16.        "Misiune primordială şi esenţială în cultură"¹⁸, educaţia, care încă din antichitatea creştină este unul dintre cele mai importante domenii de acţiune pastorală a Bisericii, pe plan religios şi cultural ca şi pe cel personal şi social, este mai complexă mai mult ca niciodată şi de o importanţă hotărâtoare. Ea aparţine esenţial de domeniul responsabilităţii familiilor, dar are nevoie de concursul întregii societăţi. Lumea de mâine depinde de educaţia de astăzi şi nu poate fi redusă la o simplă transmitere de cunoştinţe. Ea formează persoanele şi pregăteşte pentru integrarea în viaţa socială, favorizând maturizarea lor psihologică, intelectuală culturală, morală şi spirituală.
          Aşadar, provocarea, care constă în vestirea evangheliei copiilor şi tinerilor de la şcoală la universitate, recere un program educativ potrivit. Educaţia în sânul familiei, la şcoală sau la universitate, "clădeşte un raport profund între educator şi cel educat, dar pe ambii îi face să participe la adevăr şi la iubire, ţinta finală spre care este chemat fiecare om de către Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt" (Scrisoare către familii, nr. 16). Ea contribuie la trăirea unor relaţii bazate pe respectarea drepturilor şi datoriilor. Contribuie la trăirea într-un spirit de primire şi solidaritate, la folosirea cumpătată a proprietăţii şi a bunurilor, pentru a garanta condiţii drepte de existenţă pentru toţi şi peste tot. Viitorul omenirii trece prin dezvoltarea integrală şi solidară a fiecărei persoane: fiecare bărbat şi fiecare femeie (cf. Populorum progressio, nr. 42). Astfel, familia, şcoala şi universitatea sunt chemate, fiecare în domeniul propriu, să insereze fermentul evanghelic în culturile celui de-al treilea mileniu.