95. Cuvântul lui Dumnezeu nu se adresează unui singur popor sau unei singure epoci. La fel, enunţurile dogmatice, deşi arătând uneori cultura perioadei în care sunt definite, formulează un adevăr stabil şi definitiv. Apare aşadar întrebarea cum se poate concilia caracterul absolut şi universal al adevărului cu inevitabila condiţionare istorică şi culturală a formulelor care îl exprimă. Aşa cum am spus mai înainte, tezele istoricismului nu se pot apăra. Aplicaţia unei hermeneutici deschise instanţei metafizice, în schimb, este în stare să arate cum, de la circumstanţele istorice şi contingente în care textele s-au maturizat, se face trecerea la adevărul exprimat de ele, care merge dincolo de aceste condiţionări.

Cu limbajul său istoric şi limitat, omul poate exprima adevărul care transcende evenimentul lingvistic. Adevărul, de fapt, nu poate fi limitat niciodată la timp şi la cultură; se cunoaşte în istorie, dar se depăşeşte istoria însăşi.