|
Revelaţiile posterioare anului 1917; primele cinci sâmbete
În secretul comunicat în luna iulie, Stăpâna Noastră
spusese:
- “Voi veni să cer consacrarea Rusiei Inimii mele
Imaculate şi comuniunea reparatorie a primelor sâmbete.”
Mesajul de la Fatima nu s-a încheiat pe de-a-ntregul,
aşadar, cu ciclul de apariţii de la Cova da Iria din 1917.
La 10 decembrie 1925, Prea Sfânta Fecioară, şi
alături de Ea Pruncul Iisus pe un nor luminos, îi apărură Sorei
Lucia în chilia ei din casa Sfânta Dorothea din Pontevedra. Punându-i o
mână pe umăr, Ea îi arătă în cealaltă mână o
Inimă înconjurată de spini. Pruncul Iisus, arătându-i-o, o
îndemnă pe vizionară cu aceste cuvinte: “Fie-ţi milă de
Inima Prea Sfintei tale Mame, acoperită de spini, pe care oameni
ingraţi I le înfig fără încetare, fără să fie
cineva care să I le scoată printr-un act de reparaţie.”
Sfânta Fecioară adăugă: “Vezi, fiica mea, Inima
mea înconjurată de spini pe care oameni ingraţi mi le înfig în
fiecare moment prin blasfemii şi ingratitudini. Tu, cel puţin, încearcă
să Mă consolezi şi spune tuturor celor care, cinci luni la rând,
în fiecare primă sâmbătă, se vor spovedi şi se vor
împărtăşi, vor spune rozariul şi mă vor însoţi
vreme de cincisprezece minute, meditând asupra primelor cincisprezece mistere
din Rozariu într-un spirit de reparaţie în ce mă priveşte,
că Eu le promit să-i asist în ceasul morţii lor cu toate
harurile necesare mântuirii sufletelor lor” (cf. Memorii şi Scrisorile
Sorei Lucia, p. 400; Ayres da Fonseca, p. 350-351; Walsh, p. 196; De Marchi,
ediţia în engleză, p. 152-153; Fazenda, p. X-XI).
La 15 februarie 1926, Pruncul Iisus îi apăru din nou
Sorei Lucia la Pontevedra, întrebând-o dacă a propagat deja
devoţiunea faţă de Prea Sfânta Lui Mamă. Vizionara Îi
împărtăşi greutăţile prezentate de duhovnicul ei. Ea
explică cum că superioara ei este gata să o propage, dar că
acest preot i-a spus că, singură, Maica stareţă nu va putea
face nimic. Iisus îi răspunse: “Este adevărat că superioara ta
nu poate nimic singură, dar cu harul meu poate orice.” Sora Lucia expuse
greutatea pe care o vor avea unele persoane să se spovedească
(mărturisească) sâmbăta şi Îi ceru să fie
valabilă confesiunea în următoarele opt zile. Iisus răspunse: -
Da, ea poate urca chiar la mai mult, numai că primindu-Mă, să
fie în stare de har şi să aibă intenţia de a repara
ofensele făcute Inimii Imaculate a Mariei. Sora Lucia emise de asemenea
ipoteza că cineva ar uita să formuleze intenţia în momentul în
care se spovedeşte, la care Domnul răspunse: - “Poate în cazul acesta
să o facă la următoarea spovedanie, profitând de prima ocazie
când vine să se mărturisească” (cf. Memorii şi Scrisori ale
Sorei Lucia, p. 400; Fazenda, p. XI-XII; Ayres da Fonseca , p. 351; De Marchi,
ed. în engleză, p. 153).
În cursul unei privegheri din noaptea de 29 spre 30 mai 1930,
Stăpâna Noastră, vorbind interior Sorei Lucia, rezolvă o
altă dificultate: “Practica acestei devoţiuni va fi acceptată
şi duminica de după prima sâmbătă, când Preoţii mei,
pentru motive întemeietate, o vor acorda sufletelor.”
Cu aceeaşi ocazie, Domnul Nostru îi comunică Sorei
Lucia răspunsul la această altă întrebare: “De ce cinci sâmbete
şi nu nouă, sau şapte, în onoarea durerilor Stăpânei
Noastre?”
- “Fiica mea, răspunsul este simplu: sunt cinci feluri de
ofense sau de blasfemii proferate împotriva Inimii Imaculate a Mariei:
“1) Blasfemiile împotriva Imaculatei Concepţii;
“2) Împotriva fecioriei sale;
“3) Împotriva maternităţii divine, refuzând
totodată de a O recunoaşte ca Mamă a oamenilor;
“4) Cei care caută public să insufle în sufletele
copiilor indiferenţa, dispreţul şi chiar ura contra acestei Mame
Imaculate;
“5) Cei care o rănesc grav direct în sfintele sale
imagini” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 408-410).
|