Urbanizarea galopantă şi dezrădăcinarea culturală

8.        Din cauze diferite, cum ar fi sărăcia, subdezvoltarea zonelor rurale lipsite de bunuri şi servicii indispensabile, sau, în anumite ţări, şi conflictele armate care constrâng milioane de fiinţe umane să-şi părăsească ambientul lor familial şi cultural, lumea cunoaşte un impresionant exod rural care tinde să facă să crească enorm marile centre urbane. La aceste motive de ordin economic şi social se adaugă fascinaţia oraşului, a bunăstării şi distracţiilor pe care el le oferă şi în favoarea căruia mijloacele de comunicare socială pledează prin transmiterea de imagini. Prin lipsa de planificare, împrejurimile şi periferiile acestor supermetropole sunt adevărate ghetouri, aglomeraţii imense de persoane dezrădăcinate din punct de vedere social, nevoiaşe din punct de vedere politic, marginalizate economic şi izolate cultural.
          Dezrădăcinarea culturală, din multiple cauze, evidenţiază, prin contrast, rolul fundamental al rădăcinilor culturale. Omul destructurat prin rănirea sau pierderea propriei identităţi culturale, devine un teren privilegiat pentru practici dezumanizante. Niciodată, ca în acest secol XX, omul nu a dat dovadă de atâtea capacităţi şi talente, dar niciodată în istorie nu a cunoscut atâtea negări şi violări ale demnităţii umane, roade amare ale negării sau uitării lui Dumnezeu. Îndepărtându-se valorile din sfera privată, viaţa morală, în consecinţă, este alterată, iar viaţa spirituală slăbită. Conceptul terifiant al "culturii morţii" pecetluieşte o contracultură care arată clar contradicţia funestă între o afirmată voinţă de viaţă şi refuzul încăpăţânat al lui Dumnezeu, izvorul oricărei vieţi (cf. Evangelium vitae, nr. 11-12 şi 19-28).
          "Evanghelizarea culturii urbane constituie o provocare formidabilă pentru Biserică. Şi, aşa cum de-a lungul secolelor a ştiut să evanghelizeze cultura rurală, tot aşa şi acum este chemată să realizeze o evanghelizare urbană metodică şi diversificată prin cateheză, liturgie şi prin însuşi modul de a-şi organiza propriile structuri pastorale". (Ecclesia in America, nr. 21).