|
Prima apariţie a Îngerului
Prima apariţie a Îngerului s-a produs în primăvara
sau vara lui 1916, în faţa unei grote de pe colina Cabeço, aproape de
Aljustrel, şi s-a desfăşurat în felul următor, după
povestirea Sorei Lucia:
“Ne jucam de câtva timp
şi iată că dintr-o dată un vânt puternic scutură
arborii şi ne făcu să ridicăm ochii să vedem ce se
întâmplă, pentru că ziua era senină. Atunci, am zărit la o
anumită distanţă, deasupra arborilor care se întindeau la
răsărit, o lumină mai albă ca zăpada, având forma unui
tânăr transparent, mai strălucitor decât un cristal
străbătut de razele soarelui.
“Pe măsură ce se
apropia, puteam să-i distingem trăsăturile: un tânăr de
14-15 ani, de o mare frumuseţe. Eram surprinşi şi pe
jumătate fascinaţi. N-am putut să rostim nici un cuvânt.
Ajungând aproape de noi, el spuse:
“ - <<Nu vă
temeţi. Sunt Îngerul Păcii. Rugaţi-vă cu mine.>>”
“Aşezându-se
în genunchi, plecă fruntea până la pământ. Duşi de o
mişcare supranaturală, l-am imitat şi am repetat cuvintele pe
care l-am auzit spunându-le:
Foto : La
stânga: puţul de lângă
casa Luciei, unde a avut loc a doua apariţie a Îngerului.
Dedesubt:
colina de la Cabeco UNA PAGINA INTERA
“<<Dumnezeul meu, cred, ador, sper şi Te iubesc. Îţi cer
iertare pentru cei care nu cred, care nu adoră, care nu speră şi
care nu Te iubesc.>>
“După ce a repetat aceasta
de trei ori, se ridică şi spuse:
“ - << Aşa să
vă rugaţi. Inima lui Iisus şi cea a Mariei sunt atente la glasul
implorărilor voastre.>>
Pe urmă
dispăru.
Atmosfera supranaturală
care ne învăluia era atât de intensă încât aproape am pierdut, pentru
un timp îndelungat, noţiunea propriei noastre existenţe: am
rămas în poziţia în care ne-a lăsat, repetând mereu aceeaşi
rugăciune. Prezenţa lui Dumnezeu era atât de intensă şi
intimă încât nu îndrăzneam să schimbăm o vorbă nici
măcar între noi. A doua zi aveam încă întregul spirit învăluit
în atmosfera aceasta, care nu s-a risipit decât după un timp îndelungat.
Nici unul
dintre noi nu se gândea să vorbească despre această
apariţie, nici măcar să recomande celorlalţi să
păstreze secretul. Aceasta se înţelegea de la sine. Apariţia era
atât de intimă, de personală, încât ar fi fost greu să spui cel
mai mic cuvânt. Poate
că ne-a făcut o impresie atât de copleşitoare pentru că era
prima.”
(Cf. Memorii II, p.
114 şi 116; IV, p. 318 şi 320; De Marchi, p. 51-52; Walsh, p. 39-40;
Luiz Gonzaga Ayres da Fonseca, p. 121; Galamba de Oliveira, p. 52-57).
|