23.        Culturile secularizate exercită o profundă influenţă în diferite părţi ale unei lumi marcate de accelerarea şi complexitatea crescândă a schimbărilor culturale. Apărută în ţări cu o veche tradiţie creştină, această cultură secularizată, cu valorile sale de solidaritate, abnegaţie, libertate, dreptate, egalitatea dintre bărbat şi femeie, de deschiderea spiritului şi a dialogului, şi de sensibilitatea ecologică, mai păstrează încă amprenta acelor valori fundamental creştine, care au influenţat profund cultura de-a lungul secolelor şi prin care însăşi secularizarea a adus fecunditate în civilizaţie şi a hrănit reflecţia filozofică. În ajunul celui de-al treilea mileniu, problemele referitoare la adevăr, la valori, la fiinţă şi la sens, legate de natura umană, arată limitele unei secularizări care stimulează, în ciuda tuturor aparenţelor, cercetarea "dimensiunii spirituale a vieţii ca antidot al dezumanizării. Acest aşa-numit fenomen al "reîntoarcerii religioase" nu este lipsit de ambiguitate, dar conţine şi o invitaţie... Şi acesta este un areopag de evanghelizat" (Redemptoris missio, nr. 38).
          Atunci când secularizarea se transformă în secularism (Evangelii nuntiandi, nr. 55), are loc o gravă criză culturală şi spirituală, care are ca semne pierderea respectului faţă de persoană şi răspândirea unui fel de nihilism antropologic care-l reduce pe om la instinctele şi tendinţele sale. Un asemenea nihilism, care alimentează o gravă criză a adevărului (cf. Veritatis splendor, nr. 32), "îşi găseşte într-un anumit mod o confirmare în teribila experienţă a răului care a marcat epoca noastră. În faţa caracterului dramatic al acestei experienţe, optimismul raţionalist care vedea în istorie înaintarea victorioasă a raţiunii, izvor de fericire şi de libertate, nu a rezistat, până acolo că una din ameninţările majore, la acest sfârşit de secol, este ispita disperării" (Fiedes et ratio, nr. 91). Restituindu-i locul său raţiunii luminată de credinţă şi recunoscându-l pe Cristos drept cheia de boltă a vieţii omului, o pastorală evanghelizatoare a culturii va şti să întărească identitatea creştină, ajutând persoanele şi comunităţile să-şi regăsească raţiunea de a trăi, pe toate căile vieţii, în întâmpinarea Domnului care vine şi a vieţii lumii care va veni (Ap 21-22).
          Ţările care au recuperat o libertate, îndelung sufocată de marxism-leninismul ateu la putere, rămân rănite de o "deculturalizare" violentă a credinţei creştine: raporturile dintre oameni artificial modificate, dependenţa creaturii de Creatorul său negată, adevărurile dogmatice ale revelaţiei creştine şi etica sa combătute. Acestei "deculturalizări" violente i-a urmat o radicală punere la îndoială a valorilor esenţiale pentru creştini. Efectele reductive ale secularismului, răspândit în Europa Occidentală la sfârşitul anilor şaizeci, contribuie la destructurarea culturii ţărilor din Europa Centrală şi Orientală.
          Alte ţări, de la tradiţionalul pluralism democratic, experimentează, pe un fond masiv de adeziune socială religioasă, impulsul curentelor pline de secularism şi de expresii religioase populare aduse de valurile de emigranţi. Din acest motiv, Adunarea specială pentru America a Sinodului Episcopilor a trezit o nouă conştientizare misionară.