Centre de formare teologică

31.        Este necesar să conştientizăm o realitate. Dacă nu cu mult timp în urmă, în multe ţări, se dădea o instruire religioasă adecvată tuturor copiilor din familiile creştine, astăzi, un număr crescând de tineri este lipsit de aceasta. Şi unii dintre ei îşi dau seama de necesitatea unei reale instruiri teologice. Această nouă cerinţă este încurajatoare, cel puţin din trei motive. În primul rând pentru că, pentru mulţi creştini de altfel culţi, nu există adevărate posibilităţi de fidelitate şi de creştere în credinţă, decât atunci când au adus cultura lor religioasă la nivelul culturii lor profane, mai ales în ceea ce priveşte domeniile vieţii lor profesionale. De asemenea pentru că, echipaţi mai bine pentru bătălia credinţei, vor fi mult mai capabili să-şi aducă propria contribuţie la activităţile bisericeşti recerute: animarea liturgică, cateheza scolastică, însoţirea bolnavilor, pregătirea la sacramente, în special la Botez şi Căsătorie. În sfârşit, pentru că integrarea activităţii lor profesionale cu credinţa lor creştină nu poate persista, decât permiţându-le să-şi realizeze pe deplin misiunea lor de laici în comunitate, printr-o mai bună simbioză între cele două componente ale existenţei lor.
          Necesitatea unei serioase instruiri teologice se impune astăzi cu mai mare vigoare, avându-se în vedere noile provocări de abordat, de la indiferenţa religioasă la raţionalismul agnostic. Pentru o adevărată evanghelizare este indispensabilă în primul rând cunoaşterea aprofundată a datelor credinţei. Această cunoaştere de ordin intelectual, interiorizată prin rugăciune şi celebrările liturgice, implică din partea credincioşilor o inteligentă asimilare personală, pentru a fi martorii persoanei lui Cristos şi ai mesajului său de mântuire. Într-un context cultural, marcat de altfel de derive fundamentaliste, incontestabil că o adecvată instruire teologică este mijlocul cel mai bun pentru înfruntarea acestui grav pericol care ameninţă pietatea populară autentică şi cultura timpului nostru.
          Pastorala orientată spre evanghelizarea culturii şi înculturarea credinţei implică o dublă competenţă: în domeniul teologic şi în domeniul care interesează pastorala. De iniţiere şi permanentă, generală sau specializată până în a permite dobândirea de diplome canonice, o asemenea instruire teologică merită, acolo unde nu este încă, să fie amplu propusă de Biserică, aşa cum doreşte şi Conciliul Vatican II (Gaudium et spes nr. 62,7). Fără îndoială că acesta este unul dintre cele mai bune locuri de comunicare dintre cultura de astăzi şi credinţa creştină şi, în consecinţă, pentru credinţa creştină vor fi mai multe posibilităţi de a pătrunde cultura, atunci când instruirea primită şi înţelegerea credinţei, consolidată de studiul cuvântului lui Dumnezeu şi al tradiţiei Bisericii, inspiră toată existenţa zilnică.