Revelaţiile posterioare anului 1917; primele cinci sâmbete

       În secretul comunicat în luna iulie, Stăpâna Noastră spusese:

       - “Voi veni să cer consacrarea Rusiei Inimii mele Imaculate şi comuniunea reparatorie a primelor sâmbete.”

       Mesajul de la Fatima nu s-a încheiat pe de-a-ntregul, aşadar, cu ciclul de apariţii de la Cova da Iria din 1917.

       La 10 decembrie 1925, Prea Sfânta Fecioară, şi alături de Ea Pruncul Iisus pe un nor luminos, îi apărură Sorei Lucia în chilia ei din casa Sfânta Dorothea din Pontevedra. Punându-i o mână pe umăr, Ea îi arătă în cealaltă mână o Inimă înconjurată de spini. Pruncul Iisus, arătându-i-o, o îndemnă pe vizionară cu aceste cuvinte: “Fie-ţi milă de Inima Prea Sfintei tale Mame, acoperită de spini, pe care oameni ingraţi I le înfig fără încetare, fără să fie cineva care să I le scoată printr-un act de reparaţie.”

       Sfânta Fecioară adăugă: “Vezi, fiica mea, Inima mea înconjurată de spini pe care oameni ingraţi mi le înfig în fiecare moment prin blasfemii şi ingratitudini. Tu, cel puţin, încearcă să Mă consolezi şi spune tuturor celor care, cinci luni la rând, în fiecare primă sâmbătă, se vor spovedi şi se vor împărtăşi, vor spune rozariul şi mă vor însoţi vreme de cincisprezece minute, meditând asupra primelor cincisprezece mistere din Rozariu într-un spirit de reparaţie în ce mă priveşte, că Eu le promit să-i asist în ceasul morţii lor cu toate harurile necesare mântuirii sufletelor lor” (cf. Memorii şi Scrisorile Sorei Lucia, p. 400; Ayres da Fonseca, p. 350-351; Walsh, p. 196; De Marchi, ediţia în engleză, p. 152-153; Fazenda, p. X-XI).

       La 15 februarie 1926, Pruncul Iisus îi apăru din nou Sorei Lucia la Pontevedra, întrebând-o dacă a propagat deja devoţiunea faţă de Prea Sfânta Lui Mamă. Vizionara Îi împărtăşi greutăţile prezentate de duhovnicul ei. Ea explică cum că superioara ei este gata să o propage, dar că acest preot i-a spus că, singură, Maica stareţă nu va putea face nimic. Iisus îi răspunse: “Este adevărat că superioara ta nu poate nimic singură, dar cu harul meu poate orice.” Sora Lucia expuse greutatea pe care o vor avea unele persoane să se spovedească (mărturisească) sâmbăta şi Îi ceru să fie valabilă confesiunea în următoarele opt zile. Iisus răspunse: - Da, ea poate urca chiar la mai mult, numai că primindu-Mă, să fie în stare de har şi să aibă intenţia de a repara ofensele făcute Inimii Imaculate a Mariei. Sora Lucia emise de asemenea ipoteza că cineva ar uita să formuleze intenţia în momentul în care se spovedeşte, la care Domnul răspunse: - “Poate în cazul acesta să o facă la următoarea spovedanie, profitând de prima ocazie când vine să se mărturisească” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 400; Fazenda, p. XI-XII; Ayres da Fonseca , p. 351; De Marchi, ed. în engleză, p. 153).

       În cursul unei privegheri din noaptea de 29 spre 30 mai 1930, Stăpâna Noastră, vorbind interior Sorei Lucia, rezolvă o altă dificultate: “Practica acestei devoţiuni va fi acceptată şi duminica de după prima sâmbătă, când Preoţii mei, pentru motive întemeietate, o vor acorda sufletelor.”

       Cu aceeaşi ocazie, Domnul Nostru îi comunică Sorei Lucia răspunsul la această altă întrebare: “De ce cinci sâmbete şi nu nouă, sau şapte, în onoarea durerilor Stăpânei Noastre?”

       - “Fiica mea, răspunsul este simplu: sunt cinci feluri de ofense sau de blasfemii proferate împotriva Inimii Imaculate a Mariei:

       “1) Blasfemiile împotriva Imaculatei Concepţii;

       “2) Împotriva fecioriei sale;

       “3) Împotriva maternităţii divine, refuzând totodată de a O recunoaşte ca Mamă a oamenilor;

       “4) Cei care caută public să insufle în sufletele copiilor indiferenţa, dispreţul şi chiar ura contra acestei Mame Imaculate;

       “5) Cei care o rănesc grav direct în sfintele sale imagini” (cf. Memorii şi Scrisori ale Sorei Lucia, p. 408-410).