|
„Francisco – spune Sora Lucia –
mi s-a părut cel mai puţin impresionat de viziunea infernului” (Memorii IV, p. 266). Părintele
Joaquin Maria Alfonso crede că percepţia mistică a lui Francisco
era de cel mai înalt grad şi de aceea „chiar viziunea Infernului nu l-a
impresionat foarte mult, cu siguranţă pentru că el contempla
misterul ajungerii la lumina superioară a contemplaţiei mistice” (Doctina y espiritualidad del mensaje de
Fatima, p. 122). „Ceea ce îl impresiona cel mai mult şi îl
absorbea – comentează Sora Lucia – era Dumnezeu, Sfânta Treime, în acea
imensă lumină care ne pătrundea până în adâncul inimii” (Memorii IV, p. 266).
Aceasta nu l-a împiedicat ca în
alte viziuni de importanţă mai mică să tremure de
teamă la vederea demonului. Sora Lucia descrie astfel scena:
„Într-o zi, ne-am dus la un loc
numit Pedreira şi în timp ce oile păşteau, noi săream din
stâncă în stâncă, făcând să răsune ecoul vocilor
noastre în adâncul hăurilor. Francisco, cum făcea de obicei, se
ascunse într-o văgăună.
După o vreme îl
auzirăm strigându-ne pe noi şi pe Sfânta Fecioară. Temându-ne
că i s-a întâmplat ceva grav, am început să-l căutăm
şi să-l strigăm:
-
«Unde eşti? »
-
«Aici! Aici!»
Dar a mai
trecut un timp până l-am găsit. În fine ne-am întâlnit; tremura de
frică, stând încă în genunchi, istovit, fără să
reuşească să se ridice în picioare.
-
Ce ai, Ce s-a întâmplat? Cu
vocea aproape sufocată de spaimă, ne spuse: Era una din fiarele
acelea mari care se aflau în Infern şi ardeau” (Memorii IV, p. 288-290).
|