi progrese
1603 III,  1,24         |                 Pornind de la un singur ins, el a întocmit toate ginţile
1604 III,  1,24         |                 am găsit şi un altar cu inscripţia: Zeului necunoscut. Pe acela
1605 Conclu,  0,102     |              acestor exigenţe profunde, înscrise de Dumnezeu în natura umană,
1606  V,  1,52(57)      |                 179; URBAN AL VIII-LEA, Inscrutabilis iudiciorum (10 aprilie 1631):
1607 IV,  1,40          |             aproape fără nici un fel de înşelăciune, să cred ceea ce nu se demonstra,
1608 Intro,  0,6        |          efemerul la rangul de valoare, înşelând asupra posibilităţii de
1609 Conclu,  0,107     |            Diferite sisteme filozofice, înşelându-l, l-au convins că el este
1610 II,  2,22          |          superior. Orbirea mândriei i-a înşelat pe strămoşii noştri că ar
1611 III,  1,25         |              dar care să fi voit să fie înşelaţi, nici unul".(24) Pe bună
1612  V,  1,55(72)      |                 care au doar o aparenţă înşelătoare de adevăr": Ibidem, IV:
1613 II,  1,19          |             face un pas înainte de mare însemnătate. Recuperând gândirea filozofiei
1614  V,  1,53          |               evidenţă cât de mult erau inseparabile şi în acelaşi timp ireductibile
1615 III,  2,31         |             într-o familie, pentru a se insera mai târziu prin munca sa
1616 VII,  1,86         |                 lor sistematică nici la inserarea lor istorică. În felul acesta,
1617 VI,  1,71          |               dinamici? Oricare om este inserat într-o cultură, de ea depinde,
1618 Intro,  0,2(1)     |              fie cât mai aproape de noi înşine şi de alţii cu toată puterea
1619 VII,  1,83         |                adevărului revelat.~Dacă insist atât pe componenta metafizică,
1620 Intro,  0,3        |          naţionale şi internaţionale se inspiră în reglementarea vieţii
1621 Conclu,  0,105     |            reflecţia fără înţelepciunea inspirată de Dumnezeu".(128)~Gândul
1622 VII,  1,82         |               precis ontologic. Autorii inspiraţi, de fapt, au înţeles să
1623 VI,  1,72          |             discernământ, care îşi află inspiraţia sa în Declaraţia conciliară
1624 VII,  1,85         |               această tradiţie şi să se inspire din ea, filozoful nu va
1625 VI,  2,77          |           teologia, s-ar simţi dator să înstăpânească de unul singur conţinuturile
1626  V,  2,63          |                 necesare pentru a putea instaura o relaţie armonioasă şi
1627 III,  2,31         |              adevăruri în care, aproape instinctiv, crede. Oricum, creşterea
1628 II,  1,19          |          aştrilor, natura animalelor şi instinctul animalelor sălbatice" (Înţ
1629 VII,  1,89         |               luate treptat de organele instituţionale. Mai mult: antropologia
1630  V,  2,60(84)      |           CATOLICĂ, Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis (6 ianuarie
1631 IV,  1,38          |          analogie cu legea mozaică ca o instruire propedeutică în credinţa
1632 VII,  2,92         |                 să fie în ea mai deplin instruite şi formate; este necesar
1633 IV,  3,47          |               orientabile - ca "raţiune instrumentală" spre a servi unor scopuri
1634 VII,  1,81         |              raţiunea la funcţiuni doar instrumentale, fără nici o pasiune autentică
1635 VII,  1,86         |              câte un teolog. O asemenea instrumentalizare nu serveşte căutării adevărului
1636 Intro,  0,4        |            mereu în întregime fără a fi instrumentalizat în vreun fel anume, trebuie
1637 II,  1,19          |          naturii", pe care citind-o, cu instrumentele specifice raţiunii umane,
1638 III,  2,29         |          răspuns, şi nu cedează în faţa insucceselor. El nu consideră că intuiţia
1639 VII,  2,93         |           pentru ca să constituie şi să însufleţească Biserica sa. Angajament
1640 Conclu,  0,106     |            bogate a componentelor sale, însufleţite şi neînsufleţite, cu complexele
1641 VII,  1,80         |             raţiunea este chemată să-şi însuşească o logică ce să dărâme barierele
1642 VII,  1,85         |            filozofice. Tocmai de aceea, însuşindu-mi ceea ce suveranii pontifi
1643  I,  2,15          |            Revelaţiei creştine, care se întâlneşte în Isus din Nazaret, permite
1644 II,  2,23          |           spaţiul în care ambele se pot întâlni.~
1645 VI,  1,71          |               acelei culturi ca şi cum, întâlnindu-se cu ea, ar voi să o priveze
1646 VI,  1,71          |       transformări şi progrese datorate întâlnirilor pe care le dezvoltă oamenii
1647 IV,  1,39          |             primele exemple care pot fi întâlnite, cel al lui Origene este
1648 III,  2,33         |            Credinţa creştină îi vine în întâmpinare oferindu-i posibilitatea
1649 VI,  2,75          |            aceasta trebuie susţinută şi întărită. De fapt, angajamentul filozofic,
1650  I,  2,13          |             recunoaşte în mod deplin şi integral adevărul a ceea ce este
1651 III,  2,33(28)     |             lucrurilor este cercetat în integralitatea căutării răspunsului ultim
1652 VII,  1,86         |     eclectismului şi permite o adecvată integrare a lor în argumentarea teologică.~
1653 Intro,  0,3        |              măsură ce au fost date, se integrează într-un orizont ce evidenţiază
1654 VII,  2,97         |               intellectus fidei vrea să integreze toată bogăţia tradiţiei
1655 VII,  2,96(113)    |                 clarificată şi mai bine înţeleasă. Credincioşii trebuie, deci,
1656 IV,  2,44          |             este pusă printre virtuţile intelectuale. De fapt aceasta din urmă
1657 VI,  1,66          |          explică acest adevăr, nu numai înţelegând structurile logice şi conceptuale
1658  I,  2,13          |           sfântul Toma, "tu nu vezi, nu înţelegi, dar credinţa îţi confirmă,
1659 II,  2,23          |              să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi (...); ceea ce era de jos
1660 IV,  3,46          |        structuri dialectice care pot fi înţelese în mod raţional. La această
1661 Intro,  0,4        |            persoană ca subiect liber şi inteligent şi la capacităţile sale
1662  I,  2,14          |            reflecţii ne vine una dintre inteligenţele cele mai rodnice şi semnificative
1663 VII,  2,99         |                transcendent şi limbajul inteligibil din punct de vedere uman.(121)
1664 VI,  1,66          |                    se bucură de propria inteligibilitate atât de logic coerentă încât
1665 II                 |                   CAPITOLUL II~CREDO UT INTELLEGAM~
1666 III                |                           CAPITOLUL III~INTELLEGO UT CREDAM~
1667  V,  2,60          |                lumii şi a lui Dumnezeu, întemeiaţi pe patrimoniul filozofic
1668 III,  2,28         |          niciodată el nu ar putea să-şi întemeieze propria viaţă pe îndoială,
1669 IV,  1,41          |                 Tocmai pentru că trăiau intens conţinutul credinţei, ştiau
1670 VI                 |                            CAPITOLUL VI~INTERACŢIUNEA DINTRE TEOLOGIE ŞI FILOZOFIE~
1671 VI,  2,78          |         studiile teologice. Lucrul care interesa nu era să ia poziţie asupra
1672 III,  1,25         |               în ce măsură fiecare este interesat să descopere, dincolo de
1673 III,  2,28         |              cercetarea personală. Alte interese aparţinând unor domenii
1674 III,  1,25         |             ştie, şi din acest motiv se interesează de adevărul real a tot ceea
1675 IV,  3,46          |               să nu mai aibă în centrul interesului lor persoana şi structura
1676  I,  2,15          |               ire, in te ipsum redi. In interiore homine habitabit veritas".(21)~
1677 VII,  1,83         |                exprimă şi face evidentă interioritatea omului şi spiritualitatea
1678 VI,  2,77          |              are nevoie de filozofie ca interlocutoare pentru a verifica inteligibilitatea
1679 IV,  1,38          |                în stare să-l conducă pe interlocutor la convertirea inimii şi
1680 VII,  2,92         |            mulţumi cu oprirea la stadii intermediare. Este bine pentru teolog
1681 III,  2,33         |                într-un drum de căutare, interminabil din punct de vedere uman:
1682 VII,  2,96(112)    |              567; cf. COMISIA TEOLOGICĂ INTERNAŢIONALĂ, Documentul Interpretationis
1683 Intro,  0,3        |                 legislaţii naţionale şi internaţionale se inspiră în reglementarea
1684 Conclu,  0,106     |               ca răspuns la o astfel de interpelare. Să fie mereu îndreptaţi
1685 Conclu,  0,108     |               filozofică, în acceptarea interpelării care îi vine din adevărul
1686 Conclu,  0,106     |         gândirii filozofice. Să se lase interpelaţi de exigenţele care izvorăsc
1687 III,  2,32         |             pentru că include un raport interpersonal şi pune în joc nu numai
1688 III,  2,32         |              căutate în această relaţie interpersonală nu sunt înainte de toate
1689 VI,  1,65          |        terminologia, pentru a ajunge la interpretări corecte şi coerente.~
1690  V,  1,54          |                a pus în gardă împotriva interpretărilor eronate, legate de tezele
1691  V,  2,61          |                 trebuie, totuşi, să fie interpretată ca o autorizare implicită
1692 VI,  1,66          |             nouă în Sfintele Scripturi, interpretate în mod corect de doctrina
1693 VII,  2,96(112)    |              INTERNAŢIONALĂ, Documentul Interpretationis problema (octombrie 1989);
1694 II,  1,19          |                 mai ales impedimentului interpus de voinţa lui liberă şi
1695 IV,  3,48          |                 despre personalitate şi intersubiectivitate, despre libertate şi valori,
1696  V,  1,52          |           Conciliu ecumenic, Vatican I, intervenea într-un mod solemn asupra
1697  V,  1,52          |                 Magisteriul Bisericii a intervenit pentru a arăta gândirea
1698 III,  1,24         |                dea glas acestei dorinţe intime din el. Literatura, muzica,
1699 II,  1,16          |               ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul său în preajma ei
1700 III,  1,24         |               de la un singur ins, el a întocmit toate ginţile omeneşti,
1701 VII,  2,92         |                 este nicidecum izvor de intoleranţă; dimpotrivă, este o condiţie
1702 IV,  1,42          |              lui de a fi [...]. Ce este într-atât de mult de neînţeles, inefabil,
1703 III,  2,32         |              încredinţa altor persoane, intrând într-un raport mai stabil
1704  I,  2,13          |                 Numai credinţa îngăduie intrarea în interiorul misterului,
1705  V,  1,55          |                mod acritic de afirmaţii intrate de acum în limbajul şi cultura
1706 II,  2,21          |               îngăduit raţiunii sale să intre în spaţii infinite, primind
1707 Intro,  0,3        |                în mod direct la punerea întrebării privitoare la sensul vieţii
1708 VI,  1,71          |            Ascultându-i pe apostoli, se întrebau: "Iată, toţi aceşti oameni
1709  V,  2,63          |                 şi ce raport trebuie să întreprindă teologia cu diferitele sisteme
1710 III,  2,28         |          ocoleşte când abia începe să-l întrevadă, pentru că se teme de exigenţele
1711 Conclu,  0,108     |               care am făcut-o. Se poate întrevedea, de fapt, o profundă consonanţă
1712 VII,  2,96         |         Consideraţia aceasta permite să întrevedem soluţia unei alte probleme:
1713  V,  1,55(72)      |                  nu datorită adevărului intrinsec al lucrurilor percepute
1714 IV,  1,40          |                 el a fost capabil şi să introducă în lucrările sale numeroase
1715 Conclu,  0,105     |               sfântul Bonaventura, care introducând cititorul în Itinerarium
1716 Intro              |                                         INTRODUCERE~"CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI"~
1717 IV,  1,41          |              implicit şi cu un caracter introductiv în gândirea marilor filozofi
1718 VI,  1,67          |         existenţei unei căi în mod real introductivă în credinţă, care poate
1719  V,  2,58          |                 numeroşi cercetători au introdus cu curaj tradiţia tomistă
1720 VI,  1,71          |               de orice fel de dezordine introdusă de păcat şi, în acelaşi
1721 Intro,  0,4        |               Când raţiunea reuşeşte să intuiască şi să formuleze principiile
1722 III,  2,29         |        insucceselor. El nu consideră că intuiţia originară este inutilă doar
1723 IV,  2,43          |              credinţă prin genialitatea intuiţiei sale profetice, a fost acela
1724 III,  2,34(29)     |       stimulează, care previne şi ajută intuiţiile sale, lucrând în profunzimea
1725  V,  2,61          |           afirmând cu tărie şi valoarea intuiţiilor doctorului angelic şi insistând
1726 IV,  3,47          |                 stări de lucruri a fost întunecarea adevăratei demnităţi a raţiunii,
1727 VII,  1,82         |              păcatului, ea este parţial întunecată şi slăbită".(100)~O filozofie
1728 VII,  1,84         |         aprioriste, aceste teze tind să întunece conţinuturile credinţei
1729 VII,  1,86         |            celui care, în cercetare, în învăţământ şi în argumentare, chiar
1730 VII,  2,92(109)    |                 ce Cristos a făcut şi a învăţat (Fap 1,1). De fapt, mysterium
1731 IV,  1,38          |                 care este creatoarea şi învăţătoarea oricărui lucru, adică cunoaşterea
1732 VII,  2,96(112)    |                 lungul multor secole de învăţători catolici pentru a ajunge
1733 VII,  1,82         |           intellectus la care se referă Învăţătorii Scolasticii.(99)~Această
1734 VI,  1,68          |                de conduită creştină fie învăţături şi precepte precise. Pentru
1735  V,  1,53          |              din nou într-un mod solemn învăţăturile pe care într-un mod obişnuit
1736 VII,  2,97         |             repetiţii sterile de scheme învechite. Filozofia fiinţei, în cadrul
1737 III,  1,24(22)     |               desiderando quaererent et inveniendo quiescerent": Missale Romanum.~
1738  V,  1,54          |              îndeamnă mintea noastră să investigheze şi să cerceteze cu mai multă
1739  V,  2,59          |             profil încât nu au nimic de invidiat din marile sisteme ale idealismului;
1740  I,  1,12          |               la Tatăl; prin moartea şi învierea sa, de fapt, el a dat viaţa
1741 III,  1,24         |                din Vinerea Sfântă când, invitând la rugăciune pentru toţi
1742  V,  2,58          |         consecinţe fericite a avut acea invitaţie pontificală. Studiile despre
1743 Conclu,  0,108     |             care rugăciunea Bisericii o invocă drept Scaunul Înţelepciunii.
1744  V,  1,49          |               şi, în plus, este în sine înzestrată cu mijloacele necesare pentru
1745 VII,  1,84(103)    |           LATERAN IV, De errore abbatis Ioachim, II: DS 806.~
1746 III,  1,26         |               se regăsesc în cartea lui Iob pentru ca să punem la îndoială
1747 II,  1,16          |        abstracţiei, ca pentru filozoful ionic sau înţeleptul egiptean.
1748 III,  1,27         |               sau trimiteri ulterioare. Ipotezele pot fi atrăgătoare, dar
1749  I,  2,15          |                   Noli foras ire, in te ipsum redi. In interiore homine
1750 VII,  1,91         |                 au luat naştere curente iraţionaliste, în vreme ce critica punea
1751 VII,  1,88         |               făcând parte din domeniul iraţionalului sau al imaginarului. Nu
1752  I,  2,15          |            teolog Augustin: "Noli foras ire, in te ipsum redi. In interiore
1753  V,  1,53          |         inseparabile şi în acelaşi timp ireductibile cunoaşterea naturală a lui
1754 VII,  1,91         |             certitudinilor ar fi în mod iremediabil trecut, omul ar trebui de
1755 IV,  1,37          |               secole, îndeosebi sfântul Irineu şi Tertulian, ridicau rezerve
1756 II,  1,16          |              care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează;
1757  V,  1,53          |                de altă parte, împotriva ispitelor fideiste, era necesar să
1758 II,  1,16          |                 Cu atât mai puţin bunul israelit nu concepea cunoaşterea
1759 II,  1,16          |                 20,5). Cu siguranţă, în Israelul antic cunoaşterea lumii
1760 VII,  1,87         |                 În reflecţia teologică, istoricismul tinde să se prezinte de
1761 VII,  2,94         |                cum ar vrea pozitivismul istoricist.(111) Textele acestea, dimpotrivă,
1762 VII,  1,87         |          adevărat într-o epocă, susţine istoricistul, poate să nu mai fie într-o
1763  I,  2,13          |               nu înţelegi, dar credinţa îţi confirmă, dincolo de natură.
1764 III,  1,27         |           familiare şi culturale sau de itinerarii existenţiale în care se
1765 Conclu,  0,105     |                introducând cititorul în Itinerarium mentis in Deum îl invită
1766 VI,  1,74          |              este cert: atenţia faţă de itinerarul spiritual al acestor maeştri
1767 Intro,  0,2(1)     |                 de adevăr înseamnă să-l iubeşti şi să cauţi o cât mai exactă
1768 binec              |              pentru ca, cunoscându-l şi iubindu-l, să poată ajunge la adevărul
1769 III,  2,32         |           descoperă în ei evidenţa unei iubiri care nu are nevoie de argumentări
1770 IV,  2,44          |                 est,(50) sfântul Toma a iubit adevărul într-un fel dezinteresat.
1771 VI,  1,71          |          locuitori din Mesopotamia, din Iudeea şi Capadocia, din Pont şi
1772 VI,  1,71          |            precum şi romani în trecere, iudei şi prozeliţi, cretani şi
1773  V,  1,52(57)      |                 VIII-LEA, Inscrutabilis iudiciorum (10 aprilie 1631): Bullarium
1774 VII,  2,97(114)    |               Declaraţia Lamentabili (3 iulie 1907), 26: AAS 40 (1907),
1775  V,  1,52(59)      |                Ludovico Eugenio Bautain iussu sui Episcopi subscriptae (
1776 IV,  1,38          |           prudent, este amintit sfântul Iustin: acesta, deşi a păstrat
1777 II,  1,16          |               dar îl poate străbate mai iute, fără obstacole şi până
1778  V,  1,56          |                să iasă din orice fel de izolare şi să rişte cu plăcere pentru
1779 VII,  2,94         |             oricare alt text, la fel şi izvoarele pe care teologul le interpretează
1780 Intro,  0,4        |       universale ale fiinţei şi face să izvorască în mod corect din acestea
1781 Conclu,  0,101     |                 de văzut bogăţia care a izvorât pentru progresul omenirii
1782 VI,  1,74          |               Pavel A. Florenski, Peter J. Caadaev, Vladimir N. Losski.
1783 VI,  1,74          |                Newman, Antonio Rosmini, Jacques Maritain, Etienne Gilson,
1784 Conclu,  0,106(131)|                înfiinţare în Alma Mater Jagellonica (8 iunie 1997), 4; L'Osservatore
1785 VI,  1,72          |             marilor culturi ale Chinei, Japoniei şi a altor ţări din Asia,
1786 VII,  1,87         |              numai de aserţiunile şi de jargonul filozofic mai recent, lăsând
1787 VII,  1,84         |            situează de la sine în afara jocului. Credinţa, de fapt, presupune
1788 VI,  1,74          |            occidental, personalităţi ca John Henry Newman, Antonio Rosmini,
1789 II,  1,16          |              sunt privite, analizate şi judecate prin mijloacele proprii
1790 VII,  2,98         |       exprimarea în felul acesta a unei judecăţi despre justa conduită de
1791 VII,  1,82         |             spus este valabil şi pentru judecăţile conştiinţei morale, pe care
1792 IV,  2,44          |        înţelepciunii are ca specific să judece conform adevărului divin".(49)~
1793 Conclu,  0,104     |                va fi comprehensibilă şi judicioasă şi pentru cel care nu percepe
1794  V,  1,52          |              auzit mai des începând din jumătatea secolului trecut, lucrul
1795 VI,  2,77          |               care orice ştiinţă în mod just le vrea a fi garantate.~
1796 IV,  2,43          |            gândirii şi model al metodei juste de a face teologie. Îmi
1797 VI,  2,75          |                Mai mult decât afirmarea justei autonomii a filozofării,
1798 VI,  1,74          |              valoare speculativă, încât justifică alăturarea lor la maeştrii
1799 II,  2,23          |                argumentări doar umane o justificare suficientă a sensului existenţei.
1800 VI,  1,67          |                 trebui să aibă grijă să justifice şi să explice relaţia dintre
1801 VII,  2,93         |            devine înţelegerea umilirii (kenozei) lui Dumnezeu, un adevărat
1802 VII,  2,99         |             catehezei.(117) Vestirea şi kerigma cheamă la convertire, propunând
1803 III,  1,24         |                să pornească în vestirea kerigmei: "Cetăţeni atenieni - spuse -
1804 VI,  2,76          |              noi, filozofi ca Pascal şi Kierkegaard au înfierat-o. Prin umilinţă,
1805  V,  1,49          |                interveni pentru a umple lacunele unui discurs filozofic deficitar.
1806 VII,  2,97(114)    |            SFÂNTULUI OFICIU, Declaraţia Lamentabili (3 iulie 1907), 26: AAS
1807 IV,  1,41          |              fel raţiunea, eliberată de lanţurile exterioare, putea să iasă
1808 Intro,  0,1        |              scrierile lui Confucius şi Lao-Tze ca şi în predica lui Tirthankara
1809  I,  2,14          |              dimpotrivă, o determină să lărgească necontenit spaţiile ştiinţei
1810 VI,  2,76          |                închidă. Aceste tematici lărgesc de fapt domeniul raţional.~
1811 VI,  1,70          |               text reflecţia noastră se lărgeşte la transformarea care s-a
1812 III,  2,33         |              cale raţională, ci şi prin lăsarea încrezătoare pe mâna altor
1813 VII,  1            |                 Dumnezeu care nu pot fi lăsate deoparte~
1814  V,  1,55          |            sacre.~Alte forme de fideism latent se pot recunoaşte în puţina
1815 IV,  3,48          |             Revelaţiei, a străbătut căi laterale care riscă să o facă să
1816  V,  1,52          |              unor teze ale averoismului latin, incompatibile cu credinţa
1817 IV,  1,40          |          curentele gândirii greceşti şi latine. Şi în el, marea unitate
1818 Conclu,  0,108(132)|           pisteos trapeza": Omilie spre lauda sfintei Maria Maica lui
1819 VI,  2,78          |                bine de ce Magisteriul a lăudat în mod repetat meritele
1820 IV,  2,44          |               care inteligenţa umană nu le-ar fi putut gândi niciodată".(51)
1821 IV,  2,43(46)      |                participanţii la al IX - lea Congres Tomistic Internaţional (
1822 VII,  2,92(109)    |                 spre adevărul întreg se leagă, în afară de scandalum Crucis,
1823 VI,  1,68          |            filozofiei. De fapt, în Noul Legământ, viaţa umană este mult mai
1824  V,  2,59          |                 filozofi catolici care, legându-se din nou de curentele de
1825  V,  2,57          |                 uneşte pe amândouă prin legături de prietenie reciprocă:
1826 IV,  1,38          |                filozofia în analogie cu legea mozaică ca o instruire propedeutică
1827 Intro,  0,3        |         postulatele din care diferitele legislaţii naţionale şi internaţionale
1828  V,  1,51          |                poate să pretindă în mod legitim de a îmbrăţişa totalitatea
1829  V,  1,55(72)      |                au dreptul de a apăra ca legitime concluzii ale ştiinţei opiniile
1830 III,  1,25         |            lucrând conform voinţei sale libere şi drepte, se introduce
1831  V,  1,54(71)      |              ale "teologiei eliberării" Libertatis nuntius (6 august 1984),
1832 VI,  2,75          |             distruge dar perfecţionează liberul arbitru al oricărui credincios
1833 VI,  1,71          |                 din Egipt şi ţinuturile Libiei, din apropierea Cirenei,
1834 VI,  1,71          |               dar de-i auzim fiecare în limba noastră, în care ne-am născut?
1835 VI,  1,70          |               specificul unui popor, al limbii şi obiceiurilor sale, dar
1836 VI,  1,71          |              arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre înfăptuirile
1837 IV,  1,41          |             este nedrept şi reductiv să limităm lucrarea lor doar la transpunerea
1838 II,  1,17          |              deşi se află în experienţa limitei ce nu poate fi depăşită,
1839 VI,  2,75          |          raţiunii. În ciuda conştiinţei limitelor grave datorate slăbiciunii
1840 VII,  2,95         |             care transcende evenimentul lingvistic. Adevărul, de fapt, nu poate
1841 VII,  2,99         |                 care este şi comunicare lingvistică, trebuie să prezinte doctrina
1842 Intro,  0,5        |          existenţiale, hermeneutice sau lingvistice care fac abstracţie de chestiunea
1843 VII,  1,89         |                 care derivă din această linie de gândire sunt importante.
1844 VII,  1,91         |                      91. În comentariul liniilor de gândire amintite adineaori
1845 II,  1,17          |                 acolo se află răspunsul liniştitor la orice întrebare care
1846  V,  2,62          |                ne uităm, de exemplu, la lipsa de atenţie în raport cu
1847 II,  1,19          |             acesta nu se datorează atât lipsei unui mijloc adecvat, cât
1848  V,  1,55          |       suficientă bază raţională.(72)~Nu lipsesc nici retrageri periculoase
1849 III,  1,26         |                 de apoi sau nu. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că
1850  V,  2,62          |           metodologii a fost cauza unor lipsuri grave atât în formarea sacerdotală
1851 III,  1,24         |          acestei dorinţe intime din el. Literatura, muzica, pictura, sculptura,
1852  I,  1,8           |                   8. Reluând aproape ad litteram învăţătura oferită de constituţia
1853 III,  1,24         |                 cu putere lucrul acesta liturgia din Vinerea Sfântă când,
1854 IV,  1,36          |            ieşind din tradiţiile antice locale, intra într-o dezvoltare
1855 Conclu,  0,107     |               la umbra Înţelepciunii şi locuind în ea. Numai în acest orizont
1856 Conclu,  0,107     |               în adevăr, construindu-şi locuinţa proprie la umbra Înţelepciunii
1857 III,  1,24         |            hotărâte şi graniţele lor de locuire, ca să-l caute pe Dumnezeu,
1858 VI,  1,71          |                 Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, din Iudeea
1859 VI,  1,70          |              mod liber. Aparţinând unor locuri şi tradiţii diferite toţi
1860 VI,  1,70          |          ucenicilor de a merge în toate locurile, "până la marginile pământului" (
1861  I,  2,15          |          imanentist şi strâmtorile unei logici tehnocratice; este ultima
1862 Intro,  0,4        |                 din antichitate, orthňs logos, recta ratio.~
1863 VI,  1,74          |                 J. Caadaev, Vladimir N. Losski. Evident, referindu-mă la
1864 II,  2,23          |          evenimentul istoric de care se loveşte orice încercare a minţii
1865 Conclu,  0,108     |          Cuvântul lui Dumnezeu să poată lua trup şi să se facă unul
1866 IV,  1,40          |              ştiinţei, să fie mai întâi luată în râs credinţa, iar mai
1867 III,  1,24         |                       24. Evanghelistul Luca relatează în Faptele apostolilor
1868  V,  2,59          |          metodologii proprii, au produs lucrări filozofice de mare influenţă
1869 II,  1,16          |                 evenimentelor, prezenţa lucrătoare a Providenţei. În legătură
1870 VI,  2,76          |              Revelaţie. Au continuat să lucreze pe propriul lor teren şi
1871 Conclu,  0,106     |                filozofiei, pentru ca să lumineze diferitele domenii ale activităţii
1872 IV,  2,43          |                cu totul aparte în acest lung drum îl deţine sfântul Toma,
1873 III,  2,32         |               are nevoie de argumentări lungi pentru a fi convingătoare,
1874 II,  2,21          |                truda care izvorăşte din lupta cu limitele raţiunii. Lucrul
1875  V,  2,62          |               până şi în universităţile luterane germane. În schimb, dispariţia
1876 VI,  1,73          |                care de una singură nici măcar nu ar fi bănuit că ar putea
1877  V,  2,60          |           specificate în alte documente magisteriale cu scopul de a garanta o
1878 Conclu,  0,108(132)|                spre lauda sfintei Maria Maica lui Dumnezeu, Pseudo-Epifaniu:
1879 VI,  1,72          |            orice timp, şi pentru cea de mâine, care se va simţi îmbogăţită
1880 IV,  3,47          |              adică de rezultatul muncii mâinilor sale şi, mai mult încă,
1881  V,  1,51          |        credinţei se impune cu o urgenţă majoră. Un discernământ nu uşor,
1882 VII,  2,98         |             acesta, referitor la partea majoritară a problemelor etice mai
1883 II,  1,16          |           epocii moderne, îndreptată în majoritatea cazurilor către separarea
1884 VII,  1,89         |               hotărăşte în baza votului majorităţii parlamentare.(105)~Este
1885 Intro,  0,6        |           propria viaţă până aproape de malul prăpastiei, fără să ştie
1886 III,  2,33         |                 lăsarea încrezătoare pe mâna altor persoane, care pot
1887  V,  1,52(59)      |             Ludovico Eugenio Bautain ex mandato Sacrae Congregationis Episcoporum
1888 II,  1,18          |               drum nu se poate merge cu mândria celui care gândeşte că totul
1889 Intro,  0,4        |                 intră în joc o anumită "mândrie filozofică" care pretinde
1890 II,  2,22          |             principiu superior. Orbirea mândriei i-a înşelat pe strămoşii
1891 VII,  2,92(109)    |                13: "Isus îl prezintă pe Mângâietor, Spiritul adevărului, ca
1892 III,  1,27         |        învăţător. În fiecare din aceste manifestări, care rămâne mereu vie este
1893 IV,  1,40          |                 se impusese dincolo, la manihei, ca, printr-o îndrăzneaţă
1894  I,  1,7           |                ajunge la omenire şi a o mântui. Dumnezeu, ca izvor al iubirii,
1895 VII,  2,99         |             cunoaşterea adevărului care mântuieşte (cf. Fap 4,12; 1Tim 2,4-
1896  I,  1,10          |                 Dumnezeu, cât şi despre mântuirea omului ne străluceşte în
1897 Conclu,  0,107     |                 om, pe care Cristos l-a mântuit prin taina iubirii sale
1898 IV,  1,38          |           apărarea credinţei: "Doctrina Mântuitorului este desăvârşită în sine
1899 Intro,  0,1        |               diferite părţi ale lumii, marcate de culturi diferite, apar
1900  I,  2,13          |           deplin omului şi îi descoperă măreţia chemării proprii",(18)(
1901 Conclu,  0,107     |           propriile sale forţe. Această măreţie a omului nu va putea să
1902 IV,  3,47          |             limitată la un rol cu totul marginal. Între timp s-au afirmat
1903 IV,  3,47          |       raţionalitate, punând în evidenţă marginalitatea ştiinţei filozofice. În
1904 II,  2,22          |                  nu numai că ea nu este mărginită în limita cunoaşterii senzoriale,
1905 VI,  1,74          |                Antonio Rosmini, Jacques Maritain, Etienne Gilson, Edith Stein
1906 III,  2,32         |          martirul este cel mai autentic martor al adevărului despre existenţă.
1907 IV,  1,36          |                             36. Conform mărturiei Faptelor apostolilor, vestea
1908 IV,  3,45          |              însăşi. Unii au început să mărturisească o neîncredere generală,
1909 II,  1,16          |           evenimentelor istoriei fără a mărturisi în acelaşi timp credinţa
1910  V,  1,54          |            metodologiilor ce derivă din marxism.(71)~Aşadar, în trecut,
1911  V,  1,54          |           refuzul catolic al filozofiei marxiste şi al comunismului ateu.(67)~
1912 Conclu,  0,108     |                 când o numeau pe Maria "masa intelectuală a credinţei".(132)
1913 III,  2,33(28)     |             consecinţă răspunsul la ele măsoară profunzimea angajamentului
1914 Conclu,  0,106(131)|                de la înfiinţare în Alma Mater Jagellonica (8 iunie 1997),
1915 VII,  1,80         |           oricărei forme de relativism, materialism, panteism.~Convingerea fundamentală
1916 VII,  1,80         |            oarecare deficienţă datorată materiei, ci este o rană care provine
1917  I,  2,15          |                 Revelaţia nu este rodul matur sau punctul culminant al
1918 III,  1,25         |              persoană a ajuns la vârsta maturităţii când poate să aibă discernământ,
1919 III,  2,31         |             crede. Oricum, creşterea şi maturizarea personală implică faptul
1920 VII,  2,95         |        contingente în care textele s-au maturizat, se face trecerea la adevărul
1921  V,  2,62          |                rădăcinile în experienţa maturizată în timpul Evului Mediu,
1922  I,  2,15          |              libertate şi adevăr devine maxim şi se înţelege pe deplin
1923 IV,  2,44          |                se arate, evidenţiind la maximum universalitatea sa. În el,
1924 VI,  1,69          |            trebuie totuşi să se uite de medierea necesară a unei reflecţii
1925 Conclu,  0,102     |       cuvântului lui Dumnezeu. Datorită medierii unei filozofii devenită
1926 IV,  3,45          |               ce gândirea patristică şi medievală concepuse şi actualizase
1927  V,  2,58          |        descoperirea bogăţiilor gândirii medievale, până în momentul acela
1928 II,  1,18          |             putem spune că Israel, prin meditaţia lui, a ştiut să deschidă
1929 VI,  1,72          |               se îndreaptă spontan spre meleagurile Orientului, atât de bogate
1930 VII,  1,88         |           provine din aprecierea etică, mentalitatea ştiinţistă a reuşit să facă
1931 VII,  2,96         |            anumite concepte de bază îşi menţin valoarea lor cognoscibilă
1932  V,  2,59          |           filozofică care au înţeles să menţină vie marea tradiţie a gândirii
1933 VII,  2,94         |              texte în cursul secolelor, menţinând neschimbată semnificaţia
1934 IV,  2,44          |                lui, tocmai pentru că se menţine întotdeauna în orizontul
1935 IV,  3,45          |                şi sfântul Toma, deşi au menţinut o legătură organică între
1936 VI,  2,76          |                aproape de noi, se poate menţiona descoperirea importanţei
1937 VII,  1,81         |                                  81. Să menţionăm că una dintre datele cele
1938 IV,  1,40          |               şi neoplatonice, merită o menţionare aparte părinţii capadocieni,
1939 VI,  1,74          |                 între care îmi place să menţionez, în mediul occidental, personalităţi
1940 Conclu,  0,105     |                cititorul în Itinerarium mentis in Deum îl invită să-şi
1941 VI,  1,72          |             asemenea moştenire ar fi să mergi împotriva planului providenţial
1942 VI,  2,78          |                 a lăudat în mod repetat meritele gândirii sfântului Toma
1943  I,  1,7           |               că este păstrătoarea unui mesaj care îşi are originea în
1944  I,  1,9           |                de Spirit, recunoaşte în mesajul mântuirii "plinătatea de
1945 III,  1,25(23)     |                              ARISTOTEL, Metafisica, I,1.~
1946  V,  1,55          |         privinţa aceasta, de "sfârşitul metafizicii": se vrea ca filozofia să
1947  V,  2,62          |             exercitată de Disputationes metaphysicae ale lui Francisc Suarez,
1948 VII,  1,87         |            Eclectismul este o eroare de metodă, dar ar putea să ascundă
1949  V,  1,55          |              din aplicarea unei singure metode, uitând necesitatea unei
1950 IV,  2,43          |                 al gândirii şi model al metodei juste de a face teologie.
1951 III,  2,34(29)     |                 Vatican II: "Cercetarea metodică în toate disciplinele dacă
1952 VI,  1,65          |             lumina unui dublu principiu metodologic: auditus fidei şi intellectus
1953 VI,  2,76          |                 lor teren şi cu propria metodologie pur raţională, dar lărgind
1954 VI,  1,71          |               care ne-am născut? Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din
1955 VII,  1,90(106)    |              omul de ceea ce limitează, micşorează şi aproape distruge rădăcinile
1956 IV,  2,43          |              Punctul central şi aproape miezul soluţiei pe care el a dat-o
1957 II,  1,19          |              datorează atât lipsei unui mijloc adecvat, cât mai ales impedimentului
1958 VII,  2,92         |             variatelor culturi pentru a mijloci apoi în ele, printr-o conceptualizare
1959  I,  1,10          |       străluceşte în Cristos, care este Mijlocitorul şi, în acelaşi timp, plinătatea
1960 VII,  1,90         |             pier într-un mod vrednic de milă.(106)~
1961 III,  1,26         |          marcată de ea mai mult de două milenii. Aşadar, nu este nicidecum
1962 Intro,  0,6        |           pentru ca omenirea, în pragul mileniului trei al erei creştine, să
1963  I,  1,11(9)       |            Scrisoarea apostolică Tertio millennio adveniente (10 noiembrie
1964 Intro,  0,1        |                 să fie asumat ca regulă minimă de fiecare om care doreşte
1965  V,  2,61          |          anumită decădere datorată unei minore aprecieri, nu numai a filozofiei
1966 VII,  1,89         |                 pragmatismul, atitudine mintală care este specifică celui
1967 II,  2,23          |                 a ales ceea ce era fără minte pe lume, ca să-i facă de
1968  V,  1,54          |                 a-l face să pătrundă în minţile oamenilor. Dimpotrivă, ei
1969  I,  1,11          |                 şi fapte, prin semne şi minuni, dar mai ales prin moartea
1970 VII,  2,96(112)    |               De aceea nu trebuie să ne mirăm dacă vreuna din aceste noţiuni
1971  I,  1,9           |         simţurilor, pe experienţă şi se mişcă numai în lumina intelectului.
1972 VI,  1,73          |               Este clar, de altfel, că, mişcându-se între aceşti doi poli -
1973 IV,  1,37          |                 În referinţa la această mişcare de apropiere a creştinilor
1974 Intro,  0,5        |                rătăcească în nisipurile mişcătoare ale unui scepticism general.
1975 VI,  1,69(92)      |             Decretul despre activitatea misionară a Bisericii Ad gentes, 22.~
1976 III,  1,24         |                timpul călătoriilor sale misionare, Paul a ajuns la Atena.
1977 Intro,  0,2(1)     |          Cristos-profet şi, în virtutea misiunii însăşi, împreună cu el,
1978 VII,  1,85         |                 Aceasta este una dintre misiunile pe care gândirea creştină
1979 III,  1,24(22)     |                inveniendo quiescerent": Missale Romanum.~
1980  V,  1,55(72)      |                 să înţeleagă [astfel de mistere] ca adevăruri care formează
1981 IV,  1,36          |              opus miturilor şi cultelor misterice concepte mai respectuoase
1982 II,  2,21          |                 de a înţelege planurile misterioase ale lui Dumnezeu (cf. 30,
1983 IV,  3,48          |        pericolul grav de a fi redusă la mit sau superstiţie. În acelaşi
1984 IV,  1,36          |              despre Dumnezeu de formele mitologice. După cum ştim, şi religia
1985 IV,  1,36          |                 nu s-au mai mulţumit cu miturile antice, ci au voit să ajungă
1986 III,  1,24         |              mijloacele sale şi conform modalităţilor sale ştiinţifice, această
1987 VI,  1,71          |           contribuie, la rândul său, la modelarea progresivă a caracteristicilor
1988 VI,  1,71          |               comunicărilor reciproce a modelelor de viaţă. Culturile se hrănesc
1989 VII,  2,97         |       ecleziologie, elaborată doar după modelul societăţilor civile, cu
1990  V,  1,54          |            X-lea, care arăta că la baza modernismului s-ar afla aserţiuni filozofice
1991 Intro,  0,5        |            fiinţei umane. Având o falsă modestie, acesta se mulţumeşte cu
1992 IV,  1,42          |          certitudinii lor nu este deloc modificată. Căci, dacă gândul de mai
1993 IV,  1,42          |            poate pătrunde cu intelectul modul lui de a fi [...]. Ce este
1994 VII,  1,81         |                răspunsul sau diferitele moduri de a vedea şi de a interpreta
1995 IV,  1,36          |                 facă trimiteri doar la "Moise şi la profeţi"; trebuiau
1996 Conclu,  0,106     |                lor structuri atomice şi moleculare. Drumul străbătut de ei
1997 IV,  1,37          |           înşele cineva cu filozofie şi momeală deşartă, întemeiată pe datina
1998 III,  2,33(28)     |           creştere şi decisive ca şi la momentele sale mai obişnuite. În astfel
1999 Conclu,  0,108     |                adevăr l-au înţeles bine monahii din antichitatea creştină,
2000 IV,  1,42(43)      |                                   Idem, Monologion, 64: PL 158,210.~
2001  I,  1,11          |              prin glorioasa înviere din morţi şi, în sfârşit, prin trimiterea