25. "Toţi oamenii doresc să ştie",(²³) şi obiectul propriu al acestei dorinţe este adevărul. Chiar viaţa cotidiană arată în ce măsură fiecare este interesat să descopere, dincolo de cele doar din auzite, cum stau într-adevăr lucrurile. Omul este unica fiinţă în toată creaţia vizibilă care nu numai că este în stare să ştie, dar şi ştie că ştie, şi din acest motiv se interesează de adevărul real a tot ceea ce îi iese în cale. Nimeni nu poate fi cu sinceritate indiferent faţă de adevărul ştiinţei sale. Dacă descoperă că este fals, îl respinge; în schimb, dacă poate să se asigure de adevăr, se simte mulţumit. Aceasta este lecţia sfântului Augustin atunci când scrie: "Am întâlnit mulţi care voiau să înşele, dar care să fi voit să fie înşelaţi, nici unul".(²⁴) Pe bună dreptate se consideră că o persoană a ajuns la vârsta maturităţii când poate să aibă discernământ, prin propriile mijloace, între ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals, formându-şi o judecată a sa asupra realităţii obiective a lucrurilor. Aici se află motivul atâtor cercetări, în special în câmpul ştiinţelor, care au dus în ultimele secole la rezultate aşa de semnificative, favorizând un progres autentic al omenirii întregi.

Nu mai puţin importantă decât cercetarea în domeniul teoretic este cea din domeniul practic: mă refer la căutarea adevărului în raport cu binele ce trebuie făcut. De fapt, prin propria sa acţiune etică, persoana, lucrând conform voinţei sale libere şi drepte, se introduce pe drumul fericirii şi tinde spre desăvârşire. Şi în cazul acesta este vorba de adevăr. Am reafirmat convingerea aceasta în scrisoarea enciclică Veritatis splendor: "Nu există morală fără libertate (...). Dacă există dreptul de a fi respectaţi în drumul propriu de cercetare a adevărului, atunci există mai înainte de aceasta obligaţia morală gravă pentru fiecare de a căuta adevărul şi a adera la adevăr după ce a fost cunoscut".(²⁵)

Aşadar, este necesar ca valorile alese şi urmate cu viaţa proprie să fie adevărate, deoarece numai valorile adevărate pot desăvârşi persoana realizând natura acesteia. Acest adevăr al valorilor, omul îl găseşte nu închizându-se în sine dar dispunându-se să-l primească şi în dimensiunile care îl transcend. Aceasta este o condiţie necesară pentru ca fiecare să devină el însuşi şi să se dezvolte ca persoană adultă şi matură.