Ultimele viziuni ale Jacintei

       Spre sfârşitul lui octombrie 1918, Francisco şi Jacinta se îmbolnăviră, aproape în acelaşi timp. Vizitându-i, Lucia o găsi pe Jacinta în culmea bucuriei. Aceasta îi spuse motivul:

       - “Sfânta Fecioară a venit să ne vadă şi a spus că Va veni curând să-l caute pe Francisco pentru a-l duce în Cer. Ea m-a întrebat dacă mai vreau să convertesc păcătoşi. I-am spus că da. Ea mi-a spus că voi merge într-un spital  şi că voi suferi mult; că va trebui să sufăr pentru convertirea păcătoşilor, ca reparaţie pentru păcatele comise faţă de Inima Imaculată a Mariei şi pentru iubirea lui Iisus. Am întrebat-o dacă vei fi şi tu cu mine. Ea mi-a spus că nu. Asta m-a durut cel mai mult. Ea mi-a spus că mama mea mă va conduce aici şi că pe urmă voi rămâne acolo singură” (cf. Memorii, I, p. 70; De Marchi, p. 227; Walsh, p. 146; Ayres da Fonseca, p. 153).

       În timpul bolii celor doi vizionari, Lucia le făcea vizite dese. Discutau atunci mult despre evenimentele la care au asistat împreună. Transcriem câteva dintre observaţiile Jacintei:

       - “Peste puţin timp, voi merge la Cer. Tu vei rămâne aici, pe pământ pentru a spune că Dumnezeu vrea să instaureze în lume devoţiunea faţă de Inima Imaculată a Mariei. Când va veni momentul să o zici, să nu te ascunzi, spune întregii lumi că Dumnezeu ne acordă haruri prin intermediul Inimii Imaculate a Mariei. Să se ceară pace de la Inima Imaculată a Mariei, pentru că Dumnezeu I-a încredinţat-o Ei. Dacă aş putea să pun în inima întregii lumi focul pe care îl am în piept care mă arde şi care mă face atât de mult să iubesc Inima lui Iisus şi Inima Mariei!” (Cf. Memorii III, p. 234; De Marchi, p. 244; Walsh, p. 156).

       - “Ascultă! Ştii, Domnul Nostru este trist pentru că Stăpâna Noastră ne-a spus să nu-L mai ofensăm, pentru că El este deja atât de ofensat şi nimănui nu-i pasă; ei continuă să comită aceleaşi păcate” (cf. Memorii III, p. 236, De Marchi, p. 243; Walsh, p. 157).

       Spre sfârşitul lui decembrie 1919, Sfânta Fecioară îi apăru din nou Jacintei, care a povestit astfel faptele verişoarei sale:

       - “Mi-a spus că voi merge la Lisabona, într-un alt spital²⁶; că n-am să te mai revăd, şi nici pe părinţii mei; că după ce voi fi suferit mult, voi muri cu totul singură; dar că să nu-mi fie teamă, pentru că Ea va veni să mă caute pentru a mă duce în Cer” (cf. Memorii I, p. 74 şi 76; De Marchi, p. 245; Walsh, p. 157; Ayres da Fonseca, p. 179).