22.        Ţările islamice constituie un univers cultural cu propria sa configuraţie, deşi diversificată între ţările arabe şi alte ţări din Africa şi Asia, din moment ce islamul se prezintă indisolubil ca o societate cu legislaţia şi tradiţiile sale, care formează în ansamblul său o comunitate vastă, umma, cu propria sa cultură şi cu planul său de civilizaţie.
          Actualmente, islamul cunoaşte o puternică răspândire, datorată mai ales mişcărilor de migrare care provin din ţări cu o puternică creştere demografică. Ţările de tradiţie creştină, care au, cu excepţia Africii, o demografie scăzută sau negativă, văd astăzi adesea în prezenţa crescândă a musulmanilor o provocare socială, culturală şi chiar religioasă. În ceea ce-i priveşte, emigranţii musulmani, întâlnesc, cel puţin în unele ţări, mari dificultăţi de integrare socio-culturală. De altfel, faptul îndepărtării de o comunitate tradiţională conduce adesea - în islam ca şi în alte religii - spre abandonarea anumitor practici religioase şi spre o criză de identitate culturală. O colaborare loială cu musulmanii pe plan cultural poate permite menţinerea - printr-o reciprocitate efectivă - a raporturilor rodnice în ţările islamice, ca şi cu comunităţile musulmane stabilite în ţările de tradiţie creştină. O cooperare de acest fel nu-i dispensează pe creştini de a-şi argumenta credinţa lor cristologică şi trinitară în faţa altor expresii ale monoteismului.