32. În credinţă, fiecare se încredinţează cunoştinţelor dobândite de alte persoane. Putem observa în lucrul acesta o tensiune semnificativă: pe de o parte, cunoaşterea prin credinţă apare ca o formă imperfectă de cunoaştere, care trebuie să se perfecţioneze progresiv prin evidenţa la care se ajunge personal; pe de alta, credinţa rezultă deseori omeneşte mai bogată decât simpla evidenţă, pentru că include un raport interpersonal şi pune în joc nu numai capacităţile personale de cunoaştere, ci şi capacitatea mai radicală de a se încredinţa altor persoane, intrând într-un raport mai stabil şi intim cu ele.

Trebuie să subliniem că adevărurile căutate în această relaţie interpersonală nu sunt înainte de toate în ordinea faptică sau în cea filozofică. Lucrul care se cere mai curând este adevărul însuşi al persoanei: ceea ce este ea şi ceea ce arată din intimitatea ei. Desăvârşirea omului, de fapt, nu constă doar în dobândirea cunoaşterii abstracte a adevărului, dar constă şi într-un raport trăit de dăruire şi de fidelitate faţă de celălalt. În fidelitatea aceasta care ştie să se dăruiască, omul găseşte certitudinea întreagă şi siguranţa. Însă, în acelaşi timp, cunoaşterea prin credinţă, care se întemeiază pe încrederea dintre persoane, nu este lipsită de referinţa la adevăr: omul, crezând, se încredinţează adevărului pe care altul i-l arată.

Câte exemple nu s-ar putea da pentru a ilustra acest dat! Însă, gândul meu fuge direct la mărturia martirilor. În cele din urmă, martirul este cel mai autentic martor al adevărului despre existenţă. El ştie că a găsit în întâlnirea cu Isus Cristos adevărul vieţii sale şi nimeni şi nimic nu-i poate smulge această certitudine. Nici suferinţa, nici moartea violentă nu-l vor putea face să cedeze de la adeziunea lui faţă de adevăr pe care l-a descoperit în întâlnirea cu Cristos. Iată de ce până astăzi mărturia martirilor fascinează, generează consens, găseşte ascultare şi este urmată. Acesta este motivul pentru care omul se încredinţează cuvântului lor: se descoperă în ei evidenţa unei iubiri care nu are nevoie de argumentări lungi pentru a fi convingătoare, din moment ce vorbeşte fiecăruia despre ceea ce el în adânc percepe deja ca adevărat şi căutat de atâta timp. Pe scurt, martirul provoacă în noi o încredere profundă, deoarece spune ceea ce noi deja simţim şi face evident ceea ce noi am vrea să găsim puterea de a spune.