|
Mijloacele
de comunicare socială şi informaţie religioasă
33. Există
o realitate care atenţionează în mod deosebit pe responsabilii
pastoralei: cultura devine tot mai globală sub influenţa mass-media
şi a tehnologiei informaţionale. Desigur, culturile - toate şi
din toate timpurile - au avut relaţii reciproce. Însă
astăzi, chiar şi culturile cel mai puţin răspândite
nu mai sunt izolate. Ele se bucură de schimburi din ce în ce mai
mari, dar suferă şi din cauza presiunilor exercitate de un puternic
curent de uniformizare, prin care - exemplu extrem al difuzării de forme
de materialism, de individualism şi de imoralitate - comercianţii
violenţei şi ai sexului ieftin, care atacă atât prin
casete video cât şi prin filme, televiziune sau internet, pot avea
câştig de cauză asupra educatorilor. Totuşi mijloacele de
comunicare socială vehiculează multe propuneri religioase legate de
culturile de origine antică şi modernă, extrem de diferite, care
de acum încolo se întâlnesc în acelaşi timp
şi în acelaşi loc.
În planul
comunicării sociale, staţiile catolice de televiziune şi mai
ales cele radio, chiar dacă modeste, desfăşoară un rol care
nu poate fi trecut cu vederea în evanghelizarea culturii şi în
înculturarea credinţei. Ele ating persoanele în ambientul
obişnuit al vieţii lor zilnice şi, în felul acesta, contribuie
puternic la evoluţia modului lor de a trăi. Acolo unde sunt
posibilităţi de a le crea, staţiile catolice de radio permit
diecezelor fără mari resurse să beneficieze de mijloacele
tehnice ale celor care sunt mai favorizate, stimulând de asemenea schimburile
culturale între comunităţile creştine. Angajarea
creştinilor, nu numai în mass-media cu caracter religios, dar
şi în mass-media cu caracter stabil şi comercial, constituie o
prioritate, dat fiind faptul că aceste mijloace de comunicare sunt
îndreptate prin natura lor spre ansamblul societăţii şi-i
permite Bisericii să ajungă la persoanele care de altfel ar
rămâne în afara razei sale de acţiune. În unele
ţări, unde mijloacele de comunicaţie sunt deschise la mesajele
religioase, diecezele organizează adevărate campanii şi
difuzează programe şi chiar spoturi publicitare pentru a scoate
în evidenţă valorile creştine esenţiale pentru o
cultură cu adevărat umană. În alte părţi, catolicii
îi recompensează pe cei mai buni profesionişti cu anumite
premii. Intervenţii de acest gen în mass-media pot contribui, prin
calitatea şi seriozitatea mesajului lor, la promovarea unei culturi
inspirată din evanghelie.
Presa zilnică,
publicaţiile periodice şi editurile îşi au locul lor, nu
numai în viaţa Bisericii locale, dar şi în viaţa
socială, întrucât sunt o dovadă, deseori de secole, a
vitalităţii credinţei şi a aportului specific al
creştinilor la viaţa culturală. Această importantă
posibilitate de influenţare recere prezenţa unor jurnalişti,
autori şi editori cu vaste orizonturi culturale şi puternice
convingeri creştine. În ţările în care limbile
tradiţionale sunt folosite împreună cu limbile oficiale, unele
dieceze publică un ziar sau cel puţin articole în limba
tradiţională, ceea ce le conferă o capacitate de pătrundere
în afara obişnuitului în multe familii.
Posibilităţile
extraordinare ale mijloacelor de comunicare socială, pentru
răspândirea mesajului evanghelic în lume şi pentru
animarea culturii, recer formarea de catolici competenţi: "Pentru
eficacitatea noii evanghelizări, este esenţială o profundă
cunoaştere a culturii actuale în care mijloacele de comunicare
socială au o mare influenţă" (Ecclesia in America, nr. 72).
Această prezenţă a catolicilor în mass-media va fi cu
atât mai fructuoasă cu cât păstorii vor fi mai
sensibilizaţi spre aceste mijloace de comunicare pe parcursul
formării lor. Angajamentul lor meditat şi responsabil este singura
atitudine capabilă să înfrunte dificultăţile şi
să răspundă provocărilor proprii mass-media.
|