Arta şi artiştii

36.        Îmbinarea căii estetice cu căutarea binelui şi a adevărului constituie fără îndoială un domeniu de activitate privilegiat al pastoralei culturii, pentru o vestire a evangheliei sensibilă la semnele timpurilor. Pastorala artiştilor recere o sensibilitate estetică unită cu o nu mai puţină sensibilitate creştină. În cultura noastră, marcată de un adevărat potop de imagini adesea banale şi brutale, propuse zilnic de televiziune, filme şi video-casete, o alianţă fecundă între evanghelie şi artă va trezi noi descoperiri de frumuseţe, născute din contemplarea lui Cristos, Dumnezeu făcut om, din meditarea misterelor sale, din iradierea lor în viaţa Fecioarei Maria şi a sfinţilor (cf. Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către artişti, 4 aprilie 1999).
          Pe plan instituţional. O diversificare şi o fragmentare crescândă recer un dialog reînnoit între Biserică şi diferite instituţii sau societăţi artistice. De la parohii la capele, de la dieceze la conferinţe episcopale, de la seminarii la instituţii de instruire şi la universităţi, această pastorală promovează asociaţii apte să realizeze un dialog benefic cu artiştii şi lumea artelor. Bisericile locale, care s-au distanţat uneori de ele, nu au decât de câştigat prin relansarea raporturilor cu ele, în locuri potrivite pentru întâlniri.
          Pe planul creativităţii. Aşa cum o demonstrează experienţa, în condiţii politice defavorabile culturii adevărate, care presupune libertatea, Biserica Catolică s-a comportat ca o adevărată avocată şi protectoare a culturii şi artelor, şi mulţi artişti au găsit în sânul ei un loc privilegiat de creativitate personală. Această atitudine şi acest rol al Bisericii în raport cu cultura şi artiştii, astăzi sunt mai actuale ca niciodată, mai ales în domeniile arhitecturii, iconografiei şi muzicii religioase. A-i chema pe artişti să participe la viaţa Bisericii echivalează cu a-i invita la reînnoirea artei creştine. Un raport de încredere cu artiştii, bazat pe ascultare şi colaborare, permite valorificarea a tot ceea ce-l educă pe om şi-l înalţă la un nivel superior de umanitate, printr-o participare mai intensă la misterul lui Dumnezeu, frumuseţea şi bunătatea supremă. Pentru a fi rodnice, raporturile dintre credinţă şi artă nu se pot limita numai la primirea creativităţii. Sunt necesare propuneri, dezbateri, discernământ, deoarece credinţa înseamnă fidelitate faţă de adevăr. În această privinţă, liturgia reprezintă un ambient excepţional prin forţa sa de inspiraţie şi multiplele posibilităţi pe care le oferă artiştilor în diversitatea lor, pentru actualizarea orientărilor date de Conciliul Vatican II. Este important să se dea naştere unei exprimări indigene proprii şi, în acelaşi timp, catolice a credinţei, respectându-se desigur normele liturgice ²⁶. Nevoia de a construi şi împodobi noi biserici, recere o reflecţie aprofundată asupra semnificaţiei Bisericii ca loc sfânt şi asupra însemnătăţii liturgiei. Artiştii sunt invitaţi să exprime aceste valori spirituale. Creativitatea lor trebuie să permită dezvoltarea iconografiei şi a compoziţiilor muzicale accesibile la maximum, pentru a revela transcendenţa iubirii lui Dumnezeu şi a introduce la rugăciune. Conciliul Vatican II nu a ezitat în această privinţă, iar normele sale recer o actualizare permanentă: "Trebuie, aşadar, făcut în aşa fel încât cei care se dedică acestor arte să se simtă respectaţi de Biserică în activitatea lor şi, bucurându-se de o dreaptă libertate, să stabilească mai uşor relaţii cu comunitatea creştină. Să fie recunoscute şi noile forme de artă care sunt pe gustul contemporanilor noştri, după firea diferitelor popoare şi regiuni. Să fie primite în sanctuar atunci când, prin exprimare adecvată şi conformă exigenţelor liturgice, înalţă mintea la Dumnezeu" (Gaudium et spes, nr. 62,4).
          Pe planul instruirii. O pastorală orientată spre arte şi artişti presupune o instruire adecvată ²⁷, pentru a culege frumuseţea artistică drept epifanie a misterului. Responsabilii acestei educaţii artistice, în sintonie cu instruirea teologică, liturgică şi spirituală, vor şti să recunoască pe acei preoţi şi laici cărora să le încredinţeze pastorala artiştilor, cu misiunea de a emite, în cadrul comunităţii creştine, judecăţi luminate şi să formuleze evaluări motivate referitoare la mesajul artei contemporane.
          Posibilităţile de acţiune în acest domeniu sunt numeroase şi variate. Asociaţiile de artişti, de scriitori, academiile subliniază rolul important al oamenilor culturii catolice şi pot favoriza un dialog mai rodnic între Biserică şi lumea artelor. Diferite formule, ca Săptămâna culturală sau Săptămâna culturii creştine, unesc un ritm continuu de manifestări culturale deschise la maximum propunerilor specific creştine. Formula Festivalului sau a Premiului pentru arta sacră, naţională sau internaţională, permite să se dea o relevanţă deosebită muzicii sacre ca şi filmului şi cărţii religioase.