Prima parte a secretului: viziunea infernului

       “Terminând de spus acestea - povesteşte Sora Lucia - Ea deschise mâinile, la fel ca în cele două luni precedente. Reflexul (luminii pe care o proiectau ele) părea că pătrunde în adâncul pământului şi am văzut parcă un  ocean de foc. Cufundaţi în acest foc, demonii şi sufletele, ca nişte jeratice transparente şi negre, sau de culoarea bronzului, de formă umană, pluteau în mijlocul vâlvătăilor, antrenaţi de flăcările care ţâşneau din ei înşişi cu nori de fum, căzând de jur împrejur - precum scânteile în timpul marilor incendii - fără greutate sau echilibru, în mijlocul strigătelor şi gemetelor de durere şi de disperare care te îngrozeau şi te făceau să tresari de spaimă. Demonii se deosebeau de suflete prin formele oribile şi respingătoare de animale înspăimântătoare  şi necunoscute, dar transparente precum nişte cărbuni negri încinşi.”

       Viziunea nu dură decât o clipă, în cursul căreia Lucia scoase un “ah!” de spaimă. Ea a comentat că, dacă nu ar fi fost promisiunea Sfintei Fecioare că îi va duce la Cer, vizionarii ar fi murit pe loc de spaimă.