66. În ceea ce priveşte intellectus fidei, trebuie să se ia în consideraţie, înainte de toate, că adevărul divin, "propus nouă în Sfintele Scripturi, interpretate în mod corect de doctrina Bisericii",(⁸⁹) se bucură de propria inteligibilitate atât de logic coerentă încât se propune ca o ştiinţă autentică. Intellectus fidei explică acest adevăr, nu numai înţelegând structurile logice şi conceptuale ale propoziţiilor prin care se pronunţă învăţătura Bisericii, dar şi, în primul rând, făcând să iasă la suprafaţă semnificaţia de mântuire pe care astfel de propoziţii o conţin pentru fiecare individ şi pentru omenire. Din ansamblul acestor propoziţii, credinciosul ajunge să cunoască istoria mântuirii, care culminează în persoana lui Isus Cristos şi în misterul său pascal. La acest mister el participă prin asentimentul credinţei.

Teologia dogmatică, la rândul ei, trebuie să fie în stare să aşeze în ordine logică sensul universal al misterului lui Dumnezeu Unul şi Întreit şi al economiei mântuirii atât în manieră narativă cât şi, mai ales, în formă demonstrativă. Adică, trebuie să o facă cu ajutorul unor expresii conceptuale, formulate în mod critic şi universal comunicabil. Fără aportul filozofiei, de fapt, nu s-ar putea ilustra conţinuturi teologice ca, de exemplu, limbajul despre Dumnezeu, relaţiile personale în sânul Sfintei Treimi, acţiunea creatoare a lui Dumnezeu în lume, raportul dintre Dumnezeu şi om, identitatea lui Cristos care este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Aceleaşi consideraţii sunt valabile pentru diferitele teme ale teologiei morale, unde se face apel nemijlocit la concepte ca: lege morală, conştiinţă, libertate, responsabilitate personală, vină etc., care primesc o definiţie a lor la nivelul eticii filozofice.

Aşadar, este necesar ca raţiunea credinciosului să aibă o cunoaştere naturală, adevărată şi coerentă a lucrurilor create, a lumii şi a omului, care sunt şi obiect al revelaţiei divine; încă mai mult, ea trebuie să fie în stare să structureze o atare cunoaştere în mod conceptual şi demonstrativ. De aceea, teologia dogmatică speculativă presupune şi implică o filozofie a omului, a lumii şi, mai radical, a fiinţei, întemeiată pe adevărul obiectiv.