74. Confirmarea fecundităţii unui asemenea raport este oferită de experienţa personală a unor mari teologi creştini care s-au evidenţiat şi ca mari filozofi, lăsând scrieri de o atât de înaltă valoare speculativă, încât justifică alăturarea lor la maeştrii filozofiei antice. Lucrul acesta este valabil pentru părinţii Bisericii, printre care trebuie să citez cel puţin numele sfântului Grigore din Nazianz şi sfântului Augustin, pentru doctorii medievali, între care se evidenţiază marea triadă a sfântului Anselm, sfântul Bonaventura şi sfântul Toma de Aquino. Raportul fecund dintre filozofie şi cuvântul lui Dumnezeu se manifestă şi în cercetarea curajoasă condusă de gânditori mai recenţi, între care îmi place să menţionez, în mediul occidental, personalităţi ca John Henry Newman, Antonio Rosmini, Jacques Maritain, Etienne Gilson, Edith Stein şi, în cel oriental, oameni de ştiinţă de statura lui Vladimir S. Soloviev, Pavel A. Florenski, Peter J. Caadaev, Vladimir N. Losski. Evident, referindu-mă la aceşti autori, alături de care alte nume ar putea fi citate, nu intenţionez să confirm orice aspect al gândirii lor, dar numai să propun exemple semnificative ale unui drum de căutare filozofică care a tras avantaje considerabile din confruntarea cu datele credinţei. Un lucru este cert: atenţia faţă de itinerarul spiritual al acestor maeştri este de folos progresului în căutarea adevărului şi în folosirea în slujba omului a rezultatelor obţinute. Sperăm ca această mare tradiţie filozofico-teologică să găsească astăzi şi în viitor continuatorii şi cultivatorii săi spre binele Bisericii şi al omenirii.