96. Consideraţia aceasta permite să întrevedem soluţia unei alte probleme: aceea a validităţii perene a limbajului conceptual folosit în definiţiile conciliare. Deja veneratul meu predecesor Pius al XII-lea în scrisoarea sa enciclică Humani generis aborda chestiunea.(¹¹²)

A reflecta asupra acestei teme nu este uşor, deoarece trebuie să se ţină cont în mod serios de sensul pe care cuvintele l-au dobândit în diferite culturi şi în diferite epoci. Istoria gândirii, oricum, arată că prin evoluţia şi varietatea culturilor anumite concepte de bază îşi menţin valoarea lor cognoscibilă universală şi, în consecinţă, adevărul propoziţiilor pe care îl exprimă.(¹¹³) Dacă nu ar fi aşa, filozofia şi ştiinţele nu ar putea comunica între ele nici nu ar putea să fie receptate de culturi diferite de cele în care au fost gândite şi elaborate. Problema hermeneutică, aşadar, există, dar este rezolvabilă. Valoarea realistă a multor concepte, de altfel, nu exclude ca deseori semnificaţia lor să fie imperfectă. Speculaţia filozofică ar putea ajuta mult în acest câmp. Este de dorit, aşadar, o angajare a sa deosebită în aprofundarea raportului dintre limbajul conceptual şi adevăr şi în propunerea de căi adecvate pentru o înţelegere corectă a sa.