- III. PROPUNERI CONCRETE
- 28. De asemenea, religia este si amintire si traditie, iar pietatea populara ramâne una din principalele expresii ale unei adevarate înculturari ale credintei, deoarece în ea se armonizeaza credinta si liturgia, sentimentul si artele, în timp ce se afirma constiinta propriei identitati în traditiile locale. Astfel, "America, care din punct de vedere istoric a fost si este creuzetul popoarelor, a recunoscut pe chipul metis al Fecioarei din Tepeyac, 'în santa Maria di Guadalupe, un mare exemplu de evanghelizare perfect înculturata'" (Ecclesia in America, nr. 11). Pietatea populara atesta osmoza realizata între dinamismul inovator al mesajului evanghelic si componentele cele mai diferite ale unei culturi. Este locul privilegiat de întâlnire al oamenilor cu Cristos cel viu. Un continuu discernamânt pastoral va sti sa descopere aici valorile spirituale autentice pentru a le conduce la desavârsirea lor în Cristos, "pentru ca aceasta religiozitate sa poata conduce spre o angajare sincera de convertire si spre o experienta concreta de dragoste" (cf. Ibid., nr. 16). Pietatea populara permite unui popor sa-si exprime credinta sa, raporturile sale cu Dumnezeu si providenta lui, cu Fecioara si sfintii, cu aproapele, cu cei raposati, cu creatia, si întareste apartenenta sa la Biserica. Faptul de a purifica si catehiza expresiile pietatii populare, poate deveni, în unele regiuni, un element hotarâtor pentru o evanghelizare în profunzime, poate mentine si dezvolta o adevarata constiinta comunitara în împartasirea uneia si aceleasi credinte, mai ales prin manifestarile religioase ale poporului lui Dumnezeu, cum ar fi marile celebrari festive (cf. Lumen gentium, nr. 67). Prin aceste umile mijloace la îndemâna tuturor, credinciosii îsi exprima credinta, îsi întaresc speranta si-si manifesta dragostea lor. În multe tari, un simtamânt profund al sacrului da culoare existentei în ansamblul ei precum si vietii zilnice. O pastorala adecvata stie sa promoveze si sa valorifice locurile sfinte, sanctuarele si pelerinajele, vigiliile liturgice si adoratiile, ca si sacramentaliile, timpurile sfinte liturgice si comemorarile. Unele dieceze si centre de pastorala universitara organizeaza, cel putin o data pe an, o zi de pelerinaj pe jos spre un loc sfânt, imitându-i pe evreii care, apropiindu-se de Ierusalim, se bucurau cântând psalmii treptelor.
Previous - Next
|