21.        Alte mari zone - şi Adunarea specială pentru America a Sinodului Episcopilor a scos-o bine în evidenţă - trăiesc o cultură profund modelată de mesajul evanghelic şi, în acelaşi timp, sunt pradă unei penetrante influenţe de moduri de viaţă materialiste şi secularizate, care se manifestă mai ales prin abandonarea religiei în clasele de mijloc şi în ambientul oamenilor de cultură.
          Prin afirmarea demnităţii persoanei umane, Biserica se străduieşte să purifice viaţa socială de multele plăgi, cum ar fi: violenţa, nedreptăţile sociale, abuzurile cărora sunt victime copiii străzii, traficul de stupefiante etc. În acest context şi afirmându-şi iubirea preferenţială faţă de cei săraci şi marginalizaţi, Biserica are datoria de a promova o cultură a solidarităţii la toate nivelurile vieţii sociale: instituţii guvernamentale, instituţii publice şi organizaţii private. Dedicându-se în favoarea unei mai mari uniri între persoane, societăţi şi naţiuni, ea se va asocia la eforturile oamenilor de bunăvoinţă pentru făurirea unei lumi tot mai demne de persoana umană. Procedând în felul acesta, va contribui "la reducerea efectelor negative ale globalizării, cum ar fi stăpânirea celor mai puternici asupra celor mai slabi, în special în domeniul economic, şi pierderea valorilor culturilor locale în favoarea unei rău înţelese omogenizări" (Ecclesia in America, nr. 55).
          În zilele noastre, ignoranţa religioasă endemică alimentează diferitele forme de sincretism între vechile culturi astăzi dispărute, noile mişcări religioase şi credinţa catolică. Aceste rele sociale, economice, culturale şi morale slujesc drept justificare pentru noile ideologii sincretiste, ale căror cercuri sunt prezente activ în diferite ţări. Biserica intenţionează să accepte aceste provocări, mai ales printre cei mai săraci, să promoveze dreptatea socială şi să evanghelizeze culturile tradiţionale ca şi culturile noi care ies la iveală din marile metropole¹⁹.