Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library
Ioannes Paulus PP. II
Fides et Ratio

IntraText CT - Text

Previous - Next

Click here to hide the links to concordance

33. În felul acesta se poate vedea termenii problemei se completează progresiv. Omul, prin natura sa, caută adevărul. Căutarea aceasta nu este destinată doar dobândească adevăruri parţiale, faptice sau ştiinţifice; el nu caută doar binele adevărat pentru fiecare din deciziile sale. Căutarea sa tinde către un adevăr ulterior care fie în stare explice sensul vieţii; de aceea este o căutare care nu se poate termina decât numai în absolut.(28) Datorită capacităţilor sădite în gândire, omul este în stare întâlnească şi recunoască un asemenea adevăr. Întrucât este vital şi esenţial pentru existenţa sa, la un astfel de adevăr se ajunge nu numai pe cale raţională, ci şi prin lăsarea încrezătoare pe mâna altor persoane, care pot garanta certitudinea şi autenticitatea adevărului însuşi. Capacitatea şi alegerea de a se încredinţa pe sine însuşi şi propria viaţă unei alte persoane constituie cu siguranţă unul din cele mai semnificative şi expresive acte antropologice.

nu se uite şi raţiunea are nevoie de a fi susţinută în căutarea sa de un dialog încrezător şi de o prietenie sinceră. Clima de suspiciune şi de neîncredere, care uneori înconjoară cercetarea speculativă, uită de învăţătura filozofilor antici, care considerau prietenia drept unul din cele mai adecvate contexte pentru o filozofare dreaptă.

Din ceea ce am spus până aici, rezultă omul se găseşte într-un drum de căutare, interminabil din punct de vedere uman: căutarea adevărului şi căutarea unei persoane în care se încreadă. Credinţa creştină îi vine în întâmpinare oferindu-i posibilitatea concretă de a vedea realizat scopul acestei căutări. De fapt, depăşind stadiul simplei credinţe, ea introduce omul în acea ordine a harului care îi permite participe la misterul lui Cristos, în care i se oferă cunoaşterea adevărată şi coerentă despre Dumnezeu Unul şi Întreit. Astfel, în Isus Cristos, care este adevărul, credinţa recunoaşte ultimul apel care este adresat omenirii, pentru ca poată împlini ceea ce experimentează ca dorinţă şi nostalgie.




28) Aceasta este o argumentare pe care o urmez de mult timp şi pe care am exprimat-o în diferite ocazii. "Ce este omul şi la ce poate fie folositor? Care este partea lui bună şi care este partea lui cea rea? (Sir 18,7) [...] Aceste întrebări sunt în inima fiecărui om, aşa după cum o arată bine geniul poetic din orice timp şi din orice popor, care, aproape profeţie a omenirii, propune din nou şi continuu întrebarea serioasă ce-l face pe om într-adevăr astfel. Ele exprimă urgenţa de a găsi un de ce al existenţei, la fiecare din clipele sale, la etapele sale de creştere şi decisive ca şi la momentele sale mai obişnuite. În astfel de întrebări avem o mărturie a raţionalităţii profunde a existenţei umane, deoarece inteligenţa şi voinţa omului sunt solicitate aici pentru a căuta liber soluţia ce poate oferi un sens întreg vieţii. De aceea, întrebările acestea constituie expresia cea mai înaltă a naturii omului: în consecinţă răspunsul la ele măsoară profunzimea angajamentului său faţă de propria existenţă. În special, când de ce-ul lucrurilor este cercetat în integralitatea căutării răspunsului ultim şi mai satisfăcător, atunci raţiunea umană atinge punctul ei cel mai înalt şi se deschide către religiozitate. De fapt, religiozitatea reprezintă expresia cea mai elevată a persoanei umane, deoarece este culmea naturii sale raţionale. Ea izvorăşte din aspiraţia profundă a omului către adevăr şi stă la baza căutării divinului pe care el o face liber şi personal": Audienţa generală din 19 octombrie 1983, 1-2: Insegnamenti VI,2 (1983), 814-815.






Previous - Next

Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library

IntraText® (V89) Copyright 1996-2007 EuloTech SRL