Ştiinţă, tehnologie, bioetică şi ecologie

35.        De multe secole, în ciuda neînţelegerilor, Biserica la fel ca şi societatea în ansamblul ei au beneficiat de munca de calitate a creştinilor versaţi în ştiinţele exacte şi experimentale. După experienţa scientismului ale cărui postulate astăzi sunt de cele mai multe ori îndepărtate, Biserica are datoria de a fi atentă la contribuţiile şi chiar la noile probleme şi provocări care vin din ştiinţă, tehnologie şi din noile biotehnologii. În special, este important nu numai să urmeze evoluţia în curs a modelelor acelei Ars medica, dar mai ales să aibă încredere în munca profesioniştilor recunoscuţi şi a moraliştilor siguri, într-un domeniu aşa de important pentru persoana umană. Dezvoltarea unui învăţământ multidisciplinar şi coerent va ajuta la crearea unui ambient favorabil dialogului între ştiinţă şi credinţă, realizat în ultimele decenii. Succesul unei pastorale a culturii recere în această privinţă:

formarea de consultanţi calificaţi, atât în domeniul ştiinţelor fizice sau ale vieţii, cât şi în teologie sau filozofia ştiinţelor, în stare să intervină atât pe internet cât şi la radio sau televiziune şi capabili să trateze punctele conflictuale sau chiar controversate, care nu lipsesc între ştiinţă şi credinţă: creatio ex nihilo şi creatio continua, evoluţia, natura dinamică a lumii, exegeza biblică şi studii ştiinţifice, locul şi rolul omului în cosmos, relaţia dintre conceptul de veşnicie şi structura spaţio-temporală a universului fizic, epistemologii diferenţiate...; formarea iniţială a seminariştilor şi o formare permanentă a preoţilor care să-i ajute să răspundă competent întrebărilor credincioşilor, doritori să-şi aprofundeze înţelegerea învăţăturii Bisericii, pentru a o trăi mai bine într-un context cultural adesea străin dacă nu chiar de-a dreptul ostil; reţele de comunicare între studioşii catolici care învaţă pe lângă institutele superioare catolice, universităţi statale, institute private şi centre private de cercetare, ca şi între academiile de ştiinţă, asociaţiile de experţi în tehnologie şi conferinţele episcopale; crearea de academii pentru viaţă sau de grupuri de studii specializate în acest domeniu, compuse din catolici apreciaţi pentru capacităţile lor profesionale şi fidelitatea lor faţă de magisteriul Bisericii; o editură şi publicaţii catolice cu răspândire mare, care să beneficieze de contribuţia persoanelor cu adevărat calificate în aceste domenii; librari catolici, capabili să călăuzească competent în mijlocul atâtor colecţii de opere, reviste şi publicaţii ştiinţifice; o creştere a numărului de biblioteci şi videoteci parohiale deschise spre consultare referitor la argumentele privind raporturile între ştiinţă, tehnologie şi credinţă; o pastorală aptă să suscite şi să alimenteze o profundă viaţă spirituală în oamenii de ştiinţă.