105. Doresc să închei această scrisoare enciclică adresând un ultim gând înainte de toate teologilor, pentru ca să acorde o atenţie deosebită implicaţiilor filozofice ale cuvântului lui Dumnezeu şi să înfăptuiască o reflecţie din care să iasă la suprafaţă caracterul speculativ şi practic al ştiinţei teologice. Doresc să le mulţumesc pentru slujirea lor eclezială. Legătura intimă dintre înţelepciunea teologică şi cunoaşterea filozofică este una din bogăţiile cele mai originale ale tradiţiei creştine în aprofundarea adevărului revelat. De aceea, îi îndemn să recupereze şi să evidenţieze cât mai bine posibil dimensiunea metafizică a adevărului pentru a intra astfel într-un dialog critic şi exigent atât cu gândirea filozofică contemporană cât şi cu întreaga tradiţie filozofică, fie aceasta în sintonie sau, dimpotrivă, în opoziţie cu cuvântul lui Dumnezeu. Să ţină mereu prezentă o indicaţie a unui mare maestru al gândirii şi al spiritualităţii, sfântul Bonaventura, care introducând cititorul în Itinerarium mentis in Deum îl invită să-şi dea seama că "nu este suficientă lectura fără pocăinţă, cunoaşterea fără devoţiune, căutarea fără elanul uimirii, prudenţa fără capacitatea de a se dărui bucuriei, activitatea desfăcută de religiozitate, cunoaşterea separată de caritate, inteligenţa fără umilinţă, studiul care nu este susţinut de harul divin, reflecţia fără înţelepciunea inspirată de Dumnezeu".(¹²⁸)

Gândul meu se îndreaptă şi la cei care sunt responsabili de formarea la preoţie, fie academică fie pastorală, pentru ca să aibă grijă cu o atenţie deosebită de pregătirea filozofică a celor care vor trebui să vestească Evanghelia omului de astăzi şi, mai mult încă, a acelora care vor trebui să se consacre cercetării şi predării teologiei. Să se străduiască să desfăşoare munca lor în lumina prescripţiilor Conciliului Vatican II (¹²⁹) şi a dispoziţiilor succesive, din care reiese sarcina care trebuie respectată şi urgentă, la care suntem chemaţi toţi, de a contribui la o comunicare autentică şi profundă a adevărului credinţei. Să nu se uite responsabilitatea gravă faţă de o premergătoare şi adecvată pregătire a corpului profesoral destinat să predea filozofia în Seminarii ca şi în Facultăţile ecleziastice.(¹³⁰) Este necesar ca această activitate profesorală să comporte o pregătire ştiinţifică corespunzătoare, să se prezinte într-o manieră sistematică propunând marele patrimoniu al tradiţiei creştine şi să se înfăptuiască prin datoratul discernământ în faţa exigenţelor actuale ale Bisericii şi ale lumii.