13.        Ştiinţa şi tehnica s-au dovedit mijloace minunate pentru creşterea cunoştinţelor, puterii şi bunăstării oamenilor, dar folosirea lor responsabilă implică dimensiunea etică a problemelor ştiinţifice. Adesea, puse chiar de oamenii de ştiinţă în căutarea adevărului, aceste probleme arată necesitatea unui dialog între ştiinţă şi morală. Această căutare a adevărului, care transcende experienţa simţurilor, oferă noi posibilităţi pentru o pastorală a culturii orientată spre vestirea evangheliei în mediile ştiinţifice.
          Este foarte clar - şi importanţa ei o demonstrează - că bioetica este mult mai mult decât o ramură a ştiinţei, datorită incidenţei sale culturale, sociale, politice şi juridice, căreia Biserica îi acordă o maximă importanţă. De fapt, evoluţia legislaţiei în domeniul bioeticii depinde de alegerea referinţelor etice la care recurge legislatorul. Rămâne chestiunea de fond cu natura ei dură: care trebuie să fie raporturile dintre legea morală şi legea civilă într-o societate pluralistă? (cf. Evangelium vitae, nr. 18 şi 68-74).
          Supunând problemele etice fundamentale judecăţii diferitor legislatori, oare nu se riscă să se ridice la rangul de drept ceea ce moralmente ar fi inacceptabil?
          Bioetica reprezintă unul din acele domenii delicate care invită să se găsească principiile antropologiei şi vieţii morale. Rolul creştinilor este de neînlocuit pentru a contribui la formarea, în sânul societăţii, într-un dialog respectuos şi angajant, a unei conştiinţe etice şi a unui sens civic. Această situaţie culturală recere o instruire riguroasă, valabilă atât pentru preoţi cât şi pentru laici, în acest domeniu de importanţă capitală care este bioetica.