102-confu | conse-gradi | grav-numar | numel-semin | semna-zorii
bold = Main text
Chapter,Paragraph grey = Comment text
1502 Conclu,39 | naţiunile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi
1503 Conclu,39 | evangheliei" 31. ~ Numeroasele întâlniri cu episcopii şi
1504 II,24 | special la aceea care este numită cultura vie, adică ansamblul
1505 II,10 | în anumite prejudecăţi, obiceiuri şi practici contrarii evangheliei,
1506 I,4 | adică a mentalităţilor, obiceiurilor, comportamentelor. "Noua
1507 III,37 | să nu devină depozite de obiecte moarte; stimularea formării
1508 III,37 | să favorizeze calitatea obiectelor expuse şi prezentarea pedagogică
1509 III,25 | pastorala culturii are ca obiectiv prioritar inserarea limfei
1510 Conclu,39 | punctele sale de ancoraj, obiectivele primare şi mijloacele sale
1511 II,9 | omenirea făcând-o - aşa cum se obişnuieşte să se spună - 'un sat global'.
1512 III,33 | persoanele în ambientul obişnuit al vieţii lor zilnice şi,
1513 III,27 | Locuri obişnuite" ale experimentării credinţei,
1514 III,37 | cateheza prin artă, printre obişnuitele activităţi specifice ale
1515 III,33 | capacitate de pătrundere în afara obişnuitului în multe familii. ~
1516 III,30 | cursurilor de "religie" îi obligă de fapt pe cei care au misiunea
1517 III,29 | provocări: Biserica are obligaţia de a destina o parte importantă
1518 Conclu,39 | treilea mileniu, oare cine nu observă importanţa capitală a toate
1519 II,17 | marcată de primatul averii, al obsesiei satisfacţiei imediate, al
1520 II,15 | copii sunt consideraţi un obstacol pentru autonomia şi posibilitatea
1521 Conclu,39 | propunerile şi exigenţele sale, obstacolele şi punctele sale de ancoraj,
1522 III,26 | retrezirea" religioasă în Occident cu siguranţă că recere un
1523 II,23 | secularismului, răspândit în Europa Occidentală la sfârşitul anilor şaizeci,
1524 III,26 | sau chiar ale iluziilor ocultismului. ~ Peste tot în
1525 I,3 | De aceea, cultura biblică ocupă un loc unic. Este cultura
1526 II,24 | luminoase - cum ar fi Gospel of success -, dar în realitate
1527 III,37 | profan, din orice regiune, oferind ample posibilităţi de contact
1528 III,32 | acelor puncte de ancoraj oferite de o dezbatere foarte deschisă
1529 III,33 | folosite împreună cu limbile oficiale, unele dieceze publică un
1530 II,10 | celelalte şi faţă de întreaga omenire. Prima dintre toate este
1531 II,16 | toţi şi peste tot. Viitorul omenirii trece prin dezvoltarea integrală
1532 I,6(11) | Ioan Paul al II-lea, Omilia Liturghiei de început de
1533 III,25 | mijloace pastorale simple - omilii, catehism, misiuni populare,
1534 II,17 | capacitatea sa de exprimare a omniprezenţei harului. În diferite continente
1535 II,21 | favoarea unei rău înţelese omogenizări" (Ecclesia in America, nr.
1536 III,34 | comunicaţie deschise şi oneste, creştinii bine pregătiţi
1537 Intro,1 | pentru Cultură doreşte să onoreze cererea presantă care i-a
1538 II,14 | viaţă socială. Campaniile de opinie şi politicile antifamiliale
1539 II,9 | determinant pentru crearea unei opinii considerată publică. ~
1540 Conclu,39 | stimulatorii şi iniţiative oportune, în special în colaborare
1541 II,23 | dramatic al acestei experienţe, optimismul raţionalist care vedea în
1542 II,8 | social se adaugă fascinaţia oraşului, a bunăstării şi distracţiilor
1543 I,4 | un efort lucid, serios şi ordonat pentru a evangheliza cultura" (
1544 I,5 | Dată fiind strânsa şi organica relaţie care există între
1545 III,37 | simple şi clare elaborate cu organismele competente; crearea de
1546 II,8 | prin însuşi modul de a-şi organiza propriile structuri pastorale". (
1547 II,18 | tehnologică, noile forme de organizare a muncii adesea merg pas
1548 II,10 | nici o altă naţiune, nici o organizaţie internaţională - nu este
1549 Conclu,39 | conferinţele episcopale, organizaţiile internaţionale catolice,
1550 II,11 | care să se străduiască să organizeze şi să structureze ştiinţa
1551 II,15 | Astăzi, mai mult decât în oricare altă epocă, rolul specific
1552 II,12 | teologice, întrucât condiţia oricărui dialog şi a oricărei înculturări
1553 II,20 | Dumnezeu, culturile din Orient, prin diversitatea lor,
1554 II,23 | ţărilor din Europa Centrală şi Orientală. ~ Alte ţări, de
1555 I | CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ: LINII DE ORIENTARE~
1556 III,32 | universitare, case de instruire), orientările (teologic, ecumenic, ştiinţific,
1557 III,36 | lor, pentru actualizarea orientărilor date de Conciliul Vatican
1558 II,24 | sau mai puţin sincretiste orientate spre o anumită uniune globală
1559 I,3 | centru de atracţie care orientează istoria lumii spre Cristos
1560 I,3 | sfântul Clement Alexandrinul, Origene şi părinţii capadocieni.
1561 III,38 | care permite să se aducă originalitatea mesajului evanghelic la
1562 I,3 | urmare a căderii în păcatul originar din grădina Edenului, şi
1563 III,33 | religioase legate de culturile de origine antică şi modernă, extrem
1564 II,11 | create. Acest respect îşi are originea din faptul că natura nu
1565 I,3 | hominis, nr. 10). Încă de la origini, creştinismul se distinge
1566 II,17 | intuit aceasta încă de la originile sale, şi secolele de artă
1567 III,32 | culturale catolice, create oriunde este posibil, reprezintă
1568 II,11 | ştiinţifică se exprimă printr-un orizont luminat de reflecţia metafizică.
1569 I,3 | valorii vieţii, lărgeşte orizonturile raţiunii şi întăreşte bazele
1570 III,28 | Pietatea populară atestă osmoza realizată între dinamismul
1571 II,7 | o indiferenţă religioasă ostentativă, un materialism hedonist
1572 III,35 | dacă nu chiar de-a dreptul ostil; reţele de comunicare între
1573 II,9 | nu trezească temeri, din păcate justificate de o folosire
1574 II,10 | datoria de a trăi o voinţă de pace, respectuoasă şi solidară
1575 II,20 | iubirea universală, iubirea păcii, rugăciunea şi contemplaţia,
1576 II,14 | momentul în care are loc pactul căsătoriei, care deschide
1577 II,18 | mijloc pentru procurarea pâinii zilnice (cf. Laborem exercens,
1578 I,4 | în cadrul perspectivelor pământeşti ale unei lumi mai bune. "
1579 I,5 | popoarele până la marginile pământului. O asemenea ascultare nu
1580 II,7 | aceasta, impulsionată fiind de papii care au dezvoltat şi actualizat
1581 I,5(8) | y propuestas pastorales para la Nueva Evangelizacion
1582 III,33 | mijloace de comunicare pe parcursul formării lor. Angajamentul
1583 I,3 | inaugurează vocaţia lui Avram, "Părintele celor care cred", exprimă
1584 II,14 | învaţă cel mai bine să devină părinţi responsabili. Procesul de
1585 I,3 | Alexandrinul, Origene şi părinţii capadocieni. Această întâlnire
1586 III,36(27) | la Institutul Catolic din Paris şi la Universitatea Catolică
1587 III,35 | biblioteci şi videoteci parohiale deschise spre consultare
1588 III,36 | societăţi artistice. De la parohii la capele, de la dieceze
1589 III,27 | cultură la care toţi sunt părtaşi şi în care credinţa intră
1590 II,11 | întrucât comportă o apropiere parţială faţă de adevăr cu consecinţa
1591 III,36 | superior de umanitate, printr-o participare mai intensă la misterul
1592 II,7 | potrivite cu situaţiile particulare ale diferitelor ţări. În
1593 II,10 | naţiunii exprimă exigenţele particularităţii, este tot atât de important
1594 II,10 | doi poli - universalul şi particularul -, într-o tensiune vitală
1595 I,5 | evangheliei în lumina misterului pascal" (Ecclesia in Africa, nr.
1596 I,5 | cealaltă se îndreaptă cu paşi egali, într-un proces de
1597 I,5 | naşterea sa, patima sa şi Paştele său răscumpărător, şi Rusaliile
1598 I,5(8) | sincretismo. Desafios y propuestas pastorales para la Nueva Evangelizacion
1599 I,6 | nu poate fi ignorată de păstori, din moment ce este vorba
1600 I,6 | misiunii proprii teologilor şi păstorilor în ceea ce priveşte înţelegerea
1601 III,37 | unele iniţiative permit păstrarea, restaurarea şi valorificarea
1602 II,23 | sensibilitatea ecologică, mai păstrează încă amprenta acelor valori
1603 I,5 | împiedică pe aceştia să-şi păstreze propria identitate culturală...,
1604 I,5 | lui Cristos, naşterea sa, patima sa şi Paştele său răscumpărător,
1605 I,3 | Ieşi din ţara ta, din patria ta şi din casa tatălui tău" (
1606 II,10 | alte naţiuni şi culturi, patriotismul înseamnă iubirea şi slujirea
1607 III,33 | conferă o capacitate de pătrundere în afara obişnuitului în
1608 I,3 | uman, un popor căruia i-a pătruns, purificat şi făcut rodnică
1609 Intro,1 | tradiţional creştine sau pătrunse de tradiţii religioase milenare
1610 II,19 | islamismul rămân foarte vii, pătrunzând cultura şi viaţa persoanelor
1611 II,8 | terifiant al "culturii morţii" pecetluieşte o contracultură care arată
1612 III,37 | obiectelor expuse şi prezentarea pedagogică vie, unind interesul pentru
1613 III,27 | familiale, diferite celebrări, pelerinaje etc. În felul acesta, s-a
1614 III,28 | locurile sfinte, sanctuarele şi pelerinajele, vigiliile liturgice şi
1615 II,21 | acelaşi timp, sunt pradă unei penetrante influenţe de moduri de viaţă
1616 II,9 | transformă modalităţile de percepere a lucrurilor: realitatea
1617 I,6 | Bisericii în lumea de astăzi, în perceperea reînnoită a exigenţelor
1618 II,9 | şi-i verifică şi exprimă percepţia... În realitate, se poate
1619 II,20 | Creştinismul este prea adesea perceput ca o religie străină, insuficient
1620 II,14 | deschide soţilor o comuniune perenă de iubire şi de viaţă şi
1621 III,28 | exemplu de evanghelizare perfect înculturată'" (Ecclesia
1622 III,25 | când destinatarul era în perfectă sintonie cu mesajul, datorită
1623 Conclu,39 | evanghelia conduce cultura spre perfecţiunea sa, iar cultura autentică
1624 II,7 | util, sau chiar inutil ori periculos pentru credinţă" (Vigesimus
1625 II,8 | planificare, împrejurimile şi periferiile acestor supermetropole sunt
1626 II,12 | tehnice. Totuşi trăim într-o perioadă extrem de favorabilă dialogului
1627 I,5 | care recere exerciţiul permanent al unui riguros discernământ
1628 III,31 | nu poate persista, decât permiţându-le să-şi realizeze pe deplin
1629 II,14 | evanghelie. ~ Situaţiile personale dureroase merită înţelegere,
1630 II,15 | semnificaţie a maternităţii ca şi a personalităţii feminine. Fondată pe mesajul
1631 I,4 | se lăsa închişi în cadrul perspectivelor pământeşti ale unei lumi
1632 II,7 | firavă, fără consistenţă sau pertinenţă culturală, în cadrul unei
1633 Conclu,39(36)| Întruparea Cuvântului, 54,3: PG,25,92; Sources Chretiennes,
1634 II,12(16) | Galileo. Casale Monferrato, PIEMME, 1996. ~
1635 II,24 | să le restituie armonia pierdută şi să le permită să trăiască
1636 I,4 | neomogene, sunt schimbătoare şi pieritoare, primatul lui Cristos şi
1637 III,28 | purifica şi catehiza expresiile pietăţii populare, poate deveni,
1638 I,3 | Acest lucru este atestat de pionierii credinţei cum ar fi: sfântul
1639 III,38 | locuri în care tinerilor le place să se întâlnească, să încheie
1640 II,21 | viaţa socială de multele plăgi, cum ar fi: violenţa, nedreptăţile
1641 II,19 | rapide în sânul statului planetar, acest fenomen priveşte
1642 II,8 | de imagini. Prin lipsa de planificare, împrejurimile şi periferiile
1643 I,3 | pentru a fi, prin credinţă, plantat de Dumnezeu în Ţara Promisă.
1644 III,29 | magisteriul Bisericii, esenţa planului lor educaţional. Totuşi
1645 III,29 | instituţii catolice este plasarea valorilor evanghelice în
1646 II,10 | Astfel, condiţia umană este plasată între aceşti doi poli -
1647 II,11 | adesea îl conduce pe om să se plaseze în imensitatea cosmosului
1648 III,30 | transmitere a unei culturi plăsmuite de creştinism. Ei bine,
1649 I,3 | să-l ia în moştenire şi a plecat fără să ştie încotro se
1650 I,3 | credinţei a ascultat chemarea să plece spre ţinutul pe care avea
1651 II,8 | mijloacele de comunicare socială pledează prin transmiterea de imagini.
1652 III,37(28) | Discurs adresat primei Adunări plenare a Comisiei Pontificale pentru
1653 II,18 | complexă, şi în acelaşi timp plină de simboluri şi activitate
1654 II,23 | religioasă, impulsul curentelor pline de secularism şi de expresii
1655 II,23 | ţări, de la tradiţionalul pluralism democratic, experimentează,
1656 II,13 | civilă într-o societate pluralistă? (cf. Evangelium vitae,
1657 III,25 | se propunea. În actuala pluralitate culturală, trebuie unit
1658 II,10 | plasată între aceşti doi poli - universalul şi particularul -,
1659 II,24 | Sub denumirea polisemantică de secte, pot fi clasificate
1660 II,8 | nevoiaşe din punct de vedere politic, marginalizate economic
1661 II,14 | Campaniile de opinie şi politicile antifamiliale sau antinataliste
1662 III,27 | apanajul folcloriştilor sau ale politicilor ale căror scopuri sunt uneori
1663 I,6 | culturale contemporane, a căror pondere nu poate fi ignorată de
1664 II,9 | le determină: pierderea "ponderii specifice" a informaţiilor,
1665 I,6(11) | Liturghiei de început de pontificat, 22 octombrie 1978, L'Osservatore
1666 Conclu,39(34)| ca şi motu proprio Inde a Pontificatus, 25 martie 1993, AAS, 85 (
1667 III,32(25) | Pontificium Consilium de Cultura, Centre
1668 II,16 | bărbat şi fiecare femeie (cf. Populorum progressio, nr. 42). Astfel,
1669 II,11 | să reparcurgă drumul care porneşte de la experienţa sa intelectuală
1670 I,4 | constituţia Gaudium et spes, pornind totdeauna de la persoană
1671 I,5 | înseamnă o ascultare faţă de porunca lui Cristos de a predica
1672 Conclu,39 | să ţină toate câte v-am poruncit" (Mt 28,19-20). Pe calea
1673 III,32 | catolice, create oriunde este posibil, reprezintă un ajutor de
1674 III,33 | culturală. Această importantă posibilitate de influenţare recere prezenţa
1675 I,2 | de exortaţiile apostolice postsinodale ale Sfântului Părinte. Înculturarea
1676 III,35 | scientismului ale cărui postulate astăzi sunt de cele mai
1677 III,36 | marcată de un adevărat potop de imagini adesea banale
1678 II,9 | trebuie să dea un răspuns pozitiv la întrebarea de importanţă
1679 II,7 | ratio, nr. 47). Propunerile pozitiviste referitor la progresul ştiinţei
1680 III,30 | riscă, în scurt timp, să se prăbuşească în cea mai mare parte la
1681 II,11 | datoriei de a o pune în practică" (Fides et ratio, nr. 85). ~
1682 II,7 | din ea, prin iniţiative practice, potrivite cu situaţiile
1683 III,26 | să studieze culturile şi practicile religioase tradiţionale
1684 Conclu,39 | Bernard Ardura,~secretar O. Praem. ~~
1685 II,24 | complexe, ca şi de o teologie pragmatică adesea bazată pe exaltarea
1686 II,18 | trambulină de lansare pentru preamărirea bogăţiilor fiinţei create
1687 II,18 | umilirea şi chiar delincvenţa. Precarietatea condiţiilor de viaţă şi
1688 I,5 | porunca lui Cristos de a predica evanghelia la toate popoarele
1689 Intro,1 | încă de la începuturile predicării evangheliei" (Fides et ratio,
1690 II,7 | ale lumii, subiectivismul predomină ca măsură şi criteriu de
1691 II,7 | În situaţia culturală predominantă astăzi în diferite ţări
1692 II,21 | şi afirmându-şi iubirea preferenţială faţă de cei săraci şi marginalizaţi,
1693 III,34 | pastoralei culturii să-i pregătească pentru a fi activ prezenţi
1694 II,19 | armonie cu evanghelia şi pregătesc calea convertirii la Cristos. "
1695 III,31 | scolastică, însoţirea bolnavilor, pregătirea la sacramente, în special
1696 II,10 | care constă în anumite prejudecăţi, obiceiuri şi practici contrarii
1697 III,32 | culturale cu permanenta preocupare a raportului dintre credinţă
1698 III,27 | credinţa sa. Episcopii, preoţii, călugării, călugăriţele
1699 II,7 | în cadrul unei culturi "preponderent ştiinţifică şi tehnică" (
1700 III,33 | din evanghelie. ~ Presa zilnică, publicaţiile periodice
1701 Intro,1 | doreşte să onoreze cererea presantă care i-a fost adresată de
1702 Conclu,39 | cardinalul Paul Poupard,~preşedinte Bernard Ardura,~secretar
1703 II,10 | adesea există grupuri de presiune care folosesc religia în
1704 III,33 | dar suferă şi din cauza presiunilor exercitate de un puternic
1705 II,11 | Chiar dacă ştiinţa, graţie prestigiului său, influenţează puternic
1706 II,24 | sectele se dezvoltă graţie pretinselor lor răspunsuri la nevoile
1707 III,25 | timpului nostru, recer o prezentare reînnoită a mesajului creştin,
1708 III,37 | calitatea obiectelor expuse şi prezentarea pedagogică vie, unind interesul
1709 II,14 | al familiei nu poate fi prezentat ca un nou model de viaţă
1710 I,2(6) | Puebla. Evanghelizarea în prezentul şi viitorul Americii Latine.
1711 Conclu,39(33)| Sfântul Părinte, care o prezida, anunţa instituirea unui
1712 III,38 | să încheie raporturi de prietenie şi care constituie un ambient
1713 III,34 | desfăşura un rol misionar de prim ordin. Este important să
1714 I,2 | elementare. "Dimensiunea primară şi fundamentală a culturii -
1715 Conclu,39 | de ancoraj, obiectivele primare şi mijloacele sale privilegiate.
1716 I,5 | culturi, pentru a construi pe primele şi a lupta viguros împotriva
1717 II,14 | şi izvor de cultură. Ea primeşte viaţa şi este acea şcoală
1718 II,15 | îmbogăţire, în care femeile sunt primii artizani ai unei societăţi
1719 III,38 | apostolică şi puterea profetică a primilor ucenici pentru a aborda
1720 II,16 | trăirea într-un spirit de primire şi solidaritate, la folosirea
1721 III,25 | unit anunţul şi condiţiile primirii sale. ~ Reuşita
1722 III,37 | face bisericile deschise şi primitoare, scoţând în evidenţă elementele
1723 III,25 | convingătoare, devine o exigenţă principală. Într-o perspectivă de pregătire
1724 III,28 | este una dintre cuceririle principale ale istoriei creştinismului
1725 II,9 | încât, pentru mulţi, este principalul instrument informativ şi
1726 III,25 | culturii are ca obiectiv prioritar inserarea limfei vitale
1727 II,10 | diversitate este o datorie prioritară a educaţiei la cultură,
1728 III,25 | Obiective pastorale prioritare~25. Noile provocări
1729 III,33 | comercial, constituie o prioritate, dat fiind faptul că aceste
1730 II,8 | Îndepărtându-se valorile din sfera privată, viaţa morală, în consecinţă,
1731 II,10 | şi slujirea legitimă şi privilegiată, dar nu exclusivă, a ţării
1732 I,6 | îmbogăţesc reciproc. Trebuie privit totdeauna la fiecare dintre
1733 I,2 | condiţia ca omul să nu fie prizonierul nici uneia din culturile
1734 II,21 | demne de persoana umană. Procedând în felul acesta, va contribui "
1735 II,9 | mass-media, atât pentru proclamarea evangheliei, cât şi pentru
1736 II,18 | mai mult, mijloc pentru procurarea pâinii zilnice (cf. Laborem
1737 Conclu,39 | culturi transformate de prodigioasa noutate a lui Cristos care "
1738 III,26 | perspectivă, întrucât acestea produc efecte culturale intim legate
1739 I,3 | Contrar idolilor care sunt produsul unei culturi, Dumnezeul
1740 III,37 | patrimoniului cultural, creştin şi profan, din orice regiune, oferind
1741 III,31 | la nivelul culturii lor profane, mai ales în ceea ce priveşte
1742 III,28 | înculturată, a credinţei profesate şi celebrate de comunitatea
1743 III,27 | această cultură trăieşte şi-şi profesează credinţa sa. Episcopii,
1744 III,29 | voinţe şi a competenţei profesorilor, adesea pot fi pe deplin
1745 III,38 | creativitatea apostolică şi puterea profetică a primilor ucenici pentru
1746 II,17 | câştigului, al căutării profitului, este surprinzător să constatăm
1747 II,18 | muncii" cunoaşte schimbări profunde nu lipsite de consecinţe
1748 I,3 | trăită, descoperă în toată profunzimea sa demnitatea persoanei
1749 II,17 | înrădăcinată de secole în profunzimile imaginarului catolic, cu
1750 II,16 | universitate, recere un program educativ potrivit. Educaţia
1751 Intro,1 | rândul său, este modelat progresiv de ea. "Astăzi, pe măsură
1752 II,16 | fiecare femeie (cf. Populorum progressio, nr. 42). Astfel, familia,
1753 I,6 | această pastorală animă un proiect cultural creştin care dă
1754 II,24 | eterogene. ~ Dar proliferarea sectelor este şi o reacţie
1755 I,3 | plantat de Dumnezeu în Ţara Promisă. Ba mai mult, această ruptură
1756 I,3 | centrul căreia s-a întrupat. Promisiunea făcută lui Avram culminează
1757 I,3 | tinde spre îndeplinirea promisiunii, anunţă jertfa fiului lui
1758 II,9 | mijloacelor de informare şi de promovare culturală, dar şi de evanghelizare
1759 III,32 | dintre credinţă şi cultură, a promovării culturii inspirată din valorile
1760 II,15 | mesajul revelaţiei biblice, promovată în ciuda riscurilor istoriei
1761 I,4 | la el, cunoscându-l prin propovăduirea Bisericii, şi lui şi Bisericii
1762 II,11 | faptul că natura nu este proprietatea omului; ea îi aparţine lui
1763 II,16 | la folosirea cumpătată a proprietăţii şi a bunurilor, pentru a
1764 II,11 | să se extazieze în faţa propriilor capacităţi şi în faţa universului,
1765 Conclu,39(34)| p. 683-688, ca şi motu proprio Inde a Pontificatus, 25
1766 II,16 | chemate, fiecare în domeniul propriu, să insereze fermentul evanghelic
1767 I,4 | 4. Evanghelizarea propriu-zisă constă în vestirea explicită
1768 I,5(8) | sincretismo. Desafios y propuestas pastorales para la Nueva
1769 I,5 | incita la păcat. "Biserica, propunând vestea cea bună, denunţă
1770 III,25 | şi înţelege ceea ce i se propunea. În actuala pluralitate
1771 III,38 | şi mai puţin tineri; o propunere de modele de imitat, dat
1772 III,36 | culturale deschise la maximum propunerilor specific creştine. Formula
1773 III,38 | trebuie să apară în toată prospeţimea sa noilor generaţii, ale
1774 II,24 | exaltarea eului atât de prost tratat de societate. Adesea,
1775 II,24 | ba chiar şi o aparenţă de protecţie şi siguranţă. Acest sentiment
1776 III,36 | ca o adevărată avocată şi protectoare a culturii şi artelor, şi
1777 I,3 | limbajul oamenilor, constituie prototipul întâlnirii rodnice dintre
1778 Conclu,39 | Duhului Sfânt, provocările provenind din partea culturilor indiferente,
1779 III,28 | raporturile sale cu Dumnezeu şi providenţa lui, cu Fecioara şi sfinţii,
1780 II,22 | mişcărilor de migrare care provin din ţări cu o puternică
1781 II,20 | astfel încât de aici să provină o îmbogăţire a gândirii
1782 I,5 | misterul mântuirii care provine din Cristos" (Pastores dabo
1783 III,26 | Pastorala culturii în faţa provocării sectelor (cf. Ecclesia in
1784 III,33 | dificultăţile şi să răspundă provocărilor proprii mass-media. ~
1785 III,28 | Ierusalim, se bucurau cântând psalmii treptelor. ~ Prin
1786 II,16 | favorizând maturizarea lor psihologică, intelectuală culturală,
1787 II,9 | tehnici şi noi atitudini psihologice" (Redemptoris missio, nr.
1788 III,32 | pentru a face cunoscut unui public larg lucrările artiştilor,
1789 III,37 | mesajul pe care-l poartă, şi publicarea de documente simple şi clare
1790 III,32 | Pontifical pentru Cultură a publicat o listă de atari centre,
1791 III,33 | Presa zilnică, publicaţiile periodice şi editurile îşi
1792 III,34 | specială faţă de jurnaliştii publicaţiilor, ai radioului şi ai televiziunii.
1793 III,33 | programe şi chiar spoturi publicitare pentru a scoate în evidenţă
1794 II,9(13) | Comunicaţiile Sociale, Etica în publicitate, 22 februarie 1997, Citta
1795 II,9 | frontiere, mai ales în domeniul publicităţii13, îi cheamă pe creştini
1796 II,23 | violente i-a urmat o radicală punere la îndoială a valorilor
1797 I,5 | mesajul evanghelic nu se poate pur şi simplu separa de cultura
1798 II,9 | aplatizarea mesajelor reduse la o pură informaţie, absenţa reacţiilor
1799 II,19 | simţită nevoia riturilor de purificare şi de ispăşire" (Ecclesia
1800 I,3 | popor căruia i-a pătruns, purificat şi făcut rodnică cultura
1801 Conclu,39 | în diversele culturi şi purtătoare de speranţă, pentru a promova
1802 I,4 | Ef 1,8) şi de comuniune. Purtătorii acestei noutăţi absolute
1803 II,23 | marxism-leninismul ateu la putere, rămân rănite de o "deculturalizare"
1804 I,3 | lăsându-le uzul capacităţilor şi puterilor proprii" (Dei Verbum, nr.
1805 III,33 | orizonturi culturale şi puternice convingeri creştine. În
1806 II,21 | fi stăpânirea celor mai puternici asupra celor mai slabi,
1807 III,36 | estetică unită cu o nu mai puţină sensibilitate creştină.
1808 II,20 | mesajul lui Cristos trezeşte puţine răspunsuri. Oare pentru
1809 II,7 | pentru credinţă" (Vigesimus quintus annus, nr. 16). ~
1810 I,4 | în profunzime şi până la rădăcini - cultura şi culturile omului,
1811 III,27 | cărora mulţi pot regăsi rădăcinile credinţei culturii lor. ~
1812 II,23 | deculturalizări" violente i-a urmat o radicală punere la îndoială a valorilor
1813 II,9 | timpul lor televiziunii şi radio-ului, mijloacelor de informare
1814 Intro,1 | contact cu arii culturale rămase până acum în afara mediului
1815 II,13 | este mult mai mult decât o ramură a ştiinţei, datorită incidenţei
1816 Intro,1 | de a trăi credinţa şi, la rândul său, este modelat progresiv
1817 II,13 | se riscă să se ridice la rangul de drept ceea ce moralmente
1818 II,8 | Omul destructurat prin rănirea sau pierderea propriei identităţi
1819 II,19 | interreligioase devin tot mai rapide în sânul statului planetar,
1820 III,28 | sfinţii, cu aproapele, cu cei răposaţi, cu creaţia, şi întăreşte
1821 I,5 | logica' proprie a misterului Răscumpărării... Această kenosis necesară
1822 I,3 | persoana şi iubirea. Iubirea răscumpărătoare a lui Cristos dezvăluie,
1823 II,18 | rivalităţi naţionale sau rasiale, poate da loc la explozii
1824 I,5 | secularismului, care se răspândeşte prin culturi, adesea idealizează,
1825 II,23 | reductive ale secularismului, răspândit în Europa Occidentală la
1826 III,33 | culturile cel mai puţin răspândite nu mai sunt izolate. Ele
1827 II,9 | culturii trebuie să dea un răspuns pozitiv la întrebarea de
1828 I,3 | glorificarea lui Cristos răstignit. Tatăl celor credincioşi,
1829 III,31 | indiferenţa religioasă la raţionalismul agnostic. Pentru o adevărată
1830 II,23 | acestei experienţe, optimismul raţionalist care vedea în istorie înaintarea
1831 II,20 | oamenii de bunăvoinţă, a căror raţiune caută adevărul, bazându-se
1832 II,23 | comunităţile să-şi regăsească raţiunea de a trăi, pe toate căile
1833 III,26 | referitor la secte şi la raţiunile succesului lor, fără a se
1834 II,23 | în teribila experienţă a răului care a marcat epoca noastră.
1835 III,33 | altfel ar rămâne în afara razei sale de acţiune. În unele
1836 II,24 | proliferarea sectelor este şi o reacţie la cultura secularismului
1837 II,9 | pură informaţie, absenţa reacţiilor inerente faţă de mesajele
1838 III,31 | seama de necesitatea unei reale instruiri teologice. Această
1839 I,3 | VI-lea, ne invită mereu să o realizăm concret cu toţi oamenii
1840 Intro,1 | modern, aşa de mândru de realizările sale, şi, în acelaşi timp,
1841 III,35 | între ştiinţă şi credinţă, realizat în ultimele decenii. Succesul
1842 III,28 | Pietatea populară atestă osmoza realizată între dinamismul inovator
1843 I,3 | crucii. În Cristos, venit să recapituleze ansamblul creaţiei, iubirea
1844 II,15 | timpul nostru: "În timpurile recente, unele curente de mişcare
1845 III,31 | activităţile bisericeşti recerute: animarea liturgică, cateheza
1846 II,15 | întâlnesc într-o colaborare reciprocă de mutuală îmbogăţire, în
1847 II,22 | permite menţinerea - printr-o reciprocitate efectivă - a raporturilor
1848 III,29 | această privinţă, trebuie să recomandăm o atenţie specială studiului
1849 III,33 | alte părţi, catolicii îi recompensează pe cei mai buni profesionişti
1850 II,24 | ca şi dorinţa profundă de reconstituire a unui ansamblu de relaţii
1851 III,38 | programe deschise activităţilor recreative şi instructive, care să
1852 II,23 | luminată de credinţă şi recunoscându-l pe Cristos drept cheia de
1853 III,28 | creuzetul popoarelor, a recunoscut pe chipul metis al Fecioarei
1854 III,36 | comunitatea creştină. Să fie recunoscute şi noile forme de artă care
1855 III,35 | în munca profesioniştilor recunoscuţi şi a moraliştilor siguri,
1856 II,23 | Ţările care au recuperat o libertate, îndelung sufocată
1857 I,6 | se apropie de culturi, "recurgând la conceptele şi limbile
1858 Intro,1 | credinţa în culturi, dar şi redată viaţa unei lumi descreştinate
1859 II,21 | acesta, va contribui "la reducerea efectelor negative ale globalizării,
1860 II,23 | pentru creştini. Efectele reductive ale secularismului, răspândit
1861 II,16 | de astăzi şi nu poate fi redusă la o simplă transmitere
1862 II,9 | informaţiilor, aplatizarea mesajelor reduse la o pură informaţie, absenţa
1863 III,30 | Iată de ce este urgentă reevaluarea raportului dintre cultura
1864 Intro,1 | singurele puncte creştine de referinţă sunt de ordin cultural.
1865 II,18 | manieră de a fi, un sistem de referinţe. O pastorală adecvată va
1866 I,2 | de sens, obiceiurile şi referinţele sale etice. Cultura este
1867 II,13 | bioeticii depinde de alegerea referinţelor etice la care recurge legislatorul.
1868 III,34 | informaţie care constituie referirea zilnică a majorităţii contemporanilor
1869 II,24 | ţări, unii loviţi de viaţă, refuzaţi, trăiesc experienţa dureroasă
1870 II,23 | persoanele şi comunităţile să-şi regăsească raţiunea de a trăi, pe toate
1871 III,38 | astăzi. De aceea, trebuie să regăsim creativitatea apostolică
1872 I,4 | culturilor. Ele trebuie să fie regenerate prin întâlnirea cu vestea
1873 I,5 | peste tot transformatoare şi regeneratoare" (Catechesi tradendae, nr.
1874 III,30 | beneficiază de catehismul regulat, cultura religioasă, de
1875 III,25 | evangheliei în culturi, pentru a reînnoi din interior şi a transforma
1876 I,5 | ceea ce este bun în ele şi reînnoindu-le din interior. În ceea ce
1877 II,12 | Această exigenţă implică o reînnoire a învăţăturii filozofice
1878 III,36 | crescândă recer un dialog reînnoit între Biserică şi diferite
1879 II,23 | Acest aşa-numit fenomen al "reîntoarcerii religioase" nu este lipsit
1880 III,36 | au decât de câştigat prin relansarea raporturilor cu ele, în
1881 II,18 | timp sănătatea fizică şi relaţiile interpersonale, deoarece
1882 II,21 | credinţa catolică. Aceste rele sociale, economice, culturale
1883 III,36 | internaţională, permite să se dea o relevanţă deosebită muzicii sacre
1884 II,21 | mai ales prin abandonarea religiei în clasele de mijloc şi
1885 III,26(22) | Attention to African Traditional Religion, Bulletin, nr. 68 (1988),
1886 III,26(22) | Attention to Traditional Religions, ibid., nr. 84 (1993), XXVIII/
1887 III,28 | Cristos, "pentru ca această religiozitate să poată conduce spre o
1888 III,26 | datorită creşterii unei religiozităţi difuze şi considerabile
1889 I,2 | Conciliului Vatican II, reluat de Ioan Paul al II-lea în
1890 III,27 | eforturilor adevărate pentru a renaşte aceste tradiţii, pentru
1891 III,26 | părăsească Biserica şi să-şi renege credinţa. ~
1892 I,6 | mesajul lui Cristos, nu poate renunţa la un discernământ angajant,
1893 II,20 | mistice, cum ar fi sfinţenia, renunţarea, castitatea, virtutea, iubirea
1894 II,9 | propuse de ea, presupune "reordonarea tuturor mijloacelor prin
1895 II,11 | transcendenţă, să-l înveţe să reparcurgă drumul care porneşte de
1896 II,9 | îi este arătat. De aceea, repetarea continuă de informaţii alese
1897 II,7 | Bisericii, începând de la Rerum novarum, din 1981, la Centesimus
1898 III,29 | cadrul familiei care îi este reşedinţa originară. De aceea, orice
1899 III,36 | timp, catolice a credinţei, respectându-se desigur normele liturgice 26.
1900 II,16 | trăirea unor relaţii bazate pe respectarea drepturilor şi datoriilor.
1901 III,36 | acestor arte să se simtă respectaţi de Biserică în activitatea
1902 II,11 | stăpânească (Gen 1,28), să o respecte şi aici să-şi găsească întreţinerea
1903 II,14 | celor doi soţi cu rolul lor respectiv de tată şi de mamă în educarea
1904 I,5 | au auzit în limbile lor respective un discurs despre propriile
1905 II,19 | şi al vieţii comunitare, respectul şefului, dimensiunea celebrativă
1906 II,10 | a trăi o voinţă de pace, respectuoasă şi solidară faţă de ceilalţi.
1907 II,13 | societăţii, într-un dialog respectuos şi angajant, a unei conştiinţe
1908 I,4 | Fil 4,8), ceea ce implică respingerea a tot ceea ce constituie
1909 III,33 | Angajamentul lor meditat şi responsabil este singura atitudine capabilă
1910 II,9 | reţelei din partea persoanelor responsabile, efectul neîncrezător în
1911 II,24 | a culturii care-şi asumă responsabilitatea acestor noi provocări, în
1912 II,16 | aparţine esenţial de domeniul responsabilităţii familiilor, dar are nevoie
1913 III,37 | iniţiative permit păstrarea, restaurarea şi valorificarea patrimoniului
1914 I,2 | a culturii este cea de a restitui omul în plinătatea sa de
1915 II,24 | viziune spirituală, care să le restituie armonia pierdută şi să le
1916 II,23 | Fiedes et ratio, nr. 91). Restituindu-i locul său raţiunii luminată
1917 II,17 | credinţei. Ea constituie o resursă permanentă pentru o educaţie
1918 III,33 | permit diecezelor fără mari resurse să beneficieze de mijloacele
1919 III,35 | chiar de-a dreptul ostil; reţele de comunicare între studioşii
1920 II,9 | inerente faţă de mesajele reţelei din partea persoanelor responsabile,
1921 II,9 | prezenţi şi să nu folosim reţelele informaţionale, ale căror
1922 III,34 | promotorii şi metodele reţelelor culturale şi religioase,
1923 III,26 | Revenirea" sau "retrezirea" religioasă în Occident
1924 III,28 | unită prin aceeaşi credinţă, reunită pentru celebrarea Euharistiei,
1925 II,18 | O pastorală adecvată va reuşi să recunoască aici autenticele
1926 I,2 | plinătatea ei prin Duhul Sfânt. Revelându-se, Dumnezeu îşi deschide inima
1927 I,5 | înculturarea mesajului revelat nu va putea să nu urmeze '
1928 I,4 | mijlocitor şi plinătatea întregii revelaţii (Ibid.), pune în lumină
1929 I,4 | totdeauna de la persoană şi revenind totdeauna la raporturile
1930 III,26 | ori este vorba despre o revenire a sentimentului religios
1931 III,26 | şi nr. 22). ~ "Revenirea" sau "retrezirea" religioasă
1932 III,26 | nega că bărbaţii şi femeile revin în a fi, în număr crescând,
1933 III,35 | atâtor colecţii de opere, reviste şi publicaţii ştiinţifice;
1934 II,24 | anumite ţări, printr-un nou revival în sânul creştinismului,
1935 II,9 | Apariţia acestei adevărate revoluţii culturale, cu schimbarea
1936 II,24 | secularismului şi o consecinţă a revoluţiilor sociale şi culturale care
1937 II,18 | ca nişte bunuri superflue rezervate unei elite favorizate. ~
1938 II,12 | şi a oricărei înculturări rezidă într-o teologie pe deplin
1939 II,23 | fericire şi de libertate, nu a rezistat, până acolo că una din ameninţările
1940 I,2 | cateheza din timpul nostru, rezumate de exortaţiile apostolice
1941 I,5(8) | Simposio, San José de Costa Rica, 19-23 de enero de 1992.
1942 I,5 | a fi atare, o cultură le ridică valorilor absolute"10. ~
1943 II,13 | oare nu se riscă să se ridice la rangul de drept ceea
1944 II,13 | culturală recere o instruire riguroasă, valabilă atât pentru preoţi
1945 I,5 | exerciţiul permanent al unui riguros discernământ în lumina evangheliei,
1946 II,15 | biblice, promovată în ciuda riscurilor istoriei şi culturii naţiunilor
1947 I,3 | adună în unitate pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu: "Când voi
1948 III,36 | culturii creştine, unesc un ritm continuu de manifestări
1949 III,28 | creaţia în toate domeniile: rituri, muzică, arte decorative,
1950 III,26 | valorile, obiceiurile şi riturile capabile să favorizeze o
1951 II,19 | asemenea este simţită nevoia riturilor de purificare şi de ispăşire" (
1952 II,7 | colectivist ateu, ideologia rivală a liberalismului îşi arată
1953 II,18 | poate deveni vehicul de rivalităţi naţionale sau rasiale, poate
1954 III,36 | pot favoriza un dialog mai rodnic între Biserică şi lumea
1955 II,20 | universală, iubirea păcii, rugăciunea şi contemplaţia, fericirea
1956 II,7 | şi, dacă este necesar, şi rupturi cu obiceiurile ancestrale
1957 II,8 | cunoaşte un impresionant exod rural care tinde să facă să crească
1958 II,8 | să evanghelizeze cultura rurală, tot aşa şi acum este chemată
1959 II,8 | subdezvoltarea zonelor rurale lipsite de bunuri şi servicii
1960 I,5 | Paştele său răscumpărător, şi Rusaliile care, prin puterea Duhului,
1961 III,28 | liturgice şi adoraţiile, ca şi sacramentaliile, timpurile sfinte liturgice
1962 I,4 | locul unic al lui Cristos, sacramentalitatea Bisericii sale, iubirea
1963 III,31 | bolnavilor, pregătirea la sacramente, în special la Botez şi
1964 III,36(26) | Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, A IV-a Instrucţie pentru
1965 III,36 | relevanţă deosebită muzicii sacre ca şi filmului şi cărţii
1966 II,17 | frumuseţea autentică a artei (cf. Sacrosanctum Concilium, nr. 122-127).
1967 II,23 | Occidentală la sfârşitul anilor şaizeci, contribuie la destructurarea
1968 I,5(8) | America Latina. Simposio, San José de Costa Rica, 19-23
1969 II,18 | favoriza în acelaşi timp sănătatea fizică şi relaţiile interpersonale,
1970 III,36 | regiuni. Să fie primite în sanctuar atunci când, prin exprimare
1971 III,28 | Fecioarei din Tepeyac, 'în santa Maria di Guadalupe, un mare
1972 II,11 | aşa ceva? Această misiune sapienţială derivă pentru păstorii ei
1973 I,5 | şi a imitării lui Cristos sărac, curat, ascultător şi smerit
1974 II,8 | cauze diferite, cum ar fi sărăcia, subdezvoltarea zonelor
1975 III,27 | existenţa şi convieţuirea umană: sărbători locale, tradiţii familiale,
1976 II,9 | obişnuieşte să se spună - 'un sat global'. Mijloacele de comunicare
1977 II,18 | unul dintre mijloacele de satisfacere a dorinţei, din ce în ce
1978 II,17 | primatul averii, al obsesiei satisfacţiei imediate, al atractivităţii
1979 Conclu,39 | cu dicasteriile Sfântului Scaun, conferinţele episcopale,
1980 II,22 | excepţia Africii, o demografie scăzută sau negativă, văd astăzi
1981 II,18 | Cultura "muncii" cunoaşte schimbări profunde nu lipsite de consecinţe
1982 II,23 | complexitatea crescândă a schimbărilor culturale. Apărută în ţări
1983 I,4 | elemente neomogene, sunt schimbătoare şi pieritoare, primatul
1984 III,32 | prezenţei şi acţiunii în câmpul schimburilor culturale. De fapt, ele
1985 III,35 | experimentale. După experienţa scientismului ale cărui postulate astăzi
1986 III,29 | adesea pot fi pe deplin şcolarizaţi, dar în parte deculturalizaţi. ~
1987 II,21 | Sinodului Episcopilor a scos-o bine în evidenţă - trăiesc
1988 III,37 | deschise şi primitoare, scoţând în evidenţă elementele uneori
1989 III,36 | Asociaţiile de artişti, de scriitori, academiile subliniază rolul
1990 III,32 | larg lucrările artiştilor, scriitorilor, oamenilor de ştiinţă, filozofilor,
1991 III,26(22) | Cf. Cele două scrisori ale Consiliului Pontifical
1992 III,30 | altfel negarantată, riscă, în scurt timp, să se prăbuşească
1993 II,18 | de mizerie materială, dar seamănă în culturi şi dubiul, nemulţumirea,
1994 II,17 | de la originile sale, şi secolele de artă creştină ne oferă
1995 Conclu,39 | preşedinte Bernard Ardura,~secretar O. Praem. ~~
1996 II,23 | umană, arată limitele unei secularizări care stimulează, în ciuda
1997 II,20 | nr. 2). Într-o lume pradă secularizării, ele atestă experienţa trăită
1998 II,23 | creştină, această cultură secularizată, cu valorile sale de solidaritate,
1999 II,15 | Gen 1,27) şi ilustrată de secularul patrimoniu artistic al Bisericii,
2000 II,19 | vieţii comunitare, respectul şefului, dimensiunea celebrativă
2001 I,4 | Ibid.), pune în lumină semina Verbi, ascunse şi uneori
2002 III,35 | formarea iniţială a seminariştilor şi o formare permanentă
|