20.        Imense regiuni ale lumii, mai ales în Asia, continent al culturilor antice, sunt profund marcate de religii şi înţelepciuni necreştine, cum ar fi hinduismul, budismul, taoismul, şintoismul, confucianismul, care merită o deosebită atenţie şi consideraţie. Aici, mesajul lui Cristos trezeşte puţine răspunsuri. Oare pentru faptul că aici Creştinismul este prea adesea perceput ca o religie străină, insuficient inserată, asimilată şi trăită în culturile locale? Toate acestea arată amploarea unei pastorale a culturii în acest context specific.
          Numeroase realităţi morale şi spirituale, chiar mistice, cum ar fi sfinţenia, renunţarea, castitatea, virtutea, iubirea universală, iubirea păcii, rugăciunea şi contemplaţia, fericirea în Dumnezeu, compasiunea, trăite în aceste culturi, constituie tot atâtea deschideri spre credinţa în Dumnezeul lui Isus Cristos. Papa Ioan Paul al II-lea o aminteşte: "Le revine creştinilor de astăzi, în special celor din India, misiunea de a scoate din acest bogat patrimoniu elementele compatibile cu credinţa lor, astfel încât de aici să provină o îmbogăţire a gândirii creştine" (Fides et ratio, nr. 72). Expresii ale omului în căutarea lui Dumnezeu, culturile din Orient, prin diversitatea lor, manifestă universalitatea geniului uman şi dimensiunea lui spirituală (cf. Nostra aetate, nr. 2). Într-o lume pradă secularizării, ele atestă experienţa trăită a divinului şi importanţa spiritualului ca nucleu viu al culturilor.
          Este o provocare uriaşă pentru pastorala culturii faptul de a-i însoţi pe oamenii de bunăvoinţă, a căror raţiune caută adevărul, bazându-se pe acele bogate tradiţii culturale, cum ar fi milenara înţelepciune chinezească, şi să îndrume căutarea lor după divin spre deschiderea la revelaţia lui Dumnezeu cel viu care, prin harul Duhului, şi-l asociază pe om în Isus Cristos, singurul Răscumpărător.