|
La 13 august, zi în care trebuia să aibă loc a patra
apariţie, vizionarii n-au putut să se ducă la Cova da Iria,
pentru că fuseseră ridicaţi de Administratorul cantonului Ourem,
care voia să le smulgă secretul cu forţa. Copiii s-au ţinut
tare.
La ora obişnuită, un tunet se auzi la Cova da Iria,
urmat de un fulger, în vreme ce privitorii observară un mic nor alb care
rămase câteva minute deasupra stejarului verde. Ei asistară de
asemenea la fenomene de colorări succesive, pe feţele oamenilor, pe
veşminte, pe arbori şi pe pământ. Stăpâna Noastră
venise cu siguranţă, dar nu-i întâlnise pe vizionari.
La 19 august18, Lucia se găsea cu Francisco
şi un alt văr pe locul de la Valinhos, proprietatea unuia dintre
unchii ei, când, pe la ora patru după amiază, începură să
se producă modificările atmosferice
care precedau apariţiile Sfintei Fecioare la Cova da Iria: o
răcire bruscă a atmosferei şi o scădere în strălucirea
soarelui. Lucia, simţind apropierea a ceva supranatural care îi învăluia,
trimise în grabă după Jacinta. Aceasta sosi la timp pentru a o vedea
pe Fecioara Maria care - anunţându-se ca şi alte dăţi
printr-un reflex luminos - tocmai apăruse deasupra unui stejar verde, abia
ceva mai mare decât cel de la Cova da Iria.
LUCIA: Ce doriţi de la mine, Doamnă?”
SFÂNTA FECIOARĂ: “Doresc să continuaţi să
mergeţi la Cova da Iria în zilele de 13, să continuaţi să
spuneţi rozariul în fiecare zi. În ultima lună, voi face minunea,
pentru ca toţi să creadă.” 19
LUCIA: “Ce doriţi să se facă cu banii pe care
oamenii îi lasă la Cova da Iria?”
SFÂNTA FECIOARĂ: Faceţi două brancarde. Pe prima o veţi
purta tu cu Jacinta şi cu
alte două fetiţe îmbrăcate în alb; pe a doua să o poarte
Francisco cu alţi trei băieţei. Banii oferiţi sunt pentru
sărbătoarea Stăpânei Noastre a Rozariului, şi ce
prisoseşte - 20 pentru o capelă care va fi construită.”
LUCIA: “Aş vrea să Vă cer să-i
vindecaţi pe câţiva bolnavi.”
SFÂNTA FECIOARĂ: “Da, îi voi vindeca pe câţiva anul
acesta.” ŞI luând un aer (o înfăţişare) mai trist(ă),
Ea le recomandă încă o dată practica mortificării, spunând
în încheiere: “Rugaţi-vă, rugaţi-vă mult şi
faceţi sacrificii pentru păcătoşi, pentru că multe
suflete merg în infern pentru că nu au pe nimeni care să se roage
pentru ele.”
“Şi ca de obicei, Ea începu să se înalţe în
direcţia răsăritului.“
Vizionarele tăiară ramurile copăcelului
deasupra căruia li se arătase Sfânta Fecioară şi le
aduseră acasă la ele. Ramurile răspundeau un parfum de o
rară suavitate
(cf. Memorii II, p.
150; IV, p. 342 şi 344; De Marchi, p. 127-129; Walsh, p. 109-110; Ayres da
Fonseca, p. 61-62; Galamda de Oliveira, p. 89).
|