62. Doresc să afirm cu putere că studiul filozofiei îmbracă un caracter fundamental şi care nu poate fi eliminat din structura studiilor teologice şi din formarea candidaţilor la preoţie. Nu este o întâmplare faptul că curriculum studiilor teologice este precedat de o perioadă în care se prevede un angajament special în studiul filozofiei. Alegerea aceasta, confirmată de Conciliul Lateran al V-lea,(⁸⁷) îşi are rădăcinile în experienţa maturizată în timpul Evului Mediu, când s-a pus în evidenţă importanţa unei armonii constructive între ştiinţa filozofică şi cea teologică. Această orânduire a studiilor a influenţat, uşurat şi promovat, chiar dacă într-un mod indirect, o bună parte din dezvoltarea filozofiei moderne. Un exemplu semnificativ îl avem în influenţa exercitată de Disputationes metaphysicae ale lui Francisc Suarez, care aveau loc până şi în universităţile luterane germane. În schimb, dispariţia treptată a acestei metodologii a fost cauza unor lipsuri grave atât în formarea sacerdotală cât şi în cercetarea teologică. Să ne uităm, de exemplu, la lipsa de atenţie în raport cu gândirea şi cultura modernă, care a dus la blocarea oricărei forme de dialog sau la o acceptare fără distincţie a oricărei filozofii.

Am mare încredere că aceste dificultăţi vor fi depăşite printr-o inteligentă formare filozofică şi teologică, care niciodată nu trebuie să dispară din Biserică.