|
Ultimele viziuni ale Jacintei
Spre sfârşitul lui octombrie 1918, Francisco şi
Jacinta se îmbolnăviră, aproape în acelaşi timp. Vizitându-i,
Lucia o găsi pe Jacinta în culmea bucuriei. Aceasta îi spuse motivul:
- “Sfânta Fecioară a venit să ne vadă şi a
spus că Va veni curând să-l caute pe Francisco pentru a-l duce în
Cer. Ea m-a întrebat dacă mai vreau să convertesc
păcătoşi. I-am spus că da. Ea mi-a
spus că voi merge într-un spital
şi că voi suferi mult; că va trebui să sufăr
pentru convertirea păcătoşilor, ca reparaţie pentru
păcatele comise faţă de Inima Imaculată a Mariei şi
pentru iubirea lui Iisus. Am întrebat-o dacă vei fi şi tu cu mine.
Ea mi-a spus că nu. Asta m-a durut cel mai mult. Ea mi-a spus că mama
mea mă va conduce aici şi că pe urmă voi rămâne acolo
singură” (cf. Memorii, I, p. 70; De Marchi, p. 227; Walsh, p. 146; Ayres
da Fonseca, p. 153).
În timpul bolii celor doi vizionari, Lucia le făcea
vizite dese. Discutau atunci mult despre evenimentele la care au asistat
împreună. Transcriem câteva dintre observaţiile Jacintei:
- “Peste puţin timp, voi merge la Cer. Tu vei rămâne
aici, pe pământ pentru a spune că Dumnezeu vrea să instaureze în
lume devoţiunea faţă de Inima Imaculată a Mariei. Când va
veni momentul să o zici, să nu te ascunzi, spune întregii lumi
că Dumnezeu ne acordă haruri prin intermediul Inimii Imaculate a
Mariei. Să se ceară pace de la Inima Imaculată a Mariei, pentru
că Dumnezeu I-a încredinţat-o Ei. Dacă aş putea să pun
în inima întregii lumi focul pe care îl am în piept care mă arde şi
care mă face atât de mult să iubesc Inima lui Iisus şi Inima
Mariei!” (Cf. Memorii III, p. 234; De Marchi, p. 244; Walsh, p. 156).
- “Ascultă! Ştii, Domnul Nostru este trist pentru
că Stăpâna Noastră ne-a spus să nu-L mai ofensăm,
pentru că El este deja atât de ofensat şi nimănui nu-i
pasă; ei continuă să comită aceleaşi păcate” (cf.
Memorii III, p. 236, De Marchi, p. 243; Walsh, p. 157).
Spre sfârşitul lui decembrie 1919, Sfânta Fecioară
îi apăru din nou Jacintei, care a povestit astfel faptele verişoarei
sale:
- “Mi-a spus că voi merge la Lisabona, într-un alt
spital26; că n-am să te mai revăd, şi nici pe
părinţii mei; că după ce voi fi suferit mult, voi muri cu
totul singură; dar că să nu-mi fie teamă, pentru că Ea
va veni să mă caute pentru a mă duce în Cer” (cf. Memorii I, p.
74 şi 76; De Marchi, p. 245; Walsh, p. 157; Ayres da Fonseca, p. 179).
|