Interesul Bisericii pentru filozofie

57. În orice caz, Magisteriul nu s-a limitat doar să arate erorile şi deviaţiile doctrinelor filozofice. Cu o atenţie asemănătoare a voit să afirme cu tărie principiile fundamentale pentru o reînnoire autentică a gândirii filozofice, indicând şi căi concrete de urmat. În sensul acesta, papa Leon al XIII-lea cu scrisoarea sa enciclică Aeterni Patris a făcut un pas de o autentică semnificaţie pentru viaţa Bisericii. Textul acela a fost, până astăzi, unicul document pontifical de nivelul acela dedicat în întregime filozofiei. Marele pontif a reluat şi dezvoltat învăţătura Conciliului Vatican I despre raportul dintre credinţă şi raţiune, arătând că gândirea filozofică este o contribuţie fundamentală pentru credinţa şi ştiinţa teologică.(⁷⁸) La mai mult de un secol distanţă, multe indicaţii conţinute în textul acela nu şi-au pierdut cu nimic din interesul lor din punct de vedere atât practic cât şi pedagogic; prima dintre toate fiind aceea care se referă la valoarea incomparabilă a filozofiei sfântului Toma. Propunerea din nou a gândirii doctorului angelic îi părea papei Leon al XIII-lea drept calea cea mai bună pentru a recupera o folosire a filozofiei conform exigenţelor credinţei. Sfântul Toma, scria el, "chiar în momentul în care, aşa cum se cuvine, distinge în mod perfect credinţa de raţiune, le uneşte pe amândouă prin legături de prietenie reciprocă: păstrează pentru fiecare drepturile proprii şi salvgardează demnitatea lor".(⁷⁹)