39. În istoria acestei dezvoltări se poate, oricum, verifica asumarea critică a gândirii filozofice din partea gânditorilor creştini. Între primele exemple care pot fi întâlnite, cel al lui Origene este cu siguranţă semnificativ. Împotriva atacurilor care veneau din partea filozofului Celsus, Origene asumă filozofia platonică pentru a argumenta şi a-i răspunde. Referindu-se la nu puţine elemente din gândirea platonică, el începe să elaboreze o primă formă de teologie creştină. De fapt, numele însuşi, împreună cu ideea de teologie ca discurs raţional despre Dumnezeu, până în momentul acela erau încă legate de originea lor greacă. De exemplu, în filozofia aristotelică, numele desemna partea cea mai nobilă şi adevăratul apogeu al discursului filozofic. În lumina Revelaţiei creştine, în schimb, ceea ce mai înainte indica o doctrină generică despre divinitate asumă acum o semnificaţie cu totul nouă, întrucât definea reflecţia pe care o face credinciosul pentru a exprima doctrina adevărată despre Dumnezeu. Această nouă gândire creştină care se dezvolta se folosea de filozofie, dar în acelaşi timp tindea să se deosebească clar de ea. Istoria arată cum gândirea platonică asumată în teologie a suferit transformări profunde, îndeosebi în ceea ce priveşte concepte ca nemurire, suflet, îndumnezeirea omului şi originea răului.