61. Dacă în diferite împrejurări a fost necesar să se intervină asupra acestei teme, afirmând cu tărie şi valoarea intuiţiilor doctorului angelic şi insistând pentru a se însuşi gândirea sa, lucrul acesta a depins de faptul că directivele Magisteriului nu au fost întotdeauna luate în vedere cu disponibilitatea demnă de dorit. În multe şcoli catolice, în anii care au urmat Conciliului Vatican II, s-a putut observa, în materie, o anumită decădere datorată unei minore aprecieri, nu numai a filozofiei scolastice, dar mai în general a studiului filozofiei. Cu uimire şi neplăcere trebuie să constat că nu puţini teologi împărtăşesc acest dezinteres pentru studiul filozofiei.

La baza acestei pierderi de interes stau motive diferite. În primul rând, trebuie notată neîncrederea în raţiune pe care o mare parte a filozofiei contemporane o manifestă, părăsind în largă măsură cercetarea metafizică în legătură cu întrebările din urmă ale omului, pentru a-şi concentra atenţia asupra unor probleme speciale şi regionale, uneori chiar pur formale. În plus, trebuie să adăugăm neînţelegerea care s-a creat mai ales în raport cu "ştiinţele umane". Conciliul Vatican II a afirmat cu tărie de mai multe ori valoarea pozitivă a cercetării ştiinţifice în ordinea unei cunoaşteri mai profunde a tainei omului.(⁸⁵) Invitaţia adresată teologilor pentru ca să cunoască aceste ştiinţe şi, dacă este cazul, să le aplice corect în cercetarea lor nu trebuie, totuşi, să fie interpretată ca o autorizare implicită de lăsa la o parte filozofia sau de a o înlocui în formarea pastorală şi în praeparatio fidei. În fine, nu se poate uita interesul descoperit din nou pentru inculturarea credinţei. În special viaţa Bisericilor tinere a îngăduit să se descopere, alături de înalte forme de gândire, prezenţa a numeroase expresii de înţelepciune populară. Lucrul acesta constituie un patrimoniu real de cultură şi de tradiţii. Totuşi, studiul obiceiurilor tradiţionale trebuie să meargă în pas cu cercetarea filozofică. Aceasta va permite să iasă la suprafaţă trăsăturile pozitive ale înţelepciunii populare, creând legătura necesară cu vestirea Evangheliei.(⁸⁶)