107. Tuturor le cer să privească în profunzime la om, pe care Cristos l-a mântuit prin taina iubirii sale şi la căutarea sa constantă de adevăr şi de sens. Diferite sisteme filozofice, înşelându-l, l-au convins că el este stăpân absolut pe sine, că poate să hotărască în mod autonom destinul propriu şi viitorul propriu încrezându-se numai în sine însuşi şi în propriile sale forţe. Această măreţie a omului nu va putea să fie niciodată. Determinantă pentru realizarea sa va fi numai alegerea de a se introduce în adevăr, construindu-şi locuinţa proprie la umbra Înţelepciunii şi locuind în ea. Numai în acest orizont de adevăr va înţelege deplina explicaţie a libertăţii sale şi chemarea sa la iubirea şi cunoaşterea lui Dumnezeu ca actualizare supremă de sine.