Chap., Paragraph

1   1, 3 |   indiferenţa cu care este ofensat El însuşi. Şi prin meritele
2   1, 3 | Sângele lui Iisus Cristos, ofensat în mod îngrozitor de nerecunoştinţa
3   2, 1 | păcatele prin care El este ofensat şi ca implorare pentru convertirea
4   2, 13|     care este deja atât de ofensat.” 25 ~~ ~~~~> ~PAGINA DESTRA – UNA PAGINA INTERA~“Să nu-l mai supere (păcătoşii) pe Domnul Dumnezeul nostru, care este deja atât de supărat”.]~~  Apoi, deschizând mâinile, Sfânta Fecioară le făcu să se reflecte spre soare şi, în timp ce Ea se înălţa, reflexul propriei sale lumini continua să se proiecteze asupra soarelui.~ Atunci Lucia strigă: “Priviţi soarele!”~ Sfânta Fecioară dispărând în imensitatea firmamentului, vizionarii asistară la trei scene succesive, prima simbolizând misterele bucuroase ale rozariului, pe urmă pe cele dureroase şi în sfârşit pe cele glorioase (numai Lucia a văzut cele trei scene; Francisco şi Jacinta nu au văzut-o decât pe prima):~ Ei îi văzură apărând, alături de soare, pe Sfântul Iosif cu Pruncul Iisus, şi pe Stăpâna Noastră a Rozariului. Era Sfânta Familie. Fecioara era îmbrăcată în alb, cu o mantie albastră (azurie). Sfântul Iosif era îmbrăcat tot în alb şi Pruncul Iisus într-un roşu luminos (deschis). Sfântul Iosif binecuvântă mulţimea, făcând de trei ori semnul Crucii. Pruncul Iisus făcu la fel. Urmară apoi viziunea Stăpânei Noastre a Durerilor şi Domnul Nostru copleşit de durere pe drumul Calvarului. Domnul Nostru dădu poporului binecuvântarea sa, printr-un semn al Crucii. Stăpâna Noastră nu avea spadă pe piept. Lucia vedea numai partea de sus a Trupului Domnului Nostru. Apariţia finală, înconjurată de glorie, fu cea a Stăpânei Noastre a Carmelului, încoronată Regină a Cerului şi a Pământului, purtându-l în braţe pe Pruncul Iisus.~În vreme ce aceste imagini se succedau prin faţa ochilor vizionarilor, o mulţime mare, de cincizeci până la şaptezeci de mii de spectatori asistau la miracolul soarelui. Plouase tot timpul cât a durat apariţia. La sfârşitul convorbirii Luciei cu Sfânta Fecioară, în momentul în care Aceasta se înălţa şi aceea striga: “Priviţi soarele!”, norii se întredeschiseră, descoperind soarele asemenea unui imens disc de argint. El strălucea cu o intensitate nemaivăzută vreodată, dar fără să-i orbească pe privitori. Aceasta nu a durat decât un moment. Imensa sferă începu să “danseze”. Asemenea unei gigantice roţi de foc, soarele se învârtea cu repeziciune. El se opri la un moment dat, înainte de a începe să se rotească în jurul lui însuşi, cu o viteză ameţitoare. Apoi, începu să se roşească pe margini şi să alunece pe cer, învârtejindu-se şi răspândind mănunchiuri roşii de flăcări. Această lumină se reflecta pe pământ, pe arbori şi pe tufişuri, şi chiar pe faţa oamenilor şi pe veşmintele lor, luând tonalităţi strălucitoare, de diferite culori. Însufleţită de trei ori de o mişcare nebună, globul de foc fu cuprins de tremurături şi de zguduituri, şi păru că se repede în~ zig-zag spre mulţimea terorizată. Totul dură circa zece minute. La sfârşit, soarele ajunse tot în zig-zag în punctul de unde se precipitase (se aruncase din înălţime), reluându-şi înfăţişarea liniştită şi strălucirea din toate zilele.~ Ciclul apariţiilor era încheiat.~ Mulţi oameni remarcară că hainele lor, udate de ploaie, s-au uscat dintr-o dată. Miracolul soarelui fu observat de numeroşi alţi martori situaţi în afara locului apariţiilor, pe o rază de patruzeci de kilometri.~ (Cf. Memorii II, p. 162; IV, p. 348 şi 350; De Marchi, p. 165-166; Walsh, p. 129-131; Ayres da Fonseca, p. 91-93; Galamba de Oliveira, p. 95-97).~ ~~~
5   3, 4 |    că El este deja atât de ofensat şi nimănui nu-i pasă; ei