A cincea apariţie: 13 septembrie 1917

       Ca şi alte daţi, o serie de fenomene atmosferice fură observate de asistenţă, al cărei număr a fost evaluat între cincisprezece şi douăzeci de mii de persoane, poate chiar mai mult: o răcire bruscă a atmosferei, o întunecare a soarelui încât puteau fi văzute stelele, un fel de ploaie ca de petale irizate sau de fulgi de zăpadă, care dispăreau înainte de a ajunge pe pământ. De data aceasta în mod special fu remarcat un glob luminos care se deplasa pe cer încet şi maiestuos, de la răsărit la apus, şi în sens invers la sfârşitul apariţiei. Vizionarii remarcară ca de obicei un reflex luminos, pe urmă Sfânta Fecioară le apăru deasupra stejarului verde.

       SFÂNTA FECIOARĂ: “Continuaţi să spuneţi rozariul pentru a obţine sfârşitul războiului. În octombrie va veni şi Domnul nostru, şi Stăpâna Noastră a Durerilor şi a Carmelului, şi Sfântul Iosif cu Pruncul Iisus, pentru a binecuvânta lumea. Dumnezeu este mulţumit de sacrificiile voastre, dar El vrea să nu dormiţi cu frânghia: purtaţi-o numai în timpul zilei.” ²¹

       LUCIA: “Mi s-au comunicat mai multe lucruri pe care să Vi le cer: vindecarea mai multor bolnavi, a unui surdo-mut.”

       SFÂNTA FECIOARĂ: “Da, îi voi vindeca pe unii; pe alţii, nu. ²²  În octombrie voi face o minune pentru ca toţi să creadă.” ²³

       “ŞI, începând să se înalţe, ea dispăru în felul obişnuit.”

       (Cf. Memorii II, p. 156, IV, p. 346 şi 348; De Marchi, p. 138-139; Walsh, p. 115-116; Ayres da Fonseca, p. 70-71; Galamba de Oliveira, p. 93).