Chapter,Paragraph
1 Intro,1 | confruntării cu culturile este o experienţă pe care Biserica
2 Intro,1 | nr. 70). În realitate "este caracteristic persoanei
3 Intro,1 | Aşadar, vestea cea bună, care este evanghelia lui Cristos pentru
4 Intro,1 | tată al culturii în care este cufundat" (Fides et ratio,
5 Intro,1 | credinţa şi, la rândul său, este modelat progresiv de ea. "
6 Intro,1 | De fapt, orice cultură "este un efort de reflecţie asupra
7 Intro,1 | şi în special al omului: este un mod de a da expresie
8 Intro,1 | credinţă care nu devine cultură este o credinţă care nu este
9 Intro,1 | este o credinţă care nu este pe deplin primită, nu este
10 Intro,1 | este pe deplin primită, nu este în întregime gândită şi
11 Intro,1 | întregime gândită şi nu este trăită cu fidelitate" 2 ~
12 Intro,1 | pentru culturile actuale: cum este accesibil mesajul Bisericii
13 I,2 | prin om şi pentru om. Ea este întreaga activitate a omului,
14 I,2 | referinţele sale etice. Cultura este aşa de înnăscută omului
15 I,2 | unei pastorale a culturii este cea de a restitui omul în
16 I,2 | aceea - şi această remarcă este de o importanţă primordială
17 I,2 | culturile. Acest 'ceva' este tocmai natura omului: tocmai
18 I,2 | omului: tocmai această natură este măsura culturii şi condiţia
19 I,2 | Paul al II-lea la UNESCO -, este moralitatea sănătoasă: cultura
20 I,3 | originară. Istoria alianţei este cea a apariţiei unei culturi
21 I,3 | poporului său. Sfânta Scriptură este instrumentul voit şi folosit
22 I,3 | poate separa, pentru că îi este parte integrantă. Biblia,
23 I,3 | privinţă, vocaţia lui Avram este semnificativă: "Ieşi din
24 I,3 | cărei arhitect şi ziditor este Dumnezeu" (Evr 11,8-10).
25 I,3 | ruptură, dacă despre aceasta este vorba, înălţare de pe pământ,
26 I,3 | întregii sale fiinţe. Avram este dezrădăcinat spiritualiceşte
27 I,3 | culturi, Dumnezeul lui Avram este acel total altcineva. Prin
28 I,3 | ciclic al religiilor vechi este depăşit: cu Avram şi poporul
29 I,3 | spre Dumnezeu. Nu poporul este cel care-şi făureşte un
30 I,3 | un dumnezeu, ci Dumnezeu este acela care dă naştere poporului
31 I,3 | biblică ocupă un loc unic. Este cultura poporului lui Dumnezeu,
32 I,3 | al lui Dumnezeu. Cristos este izvorul acestei civilizaţii
33 I,3 | cu omul în umanitatea sa este creatoare de cultură în
34 I,3 | îndrăzneala raţiunii. Acest lucru este atestat de pionierii credinţei
35 I,3 | epoca noastră contemporană, este amintită de papa Ioan Paul
36 I,4 | 1Tim 2,4). "De aceea, este necesar ca toţi să se convertească
37 I,4 | lui Cristos Isus, "care este în acelaşi timp mijlocitor
38 I,4 | nouă însăşi umanitatea... Este vorba... şi de a atinge
39 I,4 | care o anunţă evanghelia, este trăită de oameni profund
40 I,4 | dintre evanghelie şi cultură este fără îndoială drama epocii
41 I,4 | Pentru a realiza aceasta este necesară anunţarea evangheliei
42 I,4 | culturile, al căror ansamblu este format din elemente neomogene,
43 I,4 | împărăţia lui Cristos nu este din această lume (cf. In
44 I,4 | prin care credinţa însăşi este legată de o cultură, trebuie
45 I,4 | tot omul şi despre "orice este adevărat, orice este de
46 I,4 | orice este adevărat, orice este de cinste, drept, curat,
47 I,4 | iubire, cu faimă bună, ce este virtuos şi lăudabil (Fil
48 I,5 | 5. "Astăzi este puternic simţită necesitatea
49 I,5 | proprii, însuşindu-şi ceea ce este bun în ele şi reînnoindu-le
50 I,5 | mai inteligibil a ceea ce este şi instrument mai potrivit
51 I,5 | mimetismul intramonden, este "chemată să aducă forţa
52 I,5 | formă de sincretism8: acesta este sensul autentic al înculturării. "
53 I,5 | puterea evangheliei este peste tot transformatoare
54 I,5 | progresul a ceea ce în ea este implicit spre explicaţia
55 I,5 | ucenicii săi (cf. Fil 2,6-9), este iluminatorie pentru întâlnirea
56 I,6 | complementare: "Evanghelizarea... este un proces complex şi cu
57 I,6 | de păstori, din moment ce este vorba despre convertirea
58 II,7 | nr. 54). Pentru Biserică este un kairos, timp favorabil
59 II,7 | timpul nostru, Biserica este foarte conştientă de aceasta,
60 II,7 | convertire a inimii şi, dacă este necesar, şi rupturi cu obiceiurile
61 II,7 | pentru a discerne ceea ce este necesar, sau util, sau chiar
62 II,8 | viaţa morală, în consecinţă, este alterată, iar viaţa spirituală
63 II,8 | rurală, tot aşa şi acum este chemată să realizeze o evanghelizare
64 II,9 | areopag al timpului modern este lumea comunicaţiilor, care
65 II,9 | importanţă încât, pentru mulţi, este principalul instrument informativ
66 II,9 | de comunicarea modernă. Este o problemă complexă, întrucât
67 II,9 | cedează locul a ceea ce îi este arătat. De aceea, repetarea
68 II,9 | Ioan Paul al II-lea: "Mai este oare loc pentru Cristos
69 II,9 | tehnologiei comunicaţiilor este probabil reţeaua internet.
70 II,9 | informaţie serioasă. Nu este vorba numai despre moralitatea
71 II,9 | Problema pusă în joc este de mare importanţă. Oare
72 II,10 | Astfel, condiţia umană este plasată între aceşti doi
73 II,10 | deosebit de fecundă, dacă este trăită într-un mod echilibrat
74 II,10 | Fundamentul drepturilor naţiunilor este însăşi persoana umană. În
75 II,10 | Primul din aceste drepturi este dreptul la existenţă. "Nimeni -
76 II,10 | organizaţie internaţională - nu este niciodată îndreptăţit să
77 II,10 | că o anumită naţiune nu este demnă să existe 15. Natural
78 II,10 | exigenţele particularităţii, este tot atât de important să
79 II,10 | omenire. Prima dintre toate este fără îndoială, datoria de
80 II,10 | identitate în diversitate este o datorie prioritară a educaţiei
81 II,10 | cultural. Fiecare cultură este deschisă mai mult spre universal
82 II,10 | spre ea însăşi. În plus, ea este chemată să se purifice,
83 II,11 | O nouă conştientizare este gata să se afirme o dată
84 II,11 | dezvoltarea ecologiei. Nu este o noutate pentru Biserică:
85 II,11 | din faptul că natura nu este proprietatea omului; ea
86 II,11 | de puţin că Dumnezeu îi este autorul. Aşadar, iată provocarea
87 II,11 | noastră dezagregată, căreia îi este greu să integreze cumulul
88 II,12 | 12. De asemenea, este datoria filozofilor şi teologilor
89 II,12 | deplin fidelă faţă de ceea ce este dat de credinţă. De asemenea,
90 II,13 | ştiinţifice. ~ Este foarte clar - şi importanţa
91 II,13 | demonstrează - că bioetica este mult mai mult decât o ramură
92 II,13 | morale. Rolul creştinilor este de neînlocuit pentru a contribui
93 II,13 | importanţă capitală care este bioetica. ~
94 II,14 | comunitate de persoane, este prima societate umană. Ea
95 II,14 | vieţii şi al iubirii, familia este şi izvor de cultură. Ea
96 II,14 | cultură. Ea primeşte viaţa şi este acea şcoală de umanitate
97 II,14 | dar în nici un caz ceea ce este un faliment tragic al familiei
98 II,16 | din antichitatea creştină este unul dintre cele mai importante
99 II,16 | cel personal şi social, este mai complexă mai mult ca
100 II,16 | ţinta finală spre care este chemat fiecare om de către
101 II,17 | al căutării profitului, este surprinzător să constatăm
102 II,17 | opera autentică de artă este potenţial o poartă de intrare
103 II,17 | însăşi scopul său absolut: ea este îndreptată spre persoana
104 II,18 | culturii, în care Biserica este prezentă de mult timp. De
105 II,18 | exercens, nr. 1), munca este şi unul dintre mijloacele
106 II,18 | straturile sociale, ceea ce este izvor nu numai de mizerie
107 II,19 | sale individuale şi sociale este destul de prezentă în conştiinţa
108 II,19 | acestor popoare şi de asemenea este simţită nevoia riturilor
109 II,20 | faptul că aici Creştinismul este prea adesea perceput ca
110 II,20 | al culturilor. ~ Este o provocare uriaşă pentru
111 II,23 | reîntoarcerii religioase" nu este lipsit de ambiguitate, dar
112 II,23 | o invitaţie... Şi acesta este un areopag de evanghelizat" (
113 II,23 | acest sfârşit de secol, este ispita disperării" (Fiedes
114 II,24 | Dar proliferarea sectelor este şi o reacţie la cultura
115 II,24 | care vorbeşte inimii lor, este una din provocările pe care
116 II,24 | importanţa pentru Biserică, care este responsabilă de aceasta,
117 II,24 | în special la aceea care este numită cultura vie, adică
118 III,25 | episcopale pentru cultură - şi este important să se creeze astfel
119 III,25 | diferite domenii în care este elaborată cultura, şi în
120 III,25 | întâmplă în fiecare ţară" 21. Este vorba despre o acţiune completă
121 III,26 | dacă de cele mai multe ori este vorba despre o revenire
122 III,26 | cărora credinţa creştină este chemată să se manifeste
123 III,26 | nr. 4). Fără îndoială, este necesară instruirea mai
124 III,26 | adevăratul antidot pentru secte este calitatea vieţii ecleziale.
125 III,26 | ce-i priveşte pe preoţi, este nevoie să fie pregătiţi
126 III,27 | ameninţat de secularism. Este importantă încurajarea eforturilor
127 III,27 | în care această cultură este minoritară. Această atenţie
128 III,28 | De asemenea, religia este şi amintire şi tradiţie,
129 III,28 | vedere istoric a fost şi este creuzetul popoarelor, a
130 III,28 | diferite ale unei culturi. Este locul privilegiat de întâlnire
131 III,28 | Christifideles laici, nr. 27), este una dintre cuceririle principale
132 III,28 | instruire, trăită în parohie, este decisivă: introduce în tradiţie
133 III,28 | liturgia euharistică îi este sufletul. Comunitate diversificată,
134 III,28 | pe ajutorul celui care-ţi este aproape, graţie preoţilor
135 III,29 | Lumea educaţiei este un câmp privilegiat pentru
136 III,29 | cadrul familiei care îi este reşedinţa originară. De
137 III,29 | acestor instituţii catolice este plasarea valorilor evanghelice
138 III,30 | 30. Şcoala este, prin definiţie, unul dintre
139 III,30 | noile generaţii. Iată de ce este urgentă reevaluarea raportului
140 III,30 | mărturisirii credinţei. Este tot atât de indispensabilă
141 III,31 | formare teologică~31. Este necesar să conştientizăm
142 III,31 | număr crescând de tineri este lipsit de aceasta. Şi unii
143 III,31 | teologice. Această nouă cerinţă este încurajatoare, cel puţin
144 III,31 | adevărată evanghelizare este indispensabilă în primul
145 III,31 | adecvată instruire teologică este mijlocul cel mai bun pentru
146 III,31 | teologică merită, acolo unde nu este încă, să fie amplu propusă
147 III,31 | Fără îndoială că acesta este unul dintre cele mai bune
148 III,32 | catolice, create oriunde este posibil, reprezintă un ajutor
149 III,32 | situaţii ale unei ţări: este vorba atât de instituţii
150 III,32 | centrele culturale catolice este destinată spre a le ajuta
151 III,33 | eficacitatea noii evanghelizări, este esenţială o profundă cunoaştere
152 III,33 | lor meditat şi responsabil este singura atitudine capabilă
153 III,34 | culturale şi religioase, este important ca un număr suficient
154 III,34 | misionar de prim ordin. Este important să fie instruiţi
155 III,35 | biotehnologii. În special, este important nu numai să urmeze
156 III,36 | de Conciliul Vatican II. Este important să se dea naştere
157 III,37 | popoarelor. În acest scop, este de dorit promovarea şi încurajarea
158 III,38 | fiind faptul că, în fond, este vorba despre formarea tinerilor
159 III,38 | universitară ca şi în cea a muncii, este semn de speranţă în pragul
160 Conclu,39| autentică pastorală a culturii [este] decisivă pentru noua evanghelizare"30.
161 Conclu,39| sa, iar cultura autentică este deschisă evangheliei" 31. ~
162 Conclu,39| scos în evidenţă ceea ce este în joc într-o pastorală
163 Conclu,39| comunitară a creştinilor, este parte din acea misiune care
164 Conclu,39| înculturarea credinţei. "Aceasta este o exigenţă care... a marcat
165 Conclu,39| al Bisericii], dar astăzi este foarte acută şi urgentă...
166 Conclu,39| profund şi global... Dar este şi un proces dificil" (Redemptoris
167 Conclu,39| 13). Pastorala culturii este de maximă urgenţă; misiune
|