Francisco: haruri mistice de cel mai înalt grad

„Francisco – spune Sora Lucia – mi s-a părut cel mai puţin impresionat de viziunea infernului” (Memorii IV, p. 266). Părintele Joaquin Maria Alfonso crede că percepţia mistică a lui Francisco era de cel mai înalt grad şi de aceea „chiar viziunea Infernului nu l-a impresionat foarte mult, cu siguranţă pentru că el contempla misterul ajungerii la lumina superioară a contemplaţiei mistice” (Doctina y espiritualidad del mensaje de Fatima, p. 122). „Ceea ce îl impresiona cel mai mult şi îl absorbea – comentează Sora Lucia – era Dumnezeu, Sfânta Treime, în acea imensă lumină care ne pătrundea până în adâncul inimii” (Memorii IV, p. 266).

Aceasta nu l-a împiedicat ca în alte viziuni de importanţă mai mică să tremure de teamă la vederea demonului. Sora Lucia descrie astfel scena:

„Într-o zi, ne-am dus la un loc numit Pedreira şi în timp ce oile păşteau, noi săream din stâncă în stâncă, făcând să răsune ecoul vocilor noastre în adâncul hăurilor. Francisco, cum făcea de obicei, se ascunse într-o văgăună.

După o vreme îl auzirăm strigându-ne pe noi şi pe Sfânta Fecioară. Temându-ne că i s-a întâmplat ceva grav, am început să-l căutăm şi să-l strigăm:

-                «Unde eşti? »

-                «Aici! Aici!»

Dar a mai trecut un timp până l-am găsit. În fine ne-am întâlnit; tremura de frică, stând încă în genunchi, istovit, fără să reuşească să se ridice în picioare.

-                 Ce ai, Ce s-a întâmplat? Cu vocea aproape sufocată de spaimă, ne spuse: Era una din fiarele acelea mari care se aflau în Infern şi ardeau” (Memorii IV, p. 288-290).