|
A cincea apariţie: 13 septembrie 1917
Ca şi alte daţi, o serie de fenomene atmosferice
fură observate de asistenţă, al cărei număr a fost
evaluat între cincisprezece şi douăzeci de mii de persoane, poate
chiar mai mult: o răcire bruscă a atmosferei, o întunecare a soarelui
încât puteau fi văzute stelele, un fel de ploaie ca de petale irizate sau
de fulgi de zăpadă, care dispăreau înainte de a ajunge pe
pământ. De data aceasta în mod special fu remarcat un glob luminos care se
deplasa pe cer încet şi maiestuos, de la răsărit la apus,
şi în sens invers la sfârşitul apariţiei. Vizionarii
remarcară ca de obicei un reflex luminos, pe urmă Sfânta
Fecioară le apăru deasupra stejarului verde.
SFÂNTA FECIOARĂ: “Continuaţi să spuneţi
rozariul pentru a obţine sfârşitul războiului. În octombrie va
veni şi Domnul nostru, şi Stăpâna Noastră a Durerilor
şi a Carmelului, şi Sfântul Iosif cu Pruncul Iisus, pentru a
binecuvânta lumea. Dumnezeu este mulţumit de sacrificiile voastre, dar El
vrea să nu dormiţi cu frânghia: purtaţi-o numai în timpul
zilei.” 21
LUCIA: “Mi s-au comunicat mai multe lucruri pe care să Vi
le cer: vindecarea mai multor bolnavi, a unui surdo-mut.”
SFÂNTA FECIOARĂ: “Da, îi voi vindeca pe unii; pe
alţii, nu. 22 În octombrie
voi face o minune pentru ca toţi să creadă.” 23
“ŞI, începând să se înalţe, ea dispăru în
felul obişnuit.”
(Cf. Memorii II, p. 156, IV, p. 346 şi 348; De Marchi, p.
138-139; Walsh, p. 115-116; Ayres da Fonseca, p. 70-71; Galamba de Oliveira, p.
93).
|