1-500 | 501-777
bold = Main text
Chapter,Paragraph grey = Comment text
1 Intro,1 | Procesul întâlnirii şi confruntării cu culturile
2 Intro,1 | nu-şi poată atinge adevărata şi deplina realizare ca om
3 Intro,1 | Cristos pentru fiecare om şi pentru omul în întregime, "
4 Intro,1 | întregime, "în acelaşi timp fiu şi tată al culturii în care
5 Intro,1 | maniera sa de a trăi credinţa şi, la rândul său, este modelat
6 Intro,1 | înculturării" (Ibid., nr. 72). Şi, în acelaşi timp, culturile
7 Intro,1 | credinţa în culturi, dar şi redată viaţa unei lumi descreştinate
8 Intro,1 | timpului nostru dramatic şi în acelaşi timp fascinant" (
9 Intro,1 | un ansamblu de principii şi propuneri concrete, rod
10 Intro,1 | episcopii, păstorii diecezelor şi colaboratorii lor în acest
11 Intro,1 | asupra misterului lumii şi în special al omului: este
12 Intro,1 | Dumnezeu"1. De aici, marea şi decisiva importanţă a unei
13 Intro,1 | este în întregime gândită şi nu este trăită cu fidelitate" 2 ~
14 Intro,1 | formelor actuale de înţelegere şi sensibilitate? Cum poate
15 Intro,1 | mândru de realizările sale, şi, în acelaşi timp, aşa de
16 I | I. CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ: LINII DE ORIENTARE~
17 I,2 | dimensiunea culturală a persoanei şi a comunităţilor umane. Conciliul
18 I,2 | Biserica în lumea contemporană şi decretul despre activitatea
19 I,2 | evanghelizarea în lumea modernă şi cateheza din timpul nostru,
20 I,2 | nuntiandi ale lui Paul al VI-lea şi Catechesi tradendae a lui
21 I,2 | de sinodul episcopilor şi de exortaţiile apostolice
22 I,2 | Comisiei Pontificale Biblice 4 şi a Comisiei Teologice Internaţionale 5.
23 I,2(4) | Pontificală Biblică, Credinţă şi cultură în lumina Bibliei.
24 I,2 | integrarea în creştinism şi înrădăcinarea creştinismului
25 I,2 | călătoriilor sale apostolice, ca şi conferinţele generale ale
26 I,2 | latino-american de la Puebla şi Santo Domingo 6, au actualizat
27 I,2(5) | Internaţională, Credinţă şi înculturare. Civilizaţia
28 I,2 | Domingo 6, au actualizat şi detaliat această nouă dimensiune
29 I,2 | specială prin care indivizii şi popoarele cultivă relaţia
30 I,2 | cultivă relaţia lor cu natura şi cu fraţii lor, cu ei înşişi
31 I,2 | fraţii lor, cu ei înşişi şi cu Dumnezeu, pentru a ajunge
32 I,2 | decât cea a omului, prin om şi pentru om. Ea este întreaga
33 I,2 | activitate a omului, inteligenţa şi afectivitatea sa, căutarea
34 I,2 | sa de sens, obiceiurile şi referinţele sale etice.
35 I,2 | de creatură "după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu" (
36 I,2 | independent de Creator. De aceea - şi această remarcă este de
37 I,2 | natură este măsura culturii şi condiţia ca omul să nu fie
38 I,2 | său esenţial cu adevărul şi binele, nu poate izvorî
39 I,2 | elementare. "Dimensiunea primară şi fundamentală a culturii -
40 I,2(6) | Evanghelizarea în prezentul şi viitorul Americii Latine.
41 I,2 | a omului spre universal şi transcendenţă" (Fides et
42 I,2 | de dinamicile oamenilor şi de istoria lor (cf. Ibid.,
43 I,2 | culturile le împărtăşesc şi păcatul, şi, prin urmare,
44 I,2 | împărtăşesc şi păcatul, şi, prin urmare, recer discernământul
45 I,2 | dimensiunea ei istorică şi concretă, în afară de păcat (
46 I,2 | păcat (Evr 4,15), o purifică şi o conduce spre plinătatea
47 I,2 | oamenilor, "prin evenimente şi cuvinte intim unite între
48 I,2 | cuvinte intim unite între ele" şi le descoperă în limbaj omenesc
49 I,2 | sale, "pentru a-i invita şi admite la comuniunea cu
50 I,3 | intra în dialog cu oamenii şi a-i chema la mântuire, Dumnezeu
51 I,3 | căruia i-a pătruns, purificat şi făcut rodnică cultura originară.
52 I,3 | Scriptură este instrumentul voit şi folosit de Dumnezeu pentru
53 I,3 | Dumnezeu a ales oameni şi s-a slujit de ei lăsându-le
54 I,3 | lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii" (Dei
55 I,3 | dintre cuvântul lui Dumnezeu şi cultură. ~ În această
56 I,3 | din ţara ta, din patria ta şi din casa tatălui tău" (Gen
57 I,3 | avea să-l ia în moştenire şi a plecat fără să ştie încotro
58 I,3 | temelii, al cărei arhitect şi ziditor este Dumnezeu" (
59 I,3 | credinţă, care înseamnă şi o ruptură culturală, pentru
60 I,3 | înălţare de pe pământ, dar şi centru de atracţie care
61 I,3 | existenţa sa, pentru a se revela şi a trezi angajarea întregii
62 I,3 | dezrădăcinat spiritualiceşte şi din punct de vedere cultural
63 I,3 | de natură dintre credinţă şi cultură. Contrar idolilor
64 I,3 | vechi este depăşit: cu Avram şi poporul evreu, începe un
65 I,3 | face rodnică, a o îmbogăţi şi a-i da modul de a se exprima
66 I,3 | motiv cu totul nou, persoana şi iubirea. Iubirea răscumpărătoare
67 I,3 | originar din grădina Edenului, şi pe care Ioan Paul al II-lea,
68 I,3 | evangheliei, adică a lui Cristos şi a Bisericii, cu omul în
69 I,3 | face lumină asupra sensului şi valorii vieţii, lărgeşte
70 I,3 | lărgeşte orizonturile raţiunii şi întăreşte bazele moralei
71 I,3 | sa demnitatea persoanei şi sublimitatea vocaţiei sale (
72 I,3 | prin înţelegerea credinţei şi îndrăzneala raţiunii. Acest
73 I,3 | cum ar fi: sfântul Iustin şi sfântul Clement Alexandrinul,
74 I,3 | Clement Alexandrinul, Origene şi părinţii capadocieni. Această
75 I,4 | Evanghelizare şi înculturare~4. Evanghelizarea
76 I,4 | misterului mântuirii lui Cristos şi a mesajului său, deoarece "
77 I,4 | oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea
78 I,4 | propovăduirea Bisericii, şi lui şi Bisericii lui, trupul
79 I,4 | propovăduirea Bisericii, şi lui şi Bisericii lui, trupul său,
80 I,4 | lui Dumnezeu prin "fapte şi cuvinte intim legate între
81 I,4 | adevărul despre Dumnezeu şi mântuirea omului. Anunţul
82 I,4 | acelaşi timp mijlocitor şi plinătatea întregii revelaţii (
83 I,4 | lumină semina Verbi, ascunse şi uneori cvasiînmormântate
84 I,4 | cvasiînmormântate în inima culturilor, şi le deschide în însăşi măsura
85 I,4 | infinit pe care el a creat-o şi pe care vine s-o umple în
86 I,4 | aspiraţie spre transcendenţă şi aşteptările în puncte de
87 I,4 | toate straturile umanităţii şi, prin influenţa sa, a transforma
88 I,4 | umanitatea... Este vorba... şi de a atinge şi cvasirăsturna
89 I,4 | vorba... şi de a atinge şi cvasirăsturna prin forţa
90 I,4 | gândire, sursele de inspiraţie şi modelele de viaţă ale umanităţii,
91 I,4 | cu cuvântul lui Dumnezeu şi cu planul de mântuire. ~ "
92 I,4 | mod vital, în profunzime şi până la rădăcini - cultura
93 I,4 | până la rădăcini - cultura şi culturile omului, în sensul
94 I,4 | omului, în sensul deplin şi extins pe care aceşti termeni
95 I,4 | totdeauna de la persoană şi revenind totdeauna la raporturile
96 I,4 | raporturile persoanelor între ele şi cu Dumnezeu. ~ "
97 I,4 | Evanghelia şi deci evanghelizarea nu se
98 I,4 | identifică desigur cu cultura şi sunt independente faţă de
99 I,4 | folosească de elementele culturii şi de culturile umane. Independente
100 I,4 | faţă de culturi, evanghelia şi evanghelizarea, nu sunt
101 I,4 | Ruptura dintre evanghelie şi cultură este fără îndoială
102 I,4 | evangheliei în limbajul şi în cultura oamenilor. ~
103 I,4 | sa complexă, spirituală şi morală, economică şi politică,
104 I,4 | spirituală şi morală, economică şi politică, culturală şi socială.
105 I,4 | economică şi politică, culturală şi socială. De aceea, Biserica
106 I,4 | recere un efort lucid, serios şi ordonat pentru a evangheliza
107 I,4 | neomogene, sunt schimbătoare şi pieritoare, primatul lui
108 I,4 | pieritoare, primatul lui Cristos şi universalitatea mesajului
109 I,4 | cf. Col 1,8-12; Ef 1,8) şi de comuniune. Purtătorii
110 I,4 | ale unei lumi mai bune. "Şi, fiindcă împărăţia lui Cristos
111 I,4 | dimpotrivă, promovează şi adoptă toate resursele,
112 I,4 | măsura în care sunt bune şi, adoptându-le, le purifică,
113 I,4 | le purifică, le întăreşte şi le înalţă" (Lumen gentium
114 I,4 | ucenicilor săi faţă de tot omul şi despre "orice este adevărat,
115 I,4 | faimă bună, ce este virtuos şi lăudabil (Fil 4,8), ceea
116 I,4 | constituie izvor de păcat şi rod al păcatului în inima
117 I,5 | evanghelizării culturilor şi a înculturării mesajului
118 I,5 | Pastores dabo vobis, nr. 55). Şi una şi cealaltă se îndreaptă
119 I,5 | dabo vobis, nr. 55). Şi una şi cealaltă se îndreaptă cu
120 I,5 | pentru a identifica valorile şi contravalorile prezente
121 I,5 | pentru a construi pe primele şi a lupta viguros împotriva
122 I,5 | evanghelia în diferite culturi şi, în acelaşi timp, introduce
123 I,5 | ceea ce este bun în ele şi reînnoindu-le din interior.
124 I,5 | inteligibil a ceea ce este şi instrument mai potrivit
125 I,5 | missio, nr. 52). "Necesară şi esenţială" (Pastores dabo
126 I,5 | admirator al trecutului cât şi de mimetismul intramonden,
127 I,5 | evangheliei în inima culturii şi a culturilor". "Prin această
128 I,5 | obiective ale credinţei şi misiunea de evanghelizare,
129 I,5 | întâlnirea dintre credinţă şi culturi se realizează între
130 I,5 | înculturarea credinţei şi evanghelizarea culturilor
131 I,5 | în faţa celor mai diverse şi uneori opuse culturi, prezente
132 I,5 | incompatibile cu credinţa şi cu viaţa creştină şi înălţând
133 I,5 | credinţa şi cu viaţa creştină şi înălţând valorile din ele
134 I,5 | naşterea sa, patima sa şi Paştele său răscumpărător,
135 I,5 | Paştele său răscumpărător, şi Rusaliile care, prin puterea
136 I,5 | evanghelic nu se poate pur şi simplu separa de cultura
137 I,5 | s-a inserat de la început şi nici nu se poate separa...
138 I,5 | peste tot transformatoare şi regeneratoare" (Catechesi
139 I,5 | Dată fiind strânsa şi organica relaţie care există
140 I,5 | există între Isus Cristos şi cuvântul pe care-l vesteşte
141 I,5 | înălţării, itinerarul lui Isus şi al fiecăruia dintre ucenicii
142 I,5 | întâlnirea culturilor cu Cristos şi evanghelia sa. Orice cultură
143 I,5 | antipozii culturii fericirilor şi a imitării lui Cristos sărac,
144 I,5 | sărac, curat, ascultător şi smerit cu inima. În realitate,
145 I,5 | care se inspiră din păcat şi pot incita la păcat. "Biserica,
146 I,5 | vestea cea bună, denunţă şi corijează prezenţa păcatului
147 I,5 | păcatului în culturi; purifică şi exorcizează contravalorile.
148 I,6 | slujirea anunţului veştii bune şi deci a destinului omului
149 I,6 | de Conciliul Vatican II şi de sinoadele episcopilor.
150 I,6 | Ancorată în antropologia şi etica creştină, această
151 I,6 | omului, centrul cosmosului şi al istoriei (cf. Redemptor
152 I,6 | esenţială a Bisericii, harul său şi vocaţia sa proprie ca şi
153 I,6 | şi vocaţia sa proprie ca şi identitatea sa cea mai profundă (
154 I,6 | modalităţilor cele mai potrivite şi mai eficace pentru comunicarea
155 I,6 | este un proces complex şi cu elemente diferite: reînnoirea
156 I,6 | pot apărea contrastante şi chiar excluzându-se între
157 I,6 | realitate, sunt complementare şi se îmbogăţesc reciproc.
158 I,6 | să celebreze, să trăiască şi să-şi exprime credinţa în
159 I,6 | compatibilitate cu evanghelia şi comuniunea cu Biserica universală" (
160 I,6 | revelaţiei în Isus Cristos şi exigenţa de convertire care
161 I,6 | misiunii proprii teologilor şi păstorilor în ceea ce priveşte
162 I,6 | înţelegerea fidelă a credinţei şi discernământul pastoral.
163 I,6 | recurgând la conceptele şi limbile diferitelor popoare" (
164 I,6 | angajant, în faţa marilor şi gravelor probleme care ies
165 I,6 | convertirea persoanelor şi, prin ele, a culturilor,
166 II | II. PROVOCĂRI ŞI PUNCTE DE SPRIJIN~
167 II,7 | constituie tot atâtea provocări şi puncte de sprijin pentru
168 II,7 | papii care au dezvoltat şi actualizat doctrina socială
169 II,7 | federaţiile lor, precum şi sinoadele episcopilor se
170 II,7 | subiectivismul predomină ca măsură şi criteriu de viaţă (cf. Fides
171 II,7 | referitor la progresul ştiinţei şi tehnologiei sunt puse în
172 II,7 | preponderent ştiinţifică şi tehnică" (Veritatis splendor,
173 II,7 | criteriile de judecată şi de alegere asumate de înşişi
174 II,7 | Adaptarea la culturi cere şi o convertire a inimii şi,
175 II,7 | şi o convertire a inimii şi, dacă este necesar, şi rupturi
176 II,7 | inimii şi, dacă este necesar, şi rupturi cu obiceiurile ancestrale
177 II,7 | instruire teologică, istorică şi culturală, ca şi o judecată
178 II,7 | istorică şi culturală, ca şi o judecată sănătoasă, pentru
179 II,8 | Urbanizarea galopantă şi dezrădăcinarea culturală~
180 II,8 | rurale lipsite de bunuri şi servicii indispensabile,
181 II,8 | indispensabile, sau, în anumite ţări, şi conflictele armate care
182 II,8 | părăsească ambientul lor familial şi cultural, lumea cunoaşte
183 II,8 | motive de ordin economic şi social se adaugă fascinaţia
184 II,8 | fascinaţia oraşului, a bunăstării şi distracţiilor pe care el
185 II,8 | distracţiilor pe care el le oferă şi în favoarea căruia mijloacele
186 II,8 | planificare, împrejurimile şi periferiile acestor supermetropole
187 II,8 | marginalizate economic şi izolate cultural. ~
188 II,8 | dovadă de atâtea capacităţi şi talente, dar niciodată în
189 II,8 | a cunoscut atâtea negări şi violări ale demnităţii umane,
190 II,8 | afirmată voinţă de viaţă şi refuzul încăpăţânat al lui
191 II,8 | Evangelium vitae, nr. 11-12 şi 19-28). ~ "Evanghelizarea
192 II,8 | formidabilă pentru Biserică. Şi, aşa cum de-a lungul secolelor
193 II,8 | cultura rurală, tot aşa şi acum este chemată să realizeze
194 II,8 | evanghelizare urbană metodică şi diversificată prin cateheză,
195 II,8 | prin cateheză, liturgie şi prin însuşi modul de a-şi
196 II,9 | Mijloacele de comunicare socială şi tehnologia informaţiei~9. "
197 II,9 | principalul instrument informativ şi formativ, de ghidare şi
198 II,9 | şi formativ, de ghidare şi de inspiraţie pentru comportamentele
199 II,9 | noi limbaje, noi tehnici şi noi atitudini psihologice" (
200 II,9 | mai ales de televiziune şi de modelele propuse de ea,
201 II,9 | înconjoară şi-i verifică şi exprimă percepţia... În
202 II,9 | proclamarea evangheliei, cât şi pentru a o îndepărta din
203 II,9 | suprimă distanţele de spaţiu şi timp, dar mai ales transformă
204 II,9 | timpul lor televiziunii şi radio-ului, mijloacelor
205 II,9 | mijloacelor de informare şi de promovare culturală,
206 II,9 | promovare culturală, dar şi de evanghelizare pentru
207 II,9 | în contact cu evanghelia şi cu Biserica în societăţile
208 II,9 | de o folosire dăunătoare, şi recere o permanentă vigilenţă
209 II,9 | recere o permanentă vigilenţă şi o informaţie serioasă. Nu
210 II,9 | moralitatea folosirii sale, dar şi de consecinţele total noi
211 II,9 | Oare cum să nu fim prezenţi şi să nu folosim reţelele informaţionale,
212 II,10 | Identitate şi minorităţi naţionale~10.
213 II,10 | oamenii membri ai unei singure şi aceleaşi mari comunităţi,
214 II,10 | aceşti doi poli - universalul şi particularul -, într-o tensiune
215 II,10 | trăită într-un mod echilibrat şi armonios. ~ Fundamentul
216 II,10 | dreptul la limba proprie şi la propria cultură. Tocmai
217 II,10 | naţiune faţă de celelalte şi faţă de întreaga omenire.
218 II,10 | voinţă de pace, respectuoasă şi solidară faţă de ceilalţi.
219 II,10 | aversiune faţă de alte naţiuni şi culturi, patriotismul înseamnă
220 II,10 | patriotismul înseamnă iubirea şi slujirea legitimă şi privilegiată,
221 II,10 | iubirea şi slujirea legitimă şi privilegiată, dar nu exclusivă,
222 II,10 | dar nu exclusivă, a ţării şi culturii proprii, departe
223 II,10 | atât de cosmopolitismul cât şi de naţionalismul cultural.
224 II,10 | anumite prejudecăţi, obiceiuri şi practici contrarii evangheliei,
225 II,10 | îmbogăţească cu ajutorul credinţei şi să "îmbogăţească însăşi
226 II,10 | Biserica Universală cu expresii şi valori noi" (cf. Redemptoris
227 II,10 | Redemptoris missio, nr. 52 şi Slavorum apostoli, nr. 21). ~
228 II,10 | pe darul Duhului lui Isus şi al iubirii sale care "sunt
229 II,10 | îndreptate spre fiecare şi spre toate popoarele şi
230 II,10 | şi spre toate popoarele şi culturile pentru a le uni
231 II,10 | există în Dumnezeu, unul şi întreit" (Ecclesia in America,
232 II,11 | Noi areopaguri şi câmpuri culturale tradiţionale~
233 II,11 | luminează sensul creaţiei şi raporturile dintre om şi
234 II,11 | şi raporturile dintre om şi natură. Sfântul Francisc
235 II,11 | Sfântul Francisc de Assisi şi sfântul Filip Neri sunt
236 II,11 | Gen 1,28), să o respecte şi aici să-şi găsească întreţinerea
237 II,11 | în imensitatea cosmosului şi să se extazieze în faţa
238 II,11 | faţa propriilor capacităţi şi în faţa universului, fără
239 II,11 | experienţa sa intelectuală şi umană, pentru a ajunge la
240 II,11 | bazată pe transcendenţa şi superioritatea spiritului
241 II,11 | planul cunoaşterii, credinţa şi ştiinţa nu sunt suprapuse
242 II,11 | ştiinţa nu sunt suprapuse şi nu trebuie să confundăm
243 II,11 | le distingem pentru a uni şi regăsi, dincolo de dispersia
244 II,11 | această sinteză armonioasă şi sensul unificator al totalităţii
245 II,11 | descoperirile minunate ale ştiinţei şi aportul considerabil al
246 II,11 | străduiască să organizeze şi să structureze ştiinţa în
247 II,11 | ştiinţa în ansamblul ei şi, în felul acesta, să afirme
248 II,11 | faţă de adevărul raţiunii şi funcţia ei conducătoare
249 II,11 | ei direct din evanghelie şi ei nu se pot sustrage datoriei
250 II,12 | este datoria filozofilor şi teologilor calificaţi să
251 II,12 | centrul culturii ştiinţifice şi tehnologice dominante, provocările
252 II,12 | tehnologice dominante, provocările şi punctele de ancoraj pentru
253 II,12 | a învăţăturii filozofice şi teologice, întrucât condiţia
254 II,12 | condiţia oricărui dialog şi a oricărei înculturări rezidă
255 II,12 | întâlnire dintre ştiinţă şi credinţă. Lipsa de calificare
256 II,12 | de calificare teologică şi de competenţă ştiinţifică
257 II,12 | cercetările ştiinţifice şi din aplicaţiile lor tehnice.
258 II,12 | dialogului dintre ştiinţă şi credinţă16. ~
259 II,12(16) | Dialogul dintre ştiinţă şi credinţă după Galileo. Casale
260 II,13 | 13. Ştiinţa şi tehnica s-au dovedit mijloace
261 II,13 | creşterea cunoştinţelor, puterii şi bunăstării oamenilor, dar
262 II,13 | unui dialog între ştiinţă şi morală. Această căutare
263 II,13 | Este foarte clar - şi importanţa ei o demonstrează -
264 II,13 | culturale, sociale, politice şi juridice, căreia Biserica
265 II,13 | raporturile dintre legea morală şi legea civilă într-o societate
266 II,13 | Evangelium vitae, nr. 18 şi 68-74). ~ Supunând
267 II,13 | principiile antropologiei şi vieţii morale. Rolul creştinilor
268 II,13 | într-un dialog respectuos şi angajant, a unei conştiinţe
269 II,13 | a unei conştiinţe etice şi a unui sens civic. Această
270 II,13 | valabilă atât pentru preoţi cât şi pentru laici, în acest domeniu
271 II,14 | Familia şi educaţia~14. "Aşadar,
272 II,14 | comuniune perenă de iubire şi de viaţă şi se completează
273 II,14 | perenă de iubire şi de viaţă şi se completează pe deplin
274 II,14 | se completează pe deplin şi în mod specific prin naşterea
275 II,14 | Leagăn al vieţii şi al iubirii, familia este
276 II,14 | al iubirii, familia este şi izvor de cultură. Ea primeşte
277 II,14 | cultură. Ea primeşte viaţa şi este acea şcoală de umanitate
278 II,14 | într-o comunitate de viaţă şi de iubire depăşeşte în anumite
279 II,14 | marea familie africană. Şi chiar atunci când mizeria
280 II,14 | mizeria materială, culturală şi morală atacă însăşi instituţia
281 II,14 | însăşi instituţia căsătoriei şi ameninţă epuizarea izvoarelor
282 II,14 | privilegiat de formare a persoanei şi societăţii. Experienţa o
283 II,14 | ansamblul civilizaţiilor şi coeziunea popoarelor depind,
284 II,14 | rolul lor respectiv de tată şi de mamă în educarea copiilor.
285 II,14 | devine mai dificilă, ca şi transmiterea unei culturi
286 II,14 | merită înţelegere, dragoste şi solidaritate, dar în nici
287 II,14 | socială. Campaniile de opinie şi politicile antifamiliale
288 II,14 | unei comunităţi de viaţă şi de iubire, care să-i unească
289 II,15 | raporturile interpersonale şi sociale trezeşte reflecţii
290 II,15 | sociale trezeşte reflecţii şi iniţiative. În multe societăţi
291 II,15 | obstacol pentru autonomia şi posibilitatea afirmării
292 II,15 | semnificaţie a maternităţii ca şi a personalităţii feminine.
293 II,15 | ciuda riscurilor istoriei şi culturii naţiunilor creştine,
294 II,15 | fundamentală dintre bărbat şi femeie, creaţi de Dumnezeu
295 II,15 | după chipul său (Gen 1,27) şi ilustrată de secularul patrimoniu
296 II,15 | cu bărbatul în demnitate şi valoare, în acelaşi timp
297 II,15 | afirmă clar diversitatea şi specificitatea. Identitatea
298 II,16 | Misiune primordială şi esenţială în cultură"18,
299 II,16 | Bisericii, pe plan religios şi cultural ca şi pe cel personal
300 II,16 | religios şi cultural ca şi pe cel personal şi social,
301 II,16 | cultural ca şi pe cel personal şi social, este mai complexă
302 II,16 | complexă mai mult ca niciodată şi de o importanţă hotărâtoare.
303 II,16 | depinde de educaţia de astăzi şi nu poate fi redusă la o
304 II,16 | Ea formează persoanele şi pregăteşte pentru integrarea
305 II,16 | intelectuală culturală, morală şi spirituală. ~ Aşadar,
306 II,16 | vestirea evangheliei copiilor şi tinerilor de la şcoală la
307 II,16 | raport profund între educator şi cel educat, dar pe ambii
308 II,16 | face să participe la adevăr şi la iubire, ţinta finală
309 II,16 | către Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt" (Scrisoare
310 II,16 | respectarea drepturilor şi datoriilor. Contribuie la
311 II,16 | într-un spirit de primire şi solidaritate, la folosirea
312 II,16 | cumpătată a proprietăţii şi a bunurilor, pentru a garanta
313 II,16 | de existenţă pentru toţi şi peste tot. Viitorul omenirii
314 II,16 | prin dezvoltarea integrală şi solidară a fiecărei persoane:
315 II,16 | persoane: fiecare bărbat şi fiecare femeie (cf. Populorum
316 II,16 | Astfel, familia, şcoala şi universitatea sunt chemate,
317 II,17 | Artele şi timpul liber~17.
318 II,17 | nu numai permanenţa, dar şi dezvoltarea unui anumit
319 II,17 | exprime aspiraţia care rămâne, şi chiar se întăreşte, spre "
320 II,17 | care încântă existenţa şi, poate, şi o deschide şi
321 II,17 | încântă existenţa şi, poate, şi o deschide şi o conduce
322 II,17 | şi, poate, şi o deschide şi o conduce dincolo de ea
323 II,17 | încă de la originile sale, şi secolele de artă creştină
324 II,17 | recunoaşterea că geniul şi sensibilitatea omului sunt
325 II,17 | sunt inerente adevărului şi frumuseţii misterului divin.
326 II,17 | cizelarea de noi formule şi elaborarea de noi simboluri
327 II,17 | credincioşi din orice religie, ca şi necredincioşi, graţie influenţei
328 II,17 | graţie influenţei frumosului şi adevărului. Prin artiştii
329 II,17 | rodnică simbioză a culturii şi credinţei. Ea constituie
330 II,17 | pentru o educaţie culturală şi catehetică, ce uneşte adevărul
331 II,17 | comunităţi creştine care a trăit şi trăieşte intens propria
332 II,17 | propria credinţă în speranţă şi în dragoste, aceste bunuri
333 II,17 | aceste bunuri cultuale şi culturale ale Bisericii
334 II,17 | inspira existenţa umană şi creştină în zorii celui
335 II,18 | Lumea distracţiilor şi a sportului, a călătoriilor
336 II,18 | sportului, a călătoriilor şi a turismului, împreună cu
337 II,18 | consecinţe pentru timpul liber şi activităţile culturale.
338 II,18 | exercens, nr. 1), munca este şi unul dintre mijloacele de
339 II,18 | puternică dezvoltare economică şi tehnologică, noile forme
340 II,18 | dar seamănă în culturi şi dubiul, nemulţumirea, umilirea
341 II,18 | nemulţumirea, umilirea şi chiar delincvenţa. Precarietatea
342 II,18 | Precarietatea condiţiilor de viaţă şi necesitatea grijii celor
343 II,18 | considera cultura artistică şi literară ca nişte bunuri
344 II,18 | viziune creştină a culturii şi poate favoriza în acelaşi
345 II,18 | acelaşi timp sănătatea fizică şi relaţiile interpersonale,
346 II,18 | deoarece stabileşte legături şi contribuie la crearea unui
347 II,18 | unui ideal. Dar poate fi şi denaturat de interese comerciale,
348 II,18 | dă la iveală tensiunile şi contradicţiile societăţii,
349 II,18 | contradicţiile societăţii, şi în acest caz se transformă
350 II,18 | culturii. Realitate multiformă şi complexă, şi în acelaşi
351 II,18 | multiformă şi complexă, şi în acelaşi timp plină de
352 II,18 | timp plină de simboluri şi activitate comercială, distracţiile
353 II,18 | comercială, distracţiile şi sportul crează mai mult
354 II,18 | după chipul lui Dumnezeu, şi de vestire, după exemplul
355 II,19 | Diversitatea culturală şi pluralitatea religioasă~
356 II,19 | schimburile interculturale şi interreligioase devin tot
357 II,19 | priveşte toate continentele şi toate ţările. ~
358 II,19 | care întâlnesc creştinismul şi islamismul rămân foarte
359 II,19 | vii, pătrunzând cultura şi viaţa persoanelor şi comunităţilor.
360 II,19 | cultura şi viaţa persoanelor şi comunităţilor. Dacă valorile
361 II,19 | în armonie cu evanghelia şi pregătesc calea convertirii
362 II,19 | existenţei lui Dumnezeu Creatorul şi a unei lumi spirituale.
363 II,19 | formele sale individuale şi sociale este destul de prezentă
364 II,19 | conştiinţa acestor popoare şi de asemenea este simţită
365 II,19 | riturilor de purificare şi de ispăşire" (Ecclesia in
366 II,19 | familiei, al solidarităţii şi al vieţii comunitare, respectul
367 II,20 | profund marcate de religii şi înţelepciuni necreştine,
368 II,20 | merită o deosebită atenţie şi consideraţie. Aici, mesajul
369 II,20 | insuficient inserată, asimilată şi trăită în culturile locale?
370 II,20 | Numeroase realităţi morale şi spirituale, chiar mistice,
371 II,20 | iubirea păcii, rugăciunea şi contemplaţia, fericirea
372 II,20 | universalitatea geniului uman şi dimensiunea lui spirituală (
373 II,20 | experienţa trăită a divinului şi importanţa spiritualului
374 II,20 | înţelepciune chinezească, şi să îndrume căutarea lor
375 II,21 | Alte mari zone - şi Adunarea specială pentru
376 II,21 | modelată de mesajul evanghelic şi, în acelaşi timp, sunt pradă
377 II,21 | moduri de viaţă materialiste şi secularizate, care se manifestă
378 II,21 | religiei în clasele de mijloc şi în ambientul oamenilor de
379 II,21 | stupefiante etc. În acest context şi afirmându-şi iubirea preferenţială
380 II,21 | preferenţială faţă de cei săraci şi marginalizaţi, Biserica
381 II,21 | guvernamentale, instituţii publice şi organizaţii private. Dedicându-se
382 II,21 | între persoane, societăţi şi naţiuni, ea se va asocia
383 II,21 | special în domeniul economic, şi pierderea valorilor culturilor
384 II,21 | noile mişcări religioase şi credinţa catolică. Aceste
385 II,21 | sociale, economice, culturale şi morale slujesc drept justificare
386 II,21 | promoveze dreptatea socială şi să evanghelizeze culturile
387 II,21 | culturile tradiţionale ca şi culturile noi care ies la
388 II,22 | diversificată între ţările arabe şi alte ţări din Africa şi
389 II,22 | şi alte ţări din Africa şi Asia, din moment ce islamul
390 II,22 | societate cu legislaţia şi tradiţiile sale, care formează
391 II,22 | umma, cu propria sa cultură şi cu planul său de civilizaţie. ~
392 II,22 | provocare socială, culturală şi chiar religioasă. În ceea
393 II,22 | conduce adesea - în islam ca şi în alte religii - spre abandonarea
394 II,22 | anumitor practici religioase şi spre o criză de identitate
395 II,22 | rodnice în ţările islamice, ca şi cu comunităţile musulmane
396 II,22 | credinţa lor cristologică şi trinitară în faţa altor
397 II,23 | lumi marcate de accelerarea şi complexitatea crescândă
398 II,23 | egalitatea dintre bărbat şi femeie, de deschiderea spiritului
399 II,23 | de deschiderea spiritului şi a dialogului, şi de sensibilitatea
400 II,23 | spiritului şi a dialogului, şi de sensibilitatea ecologică,
401 II,23 | cultura de-a lungul secolelor şi prin care însăşi secularizarea
402 II,23 | fecunditate în civilizaţie şi a hrănit reflecţia filozofică.
403 II,23 | adevăr, la valori, la fiinţă şi la sens, legate de natura
404 II,23 | ambiguitate, dar conţine şi o invitaţie... Şi acesta
405 II,23 | conţine şi o invitaţie... Şi acesta este un areopag de
406 II,23 | o gravă criză culturală şi spirituală, care are ca
407 II,23 | respectului faţă de persoană şi răspândirea unui fel de
408 II,23 | reduce pe om la instinctele şi tendinţele sale. Un asemenea
409 II,23 | raţiunii, izvor de fericire şi de libertate, nu a rezistat,
410 II,23 | raţiunii luminată de credinţă şi recunoscându-l pe Cristos
411 II,23 | creştină, ajutând persoanele şi comunităţile să-şi regăsească
412 II,23 | întâmpinarea Domnului care vine şi a vieţii lumii care va veni (
413 II,23 | ale revelaţiei creştine şi etica sa combătute. Acestei "
414 II,23 | ţărilor din Europa Centrală şi Orientală. ~ Alte
415 II,23 | curentelor pline de secularism şi de expresii religioase populare
416 II,24 | Sectele şi noile mişcări religioase~20~
417 II,24 | dimensiune spirituală care să fie şi izvor de sens pentru viaţă,
418 II,24 | de sens pentru viaţă, ca şi dorinţa profundă de reconstituire
419 II,24 | ansamblu de relaţii afective şi sociale, adesea rănite de
420 II,24 | sânul creştinismului, dar şi în structuri mai mult sau
421 II,24 | cazuri, ostile lui Cristos şi Bisericii. Succesul lor
422 II,24 | ele un loc de apartenenţă şi comunicare, de afecţiune
423 II,24 | comunicare, de afecţiune şi fraternitate, ba chiar şi
424 II,24 | şi fraternitate, ba chiar şi o aparenţă de protecţie
425 II,24 | o aparenţă de protecţie şi siguranţă. Acest sentiment
426 II,24 | problemelor cele mai complexe, ca şi de o teologie pragmatică
427 II,24 | afirmaţii sunt valabile şi pentru religiile ezoterice,
428 II,24 | afirmă graţie ignoranţei şi credulităţii creştinilor
429 II,24 | caracteristic culturii urbane, şi sunt gata să accepte orice,
430 II,24 | restituie armonia pierdută şi să le permită să trăiască
431 II,24 | senzaţie de vindecare fizică şi spirituală. Aceasta arată
432 II,24 | Aceasta arată complexitatea şi caracterul transversal al
433 II,24 | instituţionale a religiilor şi se manifestă sub forme şi
434 II,24 | şi se manifestă sub forme şi expresii religioase eterogene. ~
435 II,24 | proliferarea sectelor este şi o reacţie la cultura secularismului
436 II,24 | la cultura secularismului şi o consecinţă a revoluţiilor
437 II,24 | consecinţă a revoluţiilor sociale şi culturale care au condus
438 II,24 | adică ansamblul de principii şi de valori care constituie
439 II,24(20) | del Vaticano 1986; Sectele şi noile mişcări religioase.
440 III,25 | două milenii de creştinism şi de la punctele de sprijin
441 III,25 | tradiţia vie a Bisericii şi susţinută de mărturia vieţii
442 III,25 | într-o manieră reînnoită şi convingătoare, devine o
443 III,25 | pentru a reînnoi din interior şi a transforma în lumina revelaţiei
444 III,25 | revelaţiei viziunile omului şi ale societăţii care modelează
445 III,25 | concepţiile despre bărbat şi femeie, despre familie şi
446 III,25 | şi femeie, despre familie şi despre educaţie, despre
447 III,25 | educaţie, despre şcoală şi despre universitate, despre
448 III,25 | universitate, despre libertate şi despre adevăr, despre muncă
449 III,25 | despre adevăr, despre muncă şi despre distracţii, despre
450 III,25 | distracţii, despre economie şi despre societate, despre
451 III,25 | societate, despre ştiinţe şi despre arte. ~
452 III,25 | pătrunsă de creştinism, şi în acelaşi timp în general
453 III,25 | socio-cultural, el putea primi şi înţelege ceea ce i se propunea.
454 III,25 | culturală, trebuie unit anunţul şi condiţiile primirii sale. ~
455 III,25 | printr-o pregătire adecvată şi o instruire cuvenită, mijloace
456 III,25 | de a-i aborda pe bărbaţii şi femeile de orice cultură.
457 III,25 | mare, atât pentru preoţi şi călugări, cât şi pentru
458 III,25 | preoţi şi călugări, cât şi pentru laici. În această
459 III,25 | episcopale pentru cultură - şi este important să se creeze
460 III,25 | este elaborată cultura, şi în trezirea acelei creativităţi
461 III,25 | din credinţă, o exprimă şi o susţine. "Pentru a realiza
462 III,26 | Religii şi "religios"~26. În
463 III,26 | tradiţionale, în special în Africa şi în Asia 22. Bisericile locale
464 III,26 | Bisericile locale sunt invitate şi încurajate să studieze culturile
465 III,26 | încurajate să studieze culturile şi practicile religioase tradiţionale
466 III,26 | ele valorile, obiceiurile şi riturile capabile să favorizeze
467 III,26 | locale (cf. Ad gentes, nr. 19 şi nr. 22). ~ "Revenirea"
468 III,26 | nu poate nega că bărbaţii şi femeile revin în a fi, în
469 III,26 | mai ales printre tineri şi pentru cei săraci - ceea
470 III,26 | chemată să se manifeste şi să se exprime în modul cel
471 III,26 | unei religiozităţi difuze şi considerabile în jurul ei. ~
472 III,26 | Căutarea dialogului şi necesitatea care urmează
473 III,26 | mai important de reflecţie şi acţiune pentru vestirea
474 III,26 | modului de trăire a toleranţei şi libertăţii religioase în
475 III,26 | instruirea mai bună a preoţilor şi laicilor pentru a-i ajuta
476 III,26 | să dobândească competenţă şi discernământ referitor la
477 III,26 | discernământ referitor la secte şi la raţiunile succesului
478 III,26 | la provocarea sectelor, şi, în acelaşi timp, să-i asiste
479 III,26 | riscă să părăsească Biserica şi să-şi renege credinţa. ~
480 III,27 | modalităţi de a înţelege şi trăi credinţa care, cu timpul,
481 III,27 | prin a pătrunde existenţa şi convieţuirea umană: sărbători
482 III,27 | la care toţi sunt părtaşi şi în care credinţa intră ca
483 III,27 | aceasta să fie angajaţi şi responsabilii pastoralei,
484 III,27 | pastoralei, comunităţile creştine şi teologii calificaţi. ~
485 III,27 | vestirea evangheliei la tineri şi adulţi precum şi celebrarea
486 III,27 | tineri şi adulţi precum şi celebrarea mântuirii în
487 III,27 | numai o cunoaştere profundă şi o experienţă de credinţă,
488 III,27 | experienţă de credinţă, dar şi de cultură a unui ambient
489 III,27 | călugării, călugăriţele şi laicii au datoria de a-şi
490 III,27 | apăra atunci când trebuie şi a o promova în lumina valorilor
491 III,27 | diversitate, accesul la credinţă şi să dea naştere unei mai
492 III,27 | profundă, cu o educaţie şi o cultură bine integrate,
493 III,28 | De asemenea, religia este şi amintire şi tradiţie, iar
494 III,28 | religia este şi amintire şi tradiţie, iar pietatea populară
495 III,28 | se armonizează credinţa şi liturgia, sentimentul şi
496 III,28 | şi liturgia, sentimentul şi artele, în timp ce se afirmă
497 III,28 | de vedere istoric a fost şi este creuzetul popoarelor,
498 III,28 | al mesajului evanghelic şi componentele cele mai diferite
499 III,28 | angajare sinceră de convertire şi spre o experienţă concretă
500 III,28 | raporturile sale cu Dumnezeu şi providenţa lui, cu Fecioara
1-500 | 501-777 |