11. Aşadar revelaţia lui Dumnezeu se inserează în timp şi în istorie. Întruparea lui Isus Cristos, dimpotrivă, are loc la "împlinirea timpului" (Gal 4,4). La două mii de ani distanţă de acel eveniment, mă simt dator să afirm din nou cu putere că "în creştinism timpul are o importanţă fundamentală".(⁹) De fapt, în el vine la lumină întreaga lucrare a creaţiei şi a mântuirii şi, mai ales, iese la iveală faptul că prin întruparea Fiului lui Dumnezeu noi trăim şi anticipăm încă de pe acum ceea ce va fi împlinirea timpului (cf. Evr 1,2).

Adevărul pe care Dumnezeu l-a încredinţat omului despre dânsul şi despre viaţa lui se inserează, aşadar, în timp şi în istorie. Cu siguranţă, acesta a fost rostit o dată pentru totdeauna în taina lui Isus din Nazaret. Aşa spune în cuvinte elocvente constituţia Dei Verbum: "Dumnezeu, după ce în mai multe rânduri şi în mai multe feluri a vorbit prin profeţi, în cele din urmă, în zilele noastre, a vorbit prin Fiul (Evr 1,1-2). L-a trimis, aşadar, pe Fiul său, Cuvântul cel veşnic, care luminează pe toţi oamenii, ca să locuiască între oameni şi să le descopere cele ascunse ale lui Dumnezeu (cf. In 1,1-18). Isus Cristos, Cuvântul făcut trup, trimis Om între oameni, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu (cf. In 3,34) şi duce la bun sfârşit lucrarea mântuirii care i-a încredinţat-o Tatăl (cf. In 5,36; 17,4). Cine îl vede, vede şi pe Tatăl (cf. In 14,9). Prin toată prezenţa şi manifestarea sa, prin cuvinte şi fapte, prin semne şi minuni, dar mai ales prin moartea sa şi prin glorioasa înviere din morţi şi, în sfârşit, prin trimiterea Duhului adevărului, el împlineşte şi desăvârşeşte Revelaţia".(¹⁰)

De aceea, istoria constituie pentru Poporul lui Dumnezeu un drum de parcurs în întregime, astfel încât adevărul revelat să exprime în mod deplin conţinuturile sale datorită acţiunii neîntrerupte a Spiritului Sfânt (cf. In 16,13). Aşa învaţă, încă o dată, constituţia Dei Verbum când afirmă că "Biserica, pe măsura trecerii veacurilor, tinde mereu către plinătatea adevărului divin, până ce se vor împlini în ea cuvintele lui Dumnezeu".(¹¹)