|
III. PROPUNERI CONCRETE
Obiective
pastorale prioritare
25. Noile
provocări pe care trebuie să le accepte o evanghelizare
înculturată, începând de la culturile modelate de
două milenii de creştinism şi de la punctele de sprijin
identificate în inima noilor areopaguri culturale ale timpului nostru, recer
o prezentare reînnoită a mesajului creştin, ancorată
în tradiţia vie a Bisericii şi susţinută de
mărturia vieţii autentice a comunităţilor creştine. A
gândi orice lucru nou pe baza noutăţii evangheliei,
propusă într-o manieră reînnoită şi
convingătoare, devine o exigenţă principală. Într-o
perspectivă de pregătire evanghelică, pastorala culturii are ca
obiectiv prioritar inserarea limfei vitale a evangheliei în culturi,
pentru a reînnoi din interior şi a transforma în lumina
revelaţiei viziunile omului şi ale societăţii care
modelează culturile, concepţiile despre bărbat şi femeie,
despre familie şi despre educaţie, despre şcoală şi
despre universitate, despre libertate şi despre adevăr, despre
muncă şi despre distracţii, despre economie şi despre societate,
despre ştiinţe şi despre arte.
Dar nu ajunge a
spune pentru a fi înţeleşi. Atunci când destinatarul era
în perfectă sintonie cu mesajul, datorită culturii sale
tradiţionale pătrunsă de creştinism, şi în
acelaşi timp în general bine dispus în această
privinţă, datorită întregului context socio-cultural, el
putea primi şi înţelege ceea ce i se propunea. În actuala
pluralitate culturală, trebuie unit anunţul şi condiţiile
primirii sale.
Reuşita
acestei mari acţiuni cere un continuu discernământ în
lumina Duhului Sfânt invocat în rugăciune. De asemenea recere,
printr-o pregătire adecvată şi o instruire cuvenită,
mijloace pastorale simple - omilii, catehism, misiuni populare, şcoli de
evanghelizare - unite cu mijloace moderne de comunicare în scopul de a-i
aborda pe bărbaţii şi femeile de orice cultură. Sinoadele
episcopilor, pe urmele Conciliului Vatican II, amintesc aceasta cu o
insistenţă din ce în ce mai mare, atât pentru preoţi
şi călugări, cât şi pentru laici. În
această privinţă, conferinţele episcopale găsesc un
intermediar privilegiat în comisiile episcopale pentru cultură -
şi este important să se creeze astfel de comisii acolo unde nu
există -, potrivite în promovarea prezenţei Bisericii în
diferite domenii în care este elaborată cultura, şi în
trezirea acelei creativităţi multiforme care se naşte din
credinţă, o exprimă şi o susţine. "Pentru a
realiza aceasta, fiecare Biserică particulară va trebui să
aibă un plan cultural, aşa cum deja se întâmplă
în fiecare ţară" 21. Este vorba despre o
acţiune completă a unei pastorale a culturii, probabil mult mai
complexă în exigenţele sale decât o primă
evanghelizare a culturilor necreştine.
|