bold = Main text
Chapter,Paragraph grey = Comment text
1 Intro,1 | realizare ca om decât prin cultură" (Gaudium et spes, nr. 53).
2 Intro,1 | îl atinge în propria lui cultură care-i pătrunde maniera
3 Intro,1 | Consiliul Pontifical pentru Cultură intenţionează să ofere un
4 Intro,1 | Cristos. De fapt, orice cultură "este un efort de reflecţie
5 Intro,1 | credinţă care nu devine cultură este o credinţă care nu
6 Intro,1 | Consiliul Pontifical pentru Cultură doreşte să onoreze cererea
7 Intro,1(2) | Consiliului Pontifical pentru Cultură, 20 mai 1982. AAS, 74 (1982)
8 Intro,1(3) | Consiliului Pontifical pentru Cultură, 15 ianuarie 1985. L'Osservatore
9 I | I. CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ: LINII DE ORIENTARE~
10 I,2(4) | Pontificală Biblică, Credinţă şi cultură în lumina Bibliei. Leumann (
11 I,2 | pentru a-i uni pe oameni în cultura lor. ~ Examinarea
12 I,2 | amploarea a ceea ce reprezintă cultura, manieră specială prin care
13 I,2 | spes, nr. 53). Nu există cultură decât cea a omului, prin
14 I,2 | referinţele sale etice. Cultura este aşa de înnăscută omului
15 I,2 | atunci când se realizează în cultura sa. Misiunea esenţială a
16 I,2 | se epuizează în această cultură. De altfel, însuşi progresul
17 I,2 | splendor, nr. 53). ~ Cultura, în raportul său esenţial
18 I,2 | este moralitatea sănătoasă: cultura morală"7. Culturile, "când
19 I,2(6) | evanghelizare, promovarea umană, cultura creştină. Leumann (Torino),
20 I,3 | purificat şi făcut rodnică cultura originară. Istoria alianţei
21 I,3 | cuvântul lui Dumnezeu şi cultură. ~ În această privinţă,
22 I,3 | natură dintre credinţă şi cultură. Contrar idolilor care sunt
23 I,3 | Dumnezeu. ~ De aceea, cultura biblică ocupă un loc unic.
24 I,3 | ocupă un loc unic. Este cultura poporului lui Dumnezeu,
25 I,3 | umanitatea sa este creatoare de cultură în însăşi temelia ei. Trăind
26 I,3 | felul acesta, ea crează o cultură originală, în contextele
27 I,4 | profunzime şi până la rădăcini - cultura şi culturile omului, în
28 I,4 | se identifică desigur cu cultura şi sunt independente faţă
29 I,4 | oameni profund legaţi de o cultură, iar construirea împărăţiei
30 I,4 | Ruptura dintre evanghelie şi cultură este fără îndoială drama
31 I,4 | evangheliei în limbajul şi în cultura oamenilor. ~ Această
32 I,4 | ordonat pentru a evangheliza cultura" (Ecclesia in America, nr.
33 I,4 | însăşi este legată de o cultură, trebuie să dea mărturie
34 I,5 | pur şi simplu separa de cultura în care el s-a inserat de
35 I,5 | şi evanghelia sa. Orice cultură are nevoie să fie transformată
36 I,5 | care, fără a fi atare, o cultură le ridică valorilor absolute"10. ~
37 I,6 | mântuitoare... domenii întinse de cultură"11. Practic, în acest domeniu,
38 I,6 | exprime credinţa în propria sa cultură, în "compatibilitate cu
39 II,8 | a ştiut să evanghelizeze cultura rurală, tot aşa şi acum
40 II,9 | însuşi în această 'nouă cultură' creată de comunicarea modernă.
41 II,9 | complexă, întrucât această cultură se naşte, încă mai înainte
42 II,10 | limba proprie şi la propria cultură. Tocmai datorită lor, un
43 II,10 | prioritară a educaţiei la cultură, dat fiind faptul că adesea
44 II,10 | naţionalismul cultural. Fiecare cultură este deschisă mai mult spre
45 II,11 | său, influenţează puternic cultura contemporană, nu poate totuşi
46 II,11 | intrinsecă a lucrurilor. O cultură coerentă, bazată pe transcendenţa
47 II,11 | totalităţii care caracterizează o cultură pe deplin umană. În cultura
48 II,11 | cultură pe deplin umană. În cultura noastră dezagregată, căreia
49 II,14 | familia este şi izvor de cultură. Ea primeşte viaţa şi este
50 II,16 | primordială şi esenţială în cultură"18, educaţia, care încă
51 II,17 | liber~17. Într-o cultură marcată de primatul averii,
52 II,18 | areopagurile pastoralei culturii. Cultura "muncii" cunoaşte schimbări
53 II,18 | adesea spre a considera cultura artistică şi literară ca
54 II,18 | mult decât o atmosferă, o cultură, o manieră de a fi, un sistem
55 II,19 | rămân foarte vii, pătrunzând cultura şi viaţa persoanelor şi
56 II,21 | în evidenţă - trăiesc o cultură profund modelată de mesajul
57 II,21 | în ambientul oamenilor de cultură. ~ Prin afirmarea
58 II,21 | are datoria de a promova o cultură a solidarităţii la toate
59 II,22 | vastă, umma, cu propria sa cultură şi cu planul său de civilizaţie. ~
60 II,23 | tradiţie creştină, această cultură secularizată, cu valorile
61 II,23 | care au influenţat profund cultura de-a lungul secolelor şi
62 II,24 | sectelor este şi o reacţie la cultura secularismului şi o consecinţă
63 II,24 | Consiliul Pontifical pentru Cultură: "De aici importanţa pentru
64 II,24 | priveşte departe, referitor la cultură, în special la aceea care
65 II,24 | la aceea care este numită cultura vie, adică ansamblul de
66 III,25 | bărbaţii şi femeile de orice cultură. Sinoadele episcopilor,
67 III,25 | comisiile episcopale pentru cultură - şi este important să se
68 III,25 | domenii în care este elaborată cultura, şi în trezirea acelei creativităţi
69 III,25(21) | Consiliului Pontifical pentru Cultură, 14 martie 1997, L'Osservatore
70 III,27 | felul acesta, s-a format o cultură la care toţi sunt părtaşi
71 III,27 | integrator. Acest tip de cultură se prezintă foarte ameninţat
72 III,27 | experienţă de credinţă, dar şi de cultură a unui ambient dat. Atunci
73 III,27 | când un popor îşi iubeşte cultura proprie, pătrunsă de creştinism
74 III,27 | sale, tocmai în această cultură trăieşte şi-şi profesează
75 III,27 | sensibilitatea lor faţă de această cultură, pentru a o apăra atunci
76 III,27 | în cazul în care această cultură este minoritară. Această
77 III,27 | profundă, cu o educaţie şi o cultură bine integrate, sunt martori
78 III,29 | Bisericii în universitate şi în cultura universitară 24, cu iniţiativele
79 III,29(24) | Consiliul Pontifical pentru Cultură, Prezenţa Bisericii în universităţi
80 III,29(24) | Bisericii în universităţi şi în cultura universitară, Citta del
81 III,30 | fundamentală: raportul dintre cultura religioasă şi cateheză.
82 III,30 | limiteze numai la o simplă cultură religioasă. De fapt, atunci
83 III,30 | beneficiază de catehismul regulat, cultura religioasă, de altfel negarantată,
84 III,30 | reevaluarea raportului dintre cultura religioasă şi cateheză şi
85 III,31 | decât atunci când au adus cultura lor religioasă la nivelul
86 III,31 | pietatea populară autentică şi cultura timpului nostru. ~
87 III,31 | locuri de comunicare dintre cultura de astăzi şi credinţa creştină
88 III,31 | posibilităţi de a pătrunde cultura, atunci când instruirea
89 III,32 | raportului dintre credinţă şi cultură, a promovării culturii inspirată
90 III,32 | Consiliul Pontifical pentru Cultură a publicat o listă de atari
91 III,32(25) | Pontificium Consilium de Cultura, Centre culturale catolice,
92 III,32(25) | Consiliul Pontifical pentru Cultură - Comisia Episcopală CEI
93 III,32(25) | pentru Educaţia Catolică, Cultură, Şcoală şi Universitate,
94 III,33 | responsabilii pastoralei: cultura devine tot mai globală sub
95 III,33 | creştine esenţiale pentru o cultură cu adevărat umană. În alte
96 III,36 | sensibilitate creştină. În cultura noastră, marcată de un adevărat
97 III,36 | al Bisericii în raport cu cultura şi artiştii, astăzi sunt
98 III,38 | cu diferitele niveluri de cultură, fondate pe argumente de
99 III,38(29) | Consiliului Pontifical pentru Cultură, 18 ianuarie 1983. L'Osservatore
100 Conclu,39 | puterea Duhului~39. Cultura, înţeleasă după Conciliul
101 Conclu,39 | fapt, evanghelia conduce cultura spre perfecţiunea sa, iar
102 Conclu,39 | spre perfecţiunea sa, iar cultura autentică este deschisă
103 Conclu,39(30)| Conciliului Pontifical pentru Cultură, 14 martie 1997. L'Osservatore
104 Conclu,39 | episcopii şi oamenii de cultură din diferite medii - ştiinţific,
105 Conclu,39 | Consiliul Pontifical pentru Cultură se străduieşte, în cadrul
106 Conclu,39(32)| Consiliul Pontifical pentru Cultură pentru a ajuta Biserica
107 Conclu,39 | speranţă, pentru a promova o cultură a adevărului şi iubirii
108 Conclu,39(34)| Consiliului Pontifical pentru Cultură: Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea
109 Conclu,39(34)| Consiliului Pontifical pentru Cultură, 20 mai 1982, AAS, 74 (1982)
110 Conclu,39(35)| Consiliului Pontifical pentru Cultură, 14 martie 1997. L'Osservatore
|